Servus Adi!Obosite mai sunt dragutele!Sper sa le respecte si pe ele,macelarii,pardon!ciobanii!Am vazut prin alte parti,descarcari de bate ciobanesti pe spatele bietelor animale, bune de produs profit.Unele mai si schiopatau!Pareau cotonogite rau de tot cred ca dupa taria sticlutei pe care o consumase t,neciob….mace…in fine,ce mai era!Cred ca nu stia balada mioritei.Toate bune-ti doresc tie si fam.tale,cu baieti frumosi.Sa tot fi tata de baieti!
Saru-mana! Am vazut si eu cateodata ciobanii purtandu-se brutal cu ele, si sunt atat de frumoase. Ai vazut oita aceea, surprinsa in trei imagini, ce frumos doarme? M-a dus cu gandul la ceva, cineva :) Apoi mai este un berbec ce priveste in zare. Era de stat si de admirat aceasta turma, o vreme. Ciobanii sunt ciobani, unii dintre ei, stim cu totii; insa viata lor nu este prea frumoasa. Multumesc si toate cele bune si tie/voua.
Daca ai stat acasa la somn, nu le-ai vazut :) Vezi, cine se trezeste de dimineata, la Padina ajunge :)
Am uitat, nu mai stiu, dar ce poveste ne-ai spus…ca sa nu vii? :))
Tăcerea are cele mai multe necuvinte în lumea cuvântătoarelor; în lumea celor care nu cuvântă, tăcerea e în liniştea de ele cuprinzătoare şi păstrătoare.
La Vârful cu Dor se duc oamenii cu paşii goi atunci când îi doare dorul şi pribegesc printre gânduri? Cred că e un ceva din mine şi pe-acolo, printre tăcuţii miei.
Altor tăceri le doresc să treacă dincolo aşa cum au venit dincoace.
Varful cu Dor se afla la cateva sute de metri distanta, destul de aproape, maximum 10 minute. Frumos acel varf, langa care se gaseste o stanca superba denumita Masa Ciobanului. Bucegii au multe varfuri de pe care se vad diferite intinderi, poate si de ganduri, fiecare poate fi un varf cu dor. Nu am gasit cuvinte de ilustrat acest articol, asa ca l-am lasat astfel, doar cu imagini, cum simte fiecare. Poate este si ceva din tine sau din mai multi prin acea zona!
Tacerile nu-si au rostul…”in lumea cuvantatoarelor”. Desi semnifica atatea, tacerile trebuie spulberate, elucidate, lamurite, sa nu se transforme in ceata, nori, vreme potrivnica.
Adrian, tăcerile trebuie descheotorate, nu lăsate să se aşeze peste ele trecutul, pentru că atunci vine preatârziul când nu mai ai ce să spui şi nici cui.
BUCEGI NATURA 2000 
Frumos.
ApreciazăApreciază
Multumesc!
ApreciazăApreciază
Servus Adi!Obosite mai sunt dragutele!Sper sa le respecte si pe ele,macelarii,pardon!ciobanii!Am vazut prin alte parti,descarcari de bate ciobanesti pe spatele bietelor animale, bune de produs profit.Unele mai si schiopatau!Pareau cotonogite rau de tot cred ca dupa taria sticlutei pe care o consumase t,neciob….mace…in fine,ce mai era!Cred ca nu stia balada mioritei.Toate bune-ti doresc tie si fam.tale,cu baieti frumosi.Sa tot fi tata de baieti!
ApreciazăApreciază
Saru-mana! Am vazut si eu cateodata ciobanii purtandu-se brutal cu ele, si sunt atat de frumoase. Ai vazut oita aceea, surprinsa in trei imagini, ce frumos doarme? M-a dus cu gandul la ceva, cineva :) Apoi mai este un berbec ce priveste in zare. Era de stat si de admirat aceasta turma, o vreme. Ciobanii sunt ciobani, unii dintre ei, stim cu totii; insa viata lor nu este prea frumoasa. Multumesc si toate cele bune si tie/voua.
ApreciazăApreciază
ce frumos dorm mioarele.
ApreciazăApreciază
Daca ai stat acasa la somn, nu le-ai vazut :) Vezi, cine se trezeste de dimineata, la Padina ajunge :)
Am uitat, nu mai stiu, dar ce poveste ne-ai spus…ca sa nu vii? :))
ApreciazăApreciază
Tăcerea are cele mai multe necuvinte în lumea cuvântătoarelor; în lumea celor care nu cuvântă, tăcerea e în liniştea de ele cuprinzătoare şi păstrătoare.
La Vârful cu Dor se duc oamenii cu paşii goi atunci când îi doare dorul şi pribegesc printre gânduri? Cred că e un ceva din mine şi pe-acolo, printre tăcuţii miei.
Altor tăceri le doresc să treacă dincolo aşa cum au venit dincoace.
ApreciazăApreciază
Varful cu Dor se afla la cateva sute de metri distanta, destul de aproape, maximum 10 minute. Frumos acel varf, langa care se gaseste o stanca superba denumita Masa Ciobanului. Bucegii au multe varfuri de pe care se vad diferite intinderi, poate si de ganduri, fiecare poate fi un varf cu dor. Nu am gasit cuvinte de ilustrat acest articol, asa ca l-am lasat astfel, doar cu imagini, cum simte fiecare. Poate este si ceva din tine sau din mai multi prin acea zona!
Tacerile nu-si au rostul…”in lumea cuvantatoarelor”. Desi semnifica atatea, tacerile trebuie spulberate, elucidate, lamurite, sa nu se transforme in ceata, nori, vreme potrivnica.
ApreciazăApreciază
Adrian, tăcerile trebuie descheotorate, nu lăsate să se aşeze peste ele trecutul, pentru că atunci vine preatârziul când nu mai ai ce să spui şi nici cui.
ApreciazăApreciază
Da, ai dreptate!
ApreciazăApreciază
oiţe…tăcerile lor au mereu sens… :)
ApreciazăApreciază
Era o expresie cu „cine stie, cunoaste!” :) Asa si acum! :)
ApreciazăApreciază
Cred ca erau deja toropite de caldura soarelui si ,bietele de ele,in zona aceea nu gasesc niciun pic de umbra. Cautau racoarea ierbii?
ApreciazăApreciază
Era destul de cald si cred ca doar acolo, in acea sa, adia vantul.
ApreciazăApreciază