Cand este zapada pe munte si te plictisesti de trasee prin padure, o solutie este sa te deplasezi putin …mai spre zona de deal. Asa a luat nastere o excursie frumoasa, ca dovada ca nu merg doar prin Bucegi…mai sunt si alte solutii…de exemplu, Brasovul :) Sambata, insa, am fost la Posada.
TRASEUL:
Intai am ajuns la Posada, in zona fostei scoli. Astazi este doar o cladire parasita. Langa DN 1 sunt 2 indicatoare, unul mai vechi si altul mai nou. Primul, de culoare albastra ne arata ca urmand strada de pe langa scoala ajungem la Schitul Lespezi, un monument istoric atestat din anul 1661. Al doilea, ne indica ca mai avem 1 km pana la Biserica Sf. Treime.
Adevarul este ca ambele indicatoare sunt corecte. Biserica fostului schit Lespezi are hramul Sf. Treime. Este probabil singurul loc de pe Valea Prahovei unde poti asculta o slujba intr-un cadru natural adecvat, primitor. Putini oameni vin aici de sarbatori sau duminica…este un loc retras, dar foarte frumos.
A fost ridicata in 1998 si se afla la mica distanta de DN 1
Privind aceasta salcie, ai zice ca suntem in plina primavara. De altfel, la Posada mereu a fost vremea mai blanda decat in Busteni
Pere ce vor servi ca hrana pasarilor, cand va cadea zapada
O parte din muntii Baiului…culmea ce coboara transformandu-se in deal
Din nou cele doua indicatoare spre lacasul ortodox
Mere tot pentru pasari. Va dati seama ca iarna nu mai gasesc insecte, nimic pe jos.
Aici suntem in curtea schitului, unde trei veverite zburdau vesele
Intai a studiat daca avem alte ganduri
In sfarsit, in fata bisericii, dupa opriri sa vedem veverite, in curtea schitului. In imagine pictura veche, autor: Parvu Mutu, cel care a pictat si la manastirea Sinaia prin 1694-1695
Din istoricul bisericii, prima oara aflat prin 1998, aflasem ca aceasta clopotnita pastreaza infatisarea vechii clopotnite. De cate ori a fost refacuta, forma nu i s-a schimbat…doar materialele au fost altele
Programul. Preotul se numeste Enoae Iulian
Inainte de a intra in biserica, in dreapta usii
In stanga intrarii se vede si locul unde se aprind lumanari
„Cum sa traiesti 100 de ani” – un tablou aflat pe stanga, imediat ce ai pasit in biserica
Pictura este foarte deteriorata…dar exista acea impresie de vechi, de amprenta a istoriei
Ce scena expresiva…as fi stat mult timp sa admir „Cina”
Cu gandul la slujba, cu ochii pe pereti…oare cine era acest voievod? Serban Cantacuzino, poate…
Aleea ce duce la biserica este strajuita de molizi…daca veti merge, o sa va placa. Mai ales vara este foarte frumos sa stai pe banca in fata bisericii, nu se aude decat natura
O claie de fan si in curtea cimitirului. Cimitirul este la doi pasi de curtea bisericii. Treci un drum…
Monument in memoria ostasilor romani
In cimitir sunt mai multe cruci vechi
Trei zade impozante, ca o Treime Naturala, strajuiesc mormintele
Pod rutier cu o vechime mai mare de 100 ani…bine, a fost reparat in decursul anilor
Daca am vazut acele superbe clai de fan, trebuia sa vedem si mioarele :)
La iesire din Muzeul de Vanatoare al Carpatilor aflat tot la Posada…se mai numeste si Muzeul Cinegetic. Taxa de vizitare este 15 lei/persoana. Exista si o taxa foto de 25 lei…o sa vin intr-o zi sa fac vreo 500 de poze…ai ce vedea.
Muzeul este foarte bine structurat, pe etaje…in sali esti intampinat de muzica sau de urlete de animale, este ceva ce merita vazut…sunt zeci si zeci de trofee, blanuri, animale impaiate
Muzeul…pentru 15 lei il vizitezi in intregime. Dar daca vrei sa si pozezi si sa vezi, trebuie sa ai la dispozitie cam 3 ore
Aici se intra din DN 1 la muzeu
Dupa scurt timp, am ajuns in Gara Sinaia, unde se afla Trenul Regal. Acesta era vizitat prin bunavointa Casei Regale. Trenul s-a pus in miscare duminica, 1 Decembrie, cand invitatii Casei Regale au efectuat o calatorie pe ruta Sinaia-Bucuresti
Se vizita de la capat pana la locomotiva. Oamenii veneau mereu sa urce in tren…
Fiecare vagon avea incalzire pe lemne
Sa aruncam si priviri prin interior:
Asa s-a incheiat excursia de o zi…vremea a fost buna, toate s-au aranjat perfect, ce sa mai vrei de la asemenea zile? ;)
………
ANUNT!
