Daca treceti prin centrul orasului Busteni, veti observa in curtea Centrului Cultural, pe spatele unui chiosc din lemn… un superb tablou.
In onoarea prietenului meu Supernaturalvibes (SNV), acest tablou va purta numele de: ROMtablou 🙂 🙂 Acesta este ROMtabloul de la Busteni!
Este un mic targ de suveniruri si alte cele in curtea Centrului Cultural:
Este pe spatele unuia din chioscurile din imagine 🙂
BUCEGI NATURA 2000 
Un tablou frumos si interesant. Cand il vad primul lucru care imi vine in minte este o tabara de copii cu cortul la munte pe o poiana , de exemplu Lunca Padinii , un foc de tabara si cantece de chitara la lumina focului.
ApreciazăApreciază
Nu te supara pe mine ,dar eu personal n-as da nici 12 RON pe un tablou ce reprezinta niste minoritari „old school” 🙂 🙂 . Asta sunt eu ,ce vrei… 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Te rog sa ma crezi ca d.p.d.v. arhitectural , biserici precum cea din tablou se regasesc si in satele de aici din zona mea 😦 .
La acest articol ma abtin de la orice comentariu din acest moment ,dar mai gandeste-te ,mai analizeaza. Gizas Craist… 😦
ApreciazăApreciază
Si eu sunt de acord cu supernaturalvibes . Acolo sunt niste minoritari (deocamdata ! ) care si-au facut tabara la marginea orasului , dupa obiceiul din acele vremuri …Si , fara legatura cu subiectul tabloului , nu cred ca merita prea multi bani : este un kitsch , din cele care se vand la balciuri si nu e pictat dupa natura, este pictat dupa dorinta clientului (cu culori ,, tari”) 🙂 , in genul clasicelor ,, pisc semet de munte cu cerb in varf , care se oglindeste intr-un lac de un albastru intens ”.
ApreciazăApreciază
Nomadism, mai degrabă spuneţi-i aşa înfăţişării din tablou a unor suflete îmbrăcate într-o piele de altă culoare decât a noastră.
O lume a lor, pestriţă, mai cu seamă germinativă, dar din cea care dă naştere nu metamorfoze (acum glumesc, aşaşiaşa, şi fără a fi ironică) am trecut-o acum o vreme în urmă, nu cu mult, iar atunci a fost de parcă intram într-alt timp, unul încremenit, în care viaţa era după cu totul alte legi, ale universului lor.
Plăcerile fac diferenţa între oameni; valorile, asemănarea.
ApreciazăApreciază
Tabloul, pentru tine, Adrian, este superb, asta neînsemnând că e aidoma şi pentru alţii.
Superb este un cuvânt greu, iar pentru a-l spune ar fi fost nevoitor să mi se adune mult mai multe în ochi, mie.
ApreciazăApreciază
Pentru tine, care eşti om de la munte şi om de munte, vederea unui cort te duce imediat cu gandul la o ieşire pe munte, cu cortul, un foc cu prietenii, să ne bucurăm de natură… Cum zicea şi Ana.
Doar că aici, în tablou, este vorba despre altceva. Este o şatră de ţigani, sau mă rog, o parte a ei, că o şatră ar însemna ,de regulă, mai multe corturi. Reprezentarea, aici, este cam idilică.
Eu folosesc termenul de ţigan, mi se pare cel mai potrivit, chiar dacă după 1990 s-a considerat că acest termen este peiorativ şi rasist, şi s-a adoptat cel de rom sau rrom, o alegere total nefericită şi generatoare de confuzii pentru noi, românii, după părerea mea.
În general, sunt adepta ideii că toţi suntem oameni şi ar trebui să trăim cu toţii în armonie pe acest pământ. Numai că lucrurile nu sunt aşa de simple în realitate.
Revenind la tablou, mi-aduce aminte de expresia „umblă ca ţiganul cu cortul”. Ţiganii sunt o populaţie migratoare, nomadă, ei au străbătut cu căruţa continente întregi.
Ceea ce apare în tablou se întâlneşte şi astăzi în România. Sunt zone rurale, mai pe la câmpie, unde, o dată ce timpul se mai încălzeşte, ţiganii îşi iau căruţele cu coviltir (un fel de rulote, cum ar veni pentru noi, aceştia mai cilvilizaţi), caii, corturile, acareturile, şatra şi pleacă aşa, într-un fel de pribegie… Se stabilesc pe la marginea satelor, îşi pun corturile, îşi fac tabăra şi stau pe acolo, mai lucrează pe la oameni prin sat, mai cerşesc, mai vând câte ceva din producţia proprie, seara fac focuri şi îşi pregătesc mâncarea, şi tot aşa, până vine frigul şi se strâng iar pe la casele lor. Nu toţi ţiganii au palate cu turnuleţe şi Mercedes, dar şi cei care deţin asemenea bunuri, au în gene acest stil nomad de a trăi.
Nu intru într-o discuţie despre ţigani, subiectul este mult prea dificil.
De sute de ani, ţiganii fac parte din realitatea acestei ţări, a noastră, şi nu numai. Ca urmare, se regăsesc şi în cultura noastră, în opere literare, în muzică, în pictură, în filme…
Faptul că un tablou reprezintă ţigani, nu înseamnă că acesta nu are valoare artistică. Sunt tablouri celebre cu asemenea reprezentări, cu şatre, cu ţigănci, etc.
De exemplu, la noi, Nicolae Grigorescu are câteva tablouri renumite pe acest subiect. Pictura sa, denumită „Ţiganca de la Ghergani”, este superbă şi celebră, este expusă la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti, şi valorează o avere, multe sute de mii de euro.
Mai departe, despre artă, despre pictură, subiectul este sensibil, fiecare priveşte, vede, simte şi apreciază în felul lui, în funcţie de mulţi factori.
ApreciazăApreciază
Si acum ma faci sa merg sa-l cumpar ca sa mi-l trec in patrimoniu.Este?? Ma ataci la coarda sentimentala.Este???
Nu putea sa ti se puna pata pe un cojoc din ala ciobanesc?Macar sa cumpar ceva ce-mi foloseste.Mai ales pe gerurile astea…
ApreciazăApreciază
Nu măi, lasa-l incolo de tablou. Sta bine acolo, ne-am uitat, gata, ajunge. El ramane acolo, si noi la locurile noastre 🙂 Pai de la acel chisoc, nu stiu ce ti-ar fi folosit, ca avea tot felul de obiecte vechi 🙂
ApreciazăApreciază