Astazi au inteles cate unii ca proiectul „Comunitatea Bucegilor” vizeaza relationarea dintre oamenii de munte si institutiile statului. Cum bine stiti, pe unii dintre cei responsabili cu protectia Bucegilor trebuie sa-i impingi de la spate, altii sunt in tabara anti-mediu…cineva trebuie sa-i intrebe cu ce se ocupa si ce au de gand sa faca. Parcul Natural Bucegi, intins pe 300 kmp, este al tuturor, nu vine unul sa faca el un proiect prin care sa fure banii tuturor si sa mai distruga si muntele. Trebuie oprita si treaba asta. Tot azi am anuntat si anumite institutii de initiativa. Pentru unii este o veste buna, pentru altii mai putin buna.
O sa vedeti dupa prima luna ce se intampla mai exact, dupa care vor veni si mai multi oameni in acest proiect. Deocamdata, am intrat pe Facebook sa vad cati prieteni am…erau 787 :)) Din acestia, or veni acum la inceput vreo 30 in Comunitatea Bucegilor. Daca incepem cu mai bine de 50 de oameni este un inceput bun. Mai sunt prieteni de zi cu zi, altii ce au comentat pe blog mai demult si trebuie anuntati…mai sunt cativa :)
Văi si peisaje cu zapada…este atata zapada pe munte incat nici in luna iunie nu se va topi toata. Pe Platoul Bucegilor, jnepenii inalti de circa 2 metri, sunt inca sub zapada :) Spunea cineva ca poate sunt sanse de schi de 1 mai. Eu cred ca s-ar putea si pe 1 iunie sa se schieze :)) Doamne-Fereste!
Ce voiam sa scriu legat de Manastirea Caraiman?!
L-am luat pe Rares cel mic in brate si am iesit cu el la o plimbare. Acest lucru s-a intamplat ieri. Am ajuns asa pana la manastirea Caraiman din Busteni, deci am mers cam 25 minute pe jos. Mi-a placut predica preotului, adica am fost atat de atent cum nu imi aminteam sa mai fi fost la aceasta manastire. Evit sa mai scriu despre lacul unde se arunca bani drept ofrande zeului pestilor.
Si spunea acel preot niste cuvinte deosebite, ca nu este bine sa plecam spre casa si sa nu punem in practica vorbele si sfaturile auzite, sa fim buni crestini. La un moment dat a spus un lucru nemaiauzit de mine. „Ca si noi, preotii, ne-am departat deseori de Dumnezeu” citat aproximativ. Si a inceput omul sa spuna cum au gresit multi oameni ai Bisericii, apoi ca oricum ar fi, noi trebuie sa facem voia lui Dumnezeu nu sa ne luam dupa astfel de greseli. Mi-a placut ca a recunoscut acel adevar de care multi se feresc.
Eu cred ca orice om este constient ca si preotul poate gresi, important este sa nu mai repete si sa constientizeze greseala. De asemenea, nu-mi place cand se spune „sa nu faci ce face popa”, mi se pare o jignire adusa intregii Bisericii. Eu nu judec pe nimeni, nu consider pe nimeni sectant sau altfel, vorbesc cu oricine indiferent de religie, fiecare face ce doreste si crede in ce vrea.
Manastirea Caraiman. Pozele sunt de sambata, ca am fost si sambata, in trecere
Eram in biserica ascultand. In spatele meu, la 4 metri cel mult, era un tanar in scaunul cu rotile. Cred ca avea in jur de 30 ani. L-am vazut imediat ce am intrat in biserica. Asculta slujba si predica traind interior acele momente. I se citeau pe chip zbaterile. Rares il privea mai des, pentru ca se tot foia in bratele mele, eu eram cu spatele la el. Ma intorceam din cand in cand, nu neaparat spre el.
Nu stiu, am avut asa o strangere de inima. Multi din biserica sunt absenti, sunt atenti doar la ei, cine stie ce se roaga si ce vor, nu se mai uita prea multi in jurul lor. Sau cine stie ce probleme ii coplesesc si nu mai au timp si de altceva. Cu siguranta acel tanar l-a vazut pe Rares, care este un copil frumos si vioi, si cine stie ce suparare l-a mai cuprins. I-am vazut obrajii incordati, ochii stransi, stiu la ce se gandea, bietul om!
Avea chipul atat de trist cand l-am privit ultima oara. M-am gandit ca dupa ce ne miruia preotul sa ma opresc putin de vorba cu el, ca din intamplare, sa pun o mana pe el, dar nu de mila, asa, altfel, poate sa-l fi lasat si pe Rares la el in brate putin…sa-i aduc o mica bucurie. Numai ca, atunci cand noi ne-am intors spre iesire, dupa ce am trecut pe la preot nu mai era. Pacat! Poate altadata!





Super fain.
ApreciazăApreciază
Multumesc :)
ApreciazăApreciază
Locuri si ganduri frumoase,sentimente nobile…In legatura cu isprava „geniala” din Bihor (art.cu primul proiect) am mai adaugat ceva,care ar fi mai potrivit la „sa nu faci ce face popa!”