Nu pot sa inchei inainte de a-i spune public fostului prieten Cristi, de la un ziar local online, cateva cuvinte:
– nu, nu am sa-ti postez comentariul plin de injurii si calomnii, cred ca ai scris la nervi si este datoria mea de om sa-ti trec cu vederea aceasta scapare.
– despre faptul ca tu ii poti spune unei femei, in cadrul unui articol ce combate violenta impotriva femeilor, cuvinte de genul: tampita cu probleme psihice, vaca, proasta dracului…nu stiu ce sa spun, nu spun nimic.
-te rog sa mergi la Politie, maine dupa-amiaza, cu probele tale si eu vin sa sustin ce zici. Daca poti folosi astfel de cuvinte fara discernamant si crezi ca toti au legatura cu nefericirea ta, inseamna ca ti s-a facut un mare rau si nu stii ce sa mai crezi si in cine sa mai crezi. Asadar, trebuie sa te adresezi legii in vederea indreptarii prejudiciului suferit. Da, si eu m-am mirat de ce nu te-ai dus la Politie sa faci o reclamatie imediat dupa cele intamplate cu tine, anul trecut, cum de altfel s-a mirat toata lumea. Dar sa ajungi sa-i acuzi pe toti cei din jurul tau mi se pare exagerat. De aceea, vreau sa te ajut in descoperirea acelei persoane.
– maine, la ora 14, te astept in fata Politiei din Busteni. Sper sa ai o reclamatie in mana si probe anexate. In sprijinul tau, vin si eu cu alte probe. Nu esti acolo, inseamna ca nu vrei sa se afle adevarul…si doar te vaiti degeaba. A trecut mult timp, ar trebui sa iesi din letargie si sa ceri sa ti se faca dreptate. Puterea asta o gasesti doar in tine. Daca nu poti, spune-mi si te iau eu de brat, pana la Politie.
Este simplu, mereu a fost, tie ti s-a parut complicat.
………
Sar peste aceasta paranteza necesara, imi cer scuze cititorilor, este un fost prieten caruia i s-a facut o mare nedreptate, cred ca poarta o trauma de peste un an de zile. Intr-o zi, din cel mai bun specialist in turism al orasului Busteni…a fost nevoit sa renunte la multe altele, la job, proiecte, prestigiu, etc. S-a folosit cineva de el, a fost confundat cu un personaj de pe internet, el nu s-a straduit, in opinia mea, deloc sa demonstreze la momentul potrivit contrariul…si acum el nu mai are incredere in sine, ce sa mai vorbim in altii. Singura solutie, in opinia mea, este sa ceara Politiei o investigatie, sa se faca anumite cercetari. Pana acum nu a avut curaj, a stat asa, analizand comentarii, Ip-uri, articole, pierzand timpul si uitand ca Politia, si nu cetatenii, au atributii in prinderea celor banuiti de anumite fapte. Maine fac si poze in fata Politiei, ca dovada ca vreau sa-l ajut…asta daca este interesat sa afle cine i-a facut rau, lui si familiei sale. Daca o tine pe a lui si i se pare mai usor sa creada in concluzii personale sau sa scrie injurii…o sa imi vad de altele. Oricum, scuze nu are de ce sa-si ceara, nu avem ce face cu ele.
………..

























Modest trenul Casei Regale, ma asteptam sa vad mai multa opulenta..
Frumoase si de bun simt sfaturile ce se publicau in gazetele vechi :)
Multumim pentru tot frumosul cu care ne mangai sufletele si ochii cu fiecare postare!
ApreciazăApreciază
Probabil ilustra confortul din perioada interbelica. Pentru atunci era ceva avansat, am ramas si eu surprins, ma asteptam la mai mult. Da, au fost alte timpuri, cand educatia, bunul simt, si alte valori acum ratacite, caracterizau o persoana.
Nu aveti de ce sa imi multumiti, si mie mi-a facut placere. Publicandu-le, ma mai bucur inca o data. Ar fi fost mult de scris la fiecare obiectiv in parte, dar unele amintiri ne raman in suflet mult mai bine scrise. Cu alte culori, cu un alt scris :)
O zi cat mai frumoasa! Eu va multumesc! Saru-mana!
ApreciazăApreciază
Ultima parte, toate cuvintele adunate acolo, mi-a fost întristătoare, pentru că gândurile celui de care ţi-ai dezlegat prietenia sunt nebuneşti, ceva a pus stăpânite pe el şi profund, şi deja e imperios necesar să lămureşti odată pentru totdeauna nişte lucruri, după care să închizi pentru mereu uşa acestei prietenii, pentru că oricum sensul ei este obliterat.
Se pare că ai avut în zi în cuprinsul căreia ai trăit atâtea stări care ţi-au umplut sufletul, şi clipe din ea ne-ai împărtăşit, purtându-ne prin ele sentimental, prin locuri care te atrag să ajungi acolo.
ApreciazăApreciază
S-a grabit, incerc sa fac ce trebuie. Nu intelege, el crede altceva, dar trebuie insistat pana isi va da seama.
Excursia aceasta a fost extraordinara, am descris-o foarte putin din pacate…poate atunci cand voi poza exponatele din muzeu, voi fi mai darnic in cuvinte :)
Multumesc!
ApreciazăApreciază
Super tare periplul la Posada.Fotografiile incantatoare.Ma rog…se vede treaba ca „E „facute cu aparat de 200 milioane de lei vechi :) :)
Cu mioarele balaie bucalaie m-ai dat gata si totodata m-ai convins: ma duc sa mai iau de la stana inca doua miorite ,insa le transform in carnati…numai carnati.Ca vorba aia…si asa mi-am luat-o in freza cu fasolele cu carnatii de 1 Decembrie :) :) :)
ApreciazăApreciază
Super, este adevarat. Imi plac astfel de zile, pentru ca simti ca nu a trecut viata pe langa tine :)
Aparatul meu foto este mic, frumos si dragalas :) A facut poze pe care nu le vor face niciodata altii care au aparate de nu stiu cate ori mai performante. Nu pentru ca nu ar sti sa apese pe buton ci pentru ca nu vor umbla pe unde am fost, nu s-au nimerit prin unele locuri. Ma refer la natura, prin Bucegi.
Mie mi-au placut de cand eram mic mieluseii, oitele. Aveam un vecin ce tinea tot felul de animale. Cand oile nu erau duse pe munte, le tinea intr-un tarc. Eu mergeam mereu sa bag mana printre scanduri sa le mangai. Imi placeau foarte mult si imi plac si acum.
Intr-un an, cred ca aveam vreo 7-8 ani, vecinul avea doi berbecuti. Ii tinea legati cu franghie de niste tarusi. Si fiecare se invartea in raza tarusului pana se infasura in jurul acestuia. Eu cand vedeam, ma duceam repede sa-i eliberez. Asa mi-a venit ideea sa-i calaresc :))
Ma suiam pe cate unul si fugea berbecutul cu mine in spate cat ii dadea voie franghia. Cand ajungea la apogeu, berbecutul era smucit inapoi de franghie si eu aruncat inainte. Ma murdaream, dar dupa scurt timp eram la celalalt berbec. Bine, si pe acasa ce o mai incasam pentru asta…
Ca ma vedeau pe geam si proprietarul berbecutilor si ai mei. Ieseau toti dupa mine, dar eu fugeam intr-o padure mica din apropiere :))
Carnatii de oaie, mmm, nu prea ma dau in vant dupa ei, dar pastrama de berbecut, cum se pregateste la Cota 2000…face orice :) Dar iti dai seama ca eu nu as taia vreo oaie vreodata, Doamne-Fereste :)
Anul acesta am postat un articol denumit „Tacerea mieilor”. Cat de frumos stateau mioarele si se odihneau in Saua Vf. cu Dor. Am stat si am pozat, dar nu mult timp, nu mai stiu exact, parca eram tot intr-o alergare…nebuneala…
ApreciazăApreciază
Superb!Schitul,e asemanator cu Man. Sf.Nicolae din Predeal. .Cand e cazul,o sa mai scriu altfel,nu are rost sa ocup spatiul,ca am bun simt si limita!Multumim din suflet pt.absolut tot ce faci.Toate bune si la ai tai.
