D-na controloare si Bucegii

„Turismul, o vorba domne” este o categorie pe acest blog…cand vorbesc de Parcul Natural Bucegi. Pentru ca acesta este adevarul.

In Bucegi si Valea Prahovei exista un mic grup de oameni…cu ganduri aproximativ comune, numele lor: BucegiNatura2000. Pe langa acestia sunt si altii, sa le zic simpatizanti, care lucreaza prin anumite institutii: primarii, agentii de mediu, politie, jandarmerie, salvamont, etc.

Informatiile ce privesc Parcul Natural Bucegi ajung la mine pentru ca accesul la informatie, primul, iti da puterea, sansa de a indrepta lucrurilor.

Si eu intotdeauna am vrut sa fiu primul, sa arat ca pot, atat pentru mine cat si pentru altii. Asa trebuie sa fie…

O mie de oameni daca imi spun ca sunt fraier ca pe astfel de vremuri eu doresc sa fac lucruri de interes general, pe toti o mie i ascult si la sfarsit le spun ca sunt fraier…dar o sa continui in acelasi mod 😉

Si acum sa revin la d-na controlor ce sta prin Ploiesti.

-Doamna, si in cladirea aceea mare de unde va uitati pe ferestre la „realizarile” lui Volosevici sunt persoane cu care sunt prieten. Stiu ce vorbiti de mine, sa va subliniez cateva:

„Cine este si Adrian Ciorba asta?”

Pai d-na poate ati uitat, eu unul niciodata, cand ne-am cunoscut pe la Sinaia sau chiar in biroul dv la Ploiesti. Sunt cativa ani, nu foarte multi. Poate eu v-am retinut pentru ca erati o persoana draguta, aveati atunci niste obraji fini, subtiri…intre timp unii dintre noi mai inaintam in varsta 😉 Intelesul este exact acela pe care il percepeti.

Totusi pentru stiinta dv, sunt ceea ce doriti sa fiu. Veti constata ca nu aveti ce sa-mi faceti, tratamentul nu se poate scrie in lipsa unui diagnostic.

„Acum ne-a descoperit pe noi si nu o sa ne mai lase in pace!”

Stimata doamna, pana acum datorita actiunilor dv de o anvergura microscopica, marturisesc ca va percepeam ca pe ceva ascuns, foarte mic, neobservabil. Daca a nimerit orbul Braila, fiti sigura ca am nimerit si eu Ploiestiul.

Dar v-ati simtit foarte ofensata ca ati primit de la minister o sesizare personala. Doreati cumva sa dormiti in timpul serviciului doamna? Sau piciorusele dv nu suporta pamantul Bucegilor? Va asteapta unii in control doamna, este una din atributiile dv. Vreti sa-l rog pe acel salvamontist sa va plimbe cu acel utilaj pana la locul faptei, ca acum, parca cativa ani?

Din cate stiu aveti puterea sa ma controlati si pe mine ca ghid national. Imi vine sa rad la gandul ca ma puteti convoca intr-o sedinta, etc. Din pacate, pentru dv veti putea sa ma chemati de o mie de ori, ca nu doresc sa va vad. Nu mai pot eu de controlul dv…nu aveti verticalitatea necesara unui functionar al statului, tinand cont de comentariile dv pe la usile altora.

Nu doriti sa va faceti treaba, si in loc sa indreptati lucrurile faceti altceva.

„Cine o fi in spatele lui?”

Venind de la dv, nu stiu cum sa interpretez aceasta expresie. O sa incep cu un prim sens. In spatele meu nu poate fi nimeni cat timp mie imi plac femeile (unele, nu toate 🙂 ) si lucrurile normale, daca la asta v-ati gandit 🙂 Sa ma mai uit o data ca sa scriu ceva cert…nu e doamna nimeni. V-am linistit sper in aceasta directie.

Daca ati considerat ca poate fi cineva care ma pune pe mine sa va sesizez va asigur ca sunt mai credibile basmele lui Ispirescu. Stiti ca Ispirescu nu e politician sau om de afaceri care sa aiba nevoie de un control de al dv, „obiectiv”. Este omul acela care a scris povesti pentru copii.

Maine, va trimit felicitarile mele la minister si link catre aici. Din inaltimea scaunului dv de mare controloare, acest minuscul Adrian Ciorba este cel putin enervant 🙂

2 răspunsuri

  1. Când viaţa le aduce unora în cale un DonQuijote modern care face dintr-o luptă războiul lui şi care crede în el şi în al lui vis…lumea se întreabă…li se pare ciudat…şi nici măcar un scutier nu are, dară să mai aibă pe cineva în spate…
    Dar în spate ai pe cineva, Adrian, şi de acolo forţa universului tău. Ai suflete care cred în tine, ai muntele din care ţi-ai făcut credinţă…cam aşa ar fi trebuit să le răspunzi acelora care se întreabă de ce eşti tu împotriva curentului, de ce te chinui precum somonii care se zrdobesc de stânci înotând în direcţia opusă cursului râului, pentru că trebuie să ajungă undeva, în munţi, acolo unde le va fi sfârşitul, dar au ceva de îndeplinit.
    Pentru că tu ai ceva de înfăptuit, şi orice împotrivire ţi se va pune de-a curmezişul, te va înverşuna şi mai tare. Pentru că ai un crez.

    Apreciază

    • In seara asta m-am intalnit la un market cu cativa oameni pe care i apreciez, eram la cumparaturi…totusi nu m-am gandit vreodata ca acestia au puncte de vedere comune cu mine, vor sa vorbeasca pe diferite subiecte. Sunt multi care stiu ca am dreptate cand sustin unele lucruri, problemele apar cand tu singur iti dai dreptate.
      Este evident ca mai devreme sau mai tarziu imi voi realiza gandurile, simt ca asa trebuie sa fie. Multe lucruri se leaga, apar niste conjuncturi pe care nu mi le imaginam posibile. Si momentul „zdrobirii de stanci” nu este acum, e mai tarziu, dupa…
      Ieri, m-am asezat pe zapada pentru a face o fotografie cat mai reusita. Cand m-am asezat s-a auzit o bubuitura. Eram la baza unei pante si pe cel putin 200 metri crapase zapada. Ei bine nu a plecat avalansa. Un prieten era la o distanta apreciabila si a auzit si el zgomotul. Nu a fost sa fie si nu va fi pana nu voi face ceea ce trebuie, da, este crezul meu dedicat altora.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: