Cunosc oameni care zilnic isi dedica viata semenilor lor. Scopul lor este sa faca fericiti pe altii. Impartasesc Cuvantul lui Dumnezeu si valorile morale la locul de munca, pe strada, oriunde au ocazia.

Isi lasa afacerile si devin oameni desprinsi de tentatiile materiale, este ceva de neimaginat pe aceste vremuri. Pentru ei nu au timp liber, pentru altii este nelimitat.

Sunt prieten cu astfel de oameni, le respect vointa, credinta si curajul in a crede ca oamenii pot fi mai buni. Uneori nu ne vedem mult timp, dar niciodata nu uita sa-mi trimita la inceput de week-end anumite mesaje. Si acest fapt se repeta de ani de zile.

Dimineata citesc mesajul, sosit aproape la aceiasi ora si ziua incepe altfel. Stiu ca oamenii acestia oriunde ar fi, au un gand bun… eu nu am cum sa le multumesc. Daca le spun lucrul acesta ei imi spun ca nu lor trebuie sa le multumesc ci lui Dumnezeu.

O sa scriu aici ultimul mesaj, pe care l-am citit acum cateva ore:

„Daca nu am fi cunoscut tristetea, de unde am fi cunoscut ca Dumnezeu aduce mangaierea?

Daca nu am fi avut niciun necaz, de unde ai fi stiut ca El ne vine in ajutor?

Daca nu am fi avut niciodata vreo problema, de unde am fi stiut ca El este rezolvarea oricarei probleme?

Daca ne-ar fi dat toate lucrurile de la inceput cum le-ai fi apreciat din moment ce nu le-am simtit lipsa?

Si daca totul ne-ar sta in putere, cum am mai invata sa depindem de Dumnezeu?

Domnul cu voi.

Mihai si Teodora”

Este indubitabil ca am multi „prieteni” suparati ca le stric planurile prin Bucegi si ca actiunile mele pentru protectia mediului le-au produs multe neajunsuri, si care recurg la tot felul de tertipuri, dar cand ma gandesc cate persoane se duc la biserica si in rugaciunile lor ma cuprind si pe mine, sau cand ies pe strada si vad ca sunt destui care se bucura ca ma vad, stiu ca sta in puterea noastra sa schimbam multe lucruri, iar acolo unde aparent nu se poate, exista si alta cale!