ApreciazăApreciază
Saru-mana, da, este foarte frumos, si se aseamana. Dar mai degraba pictura seamana cu aceea din fostul paraclis al manastirii Sinaia. Schitul de la Predeal parca a fost ridicat prin 1744…foarte frumoasa si bisericuta veche de acolo.
Nu stiu de ce spuneti asa, scrieti cat doriti si cand doriti. Daca s-a facut vreo remarca la adresa dv. imi cer scuze…unde a fost facuta?
Multumesc si eu. Sper ca nu v-ati gandit vreo secunda ca „ati ocupat spatiul”…ca ar fi un neadevar.
Numai bine si dv.si celor dragi.
ApreciazăApreciază
Da,da,corect…altii pot sa aiba si cate trei DRLRSE-uri :) si tot n-or sa aiba privilegiul de a surprinde vreodata ce ai surprins tu pe pelicula foto :) :)
Mai,mai ce copil cuminte ai fost tu…ferice de tine ;) ;) Sa dai tu ture gratis cu berbecutii omului :) :) Oricum n-am mai auzit de asa ceva ,pe bune :) :) :) Nebunie :) :)
Lasa ca daca ai vreodata o oaie sau altceva ,ti-o execut eu ,no problem. Muuahahaha !!!!
ApreciazăApreciază
Am avut si sansa de a merge bine pe picioare :) . Masina nu este un avantaj pe Bucegi. Daca o lasi undeva, trebuie sa te intorci sa o recuperezi. Nicio sansa sa faci un traseu de Platou urmat de coborare spre Bran sau Busteni…masina cui o lasi? Pe munte, picioarele sunt baza :) De aici si pozele bune.
Intr-o zi, a comentat pe aici un tip fotograf. A comentat in necunostinta de cauza, cu un stil detestat de mine, asa cu nasul pe sus, eu am o placere mare sa-i iau la misto pe d-astia ca el sau sa se le dau niste suturi in fund :)) Multi au zis ca nu accept si alte opinii, bla, bla. Daca omul este prost de ce sa imi bat eu capul cu el, sa-i explic in zadar?
Acum sunt si mai si, dupa acele incidente in care se suparau si unii prieteni. Se supara, la revedere…
Camelia, Alina, etc, nu s-au suparat, au inteles exact ce spuneam, nu induceam in eroare, dar altii nu…iar eu fraier, stateam la explicatii inutile…
Am mai fost invatat sa vorbesc politicos…pai cu golanii, poti vorbi altfel decat nepoliticos???
Si mai erau pe aici cativa prieteni ce spuneau ceva de genul: „Bai, dar ala merge pe munte, iubeste natura, are blog…”. Cand ma uit si eu intr-un final ce blog are omul…mi-a atras atentia o expeditie a sa cu altii pe Coltii Morarului. S-au dus mai mult pentru poze…au facut traseul in nu stiu cate ore.
Pai figuri din acestea faceam prin 2002…cu Matrix si alti prieteni si ne ieseau in timp record. Unii chiar nu pricep ca eu nu vin din alt oras sa vad muntele, cand am liber de la job. Eu dimineata deschid ochii si vad Bucegii, nu stiu pe unde nu am fost pe ei. Si imi tineau mie teorii de protectia a naturii…ce berbeci :)) Apropo de ce vorbeam mai devreme…
Ei lasa nu mai executa tu :)) Repede sa tai biata oaie…iti dai seama cati mielusei mor de Pasti. Niciodata nu cumpar carne de miel de sarbatorile pascale, nu imi trebuie, nu mananc…nici drob, nimic :)
ApreciazăApreciază
He,he :) good point cu masina.Am incercat si eu de cateva ori si nu prea merge…Cand ajungi la capat de traseu si te gandesti ca trebuie sa te intorci s-o recuperezi , iti vine s-o scoti la vanzare mai bine :) :). Da ,corect , cu autopasul ai ocazia sa surprinzi cel mai bine aspecte interesante in natura.
Acum fie vb.intre noi..daca ala era vreo tentativa de fotograf profesionist ,cel mult putea privi cu detasare profesionala eventualele greseli facute de tine in ceea ce priveste tehnica fotografica.Dar nu era decat un ageamiu care probabil in ziua aia a descoperit si el functia „wide” in meniul aparatului.Ete na…fotograful lu’ peste.