ApreciazăApreciază
Asa se intampla sa fie, uneori trebuie sa luam lucrurile cum vin, alteori sa iesim noi in intampinarea lor, pentru a le aranja oarecum de dinainte de momentul sosirii oficiale :)
ApreciazăApreciază
In materie de comportament si interactiune umana, dictonul potrivit caruia „GRESEALA ESTE OMENEASCA” mi se pare una dintre cele mai mari aberatii, bineinteles alaturi de „NU FA CE FACE POPA, FA CE ZICE POPA” , care dupa cum bine ai spus, este o jignire adusa intregii biserici.
Da, oamenii pot fi educati, pot acumula cunostinte de-a lungul vietii (ajung si cadre universitare :) ) , pot fi influentati intr-o anumita masura de mediul in care profeseaza, insa CARACTERUL, matricea dupa care este structurat comportamentul fiecarui individ, nu poate suferi modificari de-a lungul vietii…din pacate.
Apropos…in lumea civilizata nu exista nici un fel de corespondenta a acestor dictoane „pline de intelepciune” …Probabil sunt specifice popoarelor „alese”…Alese sa ajunga preșul tuturor…
Ca sa nu mai pomenim de „Miorita” …fiindca rad si fratii nostri Moldoveni de noi…
Adrian,apropo de tanarul din biserica…intentia ta a fost nobila,insa stii ca nimic nu este intamplator, prin urmare poate este mai bine ca s-a intamplat asa.Nu intram in detalii.
P.S. Ai grija sa nu raceasca bijuteriile pe vremea asta ;) ;)
ApreciazăApreciază
Noi ne-am ales ca natie, scuzele perfecte, dupa care ne ascundem cu prima ocazie :) Cand o tinem asa din greseala in greseala, nu mai are treaba omenescul, tine de prostie. Am prins aluzia cu cadrul universitar :))
Asa este, sunt poate imposibil de schimbat unele comportamente…ca instinctul salbatic la animale. Oricat le-ai dresa, intr-o zi tot isi spune acesta cuvantul :)
Cu tanarul nu a fost sa fie, au fost insa alte momente unice, a fost o zi perfecta. Am grija, multumesc mult!
ApreciazăApreciază
Am cel putin 10 cd cu muzica inregistrata la manastirea din Palanca. Iti dau si tie doua-trei. Daca iti place, am si de la manastirile din Sinaia si Predeal.
ApreciazăApreciază
I-auzi? Ce surpriza!!! Iti voi explica anumite lucruri: in padure, pe kilometri patrati, este doar un cui intr-un copac. Ei bine, din mii de copaci eu aleg sa ma sprijin de acel copac in care este cuiul si sa ma intep in el evident. Sau, printre mii si mii de pietre, eu vad un fel de cutit ce se dovedeste a fi din epoca bronzului. Cum s-au luat dupa el aluviunile atunci nu stiu, acea albie este cunoscuta pentru mari viituri. Nu mai gasesti stanci de sute de kilograme, ce sa mai zic de un cutit mic. Ori, ani de zile, poate sute, alte mii si mii de oameni au trecut pe langa o stanca. Au privit, s-au urcat pe ea, au scris tot felul de cuvinte. Intr-o zi trec eu si trag de o mica piatra inclusa in acea stanca. Si raman in mana cu o scoica pietrificata. Intelegi care este treaba cu CD-urile tale de la manastirea Caraiman? Eu sunt probabil singura persoana pe care o cunosti tu, care nu ar dori sa asculte astfel de piese de la acea manastire. Este unul dintre lucrurile pe care nu le-as face, am motivele mele.
Iar de la manastirea Sinaia, am si eu multumesc. Mi se pare ca se pot asculta si pe site-ul lor.
ApreciazăApreciază
Unele suflete îşi caută adevărurile în religie, altele nu, dar fiecare îşi trăieşte viaţa conform unor credinţe, cu fundamente spirituale ce ţin de credinţă. Acolo, sub acoperişul bisericii, al spaţiului sacru, fiecare îşi caută adăpost gândurilor pe care şi le spun, neliniştile gândurilor mai cu seamă le caută aleanul.
Fiecare individ cu căutările lui şi cu undele acestora, cu căderea sau cu necăderea în păcat, în vârtejul unei lumi din ce în ce mai haine, însă mi-aş dori să cred că oricare ar avea purul ca aspiraţie.
ApreciazăApreciază
Felul nostru de a fi, cum percepem viata, gandurile, ne sunt influentate de aceasta idee de a crede in ceva. Eu m-am intrebat deseori ce ar fi ca mai tot din ceea ce stim sa nu fie adevarat? Si ce ar fi noi sa ducem o viata axata pe nimicuri si adevarul sa fie la doi pasi? Iar noi sa nu-l putem recunoaste pentru ca nu am fost invatati, pentru ca nu avem pe ce aseza noul…
ApreciazăApreciază