Manuta sus si da un Hi5 pt. faza cu prietenii si supararile lor ;) ;)
Eu aplic strategia asta de muuuult timp.Pai e logic ca intr-o prietenie nu e normal sa faci concesii…Fie relatia de prietenie merge de la sine…fie nu merge deloc.Ce naiba…
Am mai spus lucrul acesta ,insa tin sa ma repet…mi s-ar parea ilogic ca eu… un om de la campie care urca pe munte de cateva ori pe an sa ma iau in coarne pe teme montane cu unul ca tine care s-a nascut sub munte ,a crescut pe cararile lui ,respira aerul Bucegilor dimineata la amiaza si seara 365 de zile pe an(uneori chiar 366 :) ) Ar fi o dovada de pura nesimtire din partea mea plus o lipsa de respect crasa la adresa ta. Dar ce sa-i faci ,asta e situatia..doar vezi ca daca te uiti mai atent in jurul tau ajungi repejor la concluzia ca cineva s-a jucat putin la ADN-ul confratilor nostri :) :) :)
Pai lasa-ma mai Adi…oaia-i oaie si mielu-i miel :) Nu mananc niciodata miel de paste sau porc de craciun ,nu sunt genul care sa ma inscriu in tiparele traditionalismului barbar :) :)
ApreciazăApreciază
Toata viata mea este construita astfel incat sa nu depind de prea multe lucruri. Pentru mine masina este un lucru inutil si nu ma va pasiona niciodata. Baiatul acela imi spunea cum sa protejez mediul, ca nu intelege unele lucruri facute sau spuse de mine, altele din acestea. Am discutat o vreme cu el, apoi m-am razgandit si i-am sters comentariile, si pe ale mele si pe ale lui. Dar nu este o solutie. Solutia este mai simpla. El scrie, eu sterg. Nu ne mai pierdem timpul.
Da, asa este, ar fi nepotrivit sa spuna cineva de la campie alte lucruri…asa cum nici eu nu pot spune nimic acelora. Fiecare isi cunoaste propria zona…eu nici nu stiu care este pastarnacul si care este telina, deci…mi-a aratat cineva anul acesta dar am uitat. Mie asa mi se intampla, lucrurile care mi se par inutile nu le retin. Nu consum niciodata pastarnac, telina, praz, dovleci, etc…am un prieten care tot pune in fiecare an ceapa pe un teren mic. Nu am sa-i inteleg nicodata bucuria si munca. Pentru ce sa ai in curte un pumn de cepe cand piata este langa tine. Pe aici, nici nu sunt terenuri si nici clima sa faci legumicultura…asa sa-ti pierzi timpul sa pui si sa te uiti cand cresc 10-20 de cepe mi se pare aiurea.
Pentru mine este totuna oaie, miel, berbec, imi plac, nu imi place sa le vad taiate :) Nici eu nu fac casa buna cu traditia ;)
ApreciazăApreciază
Salut, daca tineai drumul forestier de la schit in sus ajungeai la poiana din varful plesuva , am fost asta toamna ,sunt niste peisaje incredibile cu toata valea prahovei.
La iarna sper sa prind o vreme senina cristal si multa zapada pentru o tura de o zi
ApreciazăApreciază
Salut, ma bucur ca stii zona. Imi place pe acolo. Daca tineam drumul, ajungeam in Sinaia, este drumul forestier Posada-Valea Larga, de vreo 11 km. Da, in sus, iesi pe acel varf, iar mai departe pe o poteca slab marcata, punct rosu, ajungi la Cota 1000. Frumos acel traseu pentru ca este dificil :) As vrea sa ajung si eu iarna pe acel varf, nu este chiar departe.
Multumesc.
ApreciazăApreciază
Asa m-am gandit si eu cand am ajuns la poiana cu bifurcatia (unde sunt urme de gratare:P, ca dreapta este spre Sinaia. Dupa ce se pune zapada bine vreau sa ma dau cu farasul pe acolo :) sper sa nu distrug foisorul acela de lemn:)
ApreciazăApreciază
Drumul spre Sinaia este deteriorat in multe locuri de la exploatarile forestiere, ajungi vizavi de gara Valea Larga. Dupa calculele mele, de jos de la DN1 pana la varf, in conditii de iarna, adica sa ninga bine, ca daca este zapada mare ai si ce poza :) , faci cam 1 1/2- 2 ore pana la varf. Nu ar fi cine stie…pe mine m-ar fascina o zi cu zapada asternuta noaptea, copacii gemand de greutatea zapezii, sa fie totul asa alb, un alb greu :))
Pe muchea cealalta, tot cu o poiana mare, cum se urca de la schit drept in sus, pe marcaj silvic banda galbena, ajungi la o mica stana, parca mai era si in acest an, asa se vedea din DN1.
Parerea mea este ca daca vrei sa pui la incercare cunostintele cuiva despre padure, il duci pe traseul schitul Lespezi-Cota 1000, pe marcajul aproape sters, punct rosu. Toamna este cel mai bine, sa vezi cum stai sa cauti marcajele, poteca si asa slab conturata nu se mai distinge de frunze…este un stres de 4-5 ore. O experienta de invidiat :)
ApreciazăApreciază
De cativa ani o bat pe sotie la cap cu varful plesuva , il vedeam de fiecare data cand treceam cu masina pe DN1 , eram fascinat de el ,anul asta in sfarsit am reusit sa ajung , am stat o zi intreaga pe acolo , nu mai ma saturam de peisaj . Am avut si marele noroc sa fim doar noi doi , fara atv-uri sau alte chestii motorizate poluatoare fonic , a fost relaxare totala
ApreciazăApreciază
Pai a fost perfect ca nu erai singur. Niciodata nu te saturi in doi, cand celalalt este ca tine. Undeva pe la mijlocul traseului spre Cota 1000 este un drum facut de cei la padure. Sa vezi pe acolo curse enduro…este si o poiana, ii spune Poiana lui Ocan. Au scos un „I”. Tot felul de ciudati am vazut pe acolo :)) Unii au taiat copaci grosi de ii pot cuprinde doi oameni. I-au taiat numai la topor :)
ApreciazăApreciază
Ca de obicei, imagini superbe,informatii utile si multa, multa pasiune !
Felicitari si multumiri pentru cele postate !
Fie ca Mos NICOLAE sa umple ” ghetutele ” nazdravanilor tai de baietei cu cele mai frumoase daruri iar familiei sa-i aduca-n dar
sanatate, bunastare si fericire !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Frumoase locuri! Sunt locurile copilăriei mele, așa că postarea ta m-a făcut să visez cu ochii deschisi!
ApreciazăApreciază
Deci esti si tu de pe aici? Pana la urma, foarte multe „drumuri” ajung la poalele Bucegilor :) Cand va fi si zapada mai mare, va fi o atmosfera de basm. Eu sper sa fie zapada de sarbatori :)
ApreciazăApreciază
Da, tata e comărnicean. Mama e tot prahoveancă, dar mai de la câmpie. Aşa că o mare parte din copilărie mi-am petrecut-o făcând naveta între Ploieşti-Câmpina-Comarnic-Sinaia.
ApreciazăApreciază
Am inteles :) Acum o saptamana am fost la schitul Lespezi, aproape de locurile tale :)
ApreciazăApreciază
Vagoanele trenului regal au fost facute la Milano in 1928 si au suferit ceva reparatii la atelierele Grivita Rosie,actual Griro Bucuresti.
Am fost si eu tentat,sa vizitez schitul,caci mereu am vazut indicatorul.Acuma am insa un motiv in plus.
Tare frumos ce ai vizitat si mai ales cum ai explicat;mi-a placut mult mult de tot tabloul :”cum sa traiesti 100 de ani”,dar nu se vedea ce scrie in ultimul rand,aproape de rama.Asa ca va ramane un mic mister pana il voi vedea de aproape:)
ApreciazăApreciază
Nu stiam unde au fost facute vagoanele, multumesc. Da, la schit merita sa ajungi dar in zile de sarbatoare sau in week-end, altfel cred ca este inchis. Tabloul este plin de invataminte, ar trebui insa adaugate altele mai noi, actuale…sa vedem ce scrie sub rama :)
ApreciazăApreciază
Nu cumva drumul spre Schitul Lespezi începe de lîngă (aprox.) Hanul Cernica ? Se vede un drum ce urcă pe Dealul (probabil) Pleșuva.
ApreciazăApreciază
Exact! Treci pe langa fosta scoala, apoi traversezi peste pod Prahova si te duce drumul in serpentine.
ApreciazăApreciază
Am impresia că se poate ajunge la Schitul Lespezi plecînd și de la Hanul Cernica; așa este ?
ApreciazăApreciază
Da, de la Cernica pana la schit faci circa 20 minute…
ApreciazăApreciază