EXCURSIE DE OPT ORE PE BUCEGI

Ieri planificasem o excursie pe Platoul Bucegilor, fiind „inspirati” si de vremea buna! Traseul programat era: Busteni – Cascada Urlatoarea – Cantonul Jepi (traseul pe Jepii Mari) – Cota 2000 – Sinaia! Azi dimineata nu mai era la fel de senin ca ieri totusi am plecat pe munte la ora 8:00.

Dupa ce am trecut de Cascada Urlatoarea, am urcat pe firul vaii Comorilor pe zapada inghetata adusa de avalansa, zilele trecute. Am urcat repede pana in poteca turistica aflata evident si aceasta sub un metru de zapada!

Desi are loc o incalzire a vremii de cateva zile, un om de munte stie cand nu trebuie sa urce pe anumite trasee. Intr-o zi ca cea de astazi, traseul pe Jepii Mari parea cel mai sigur, intrucat este in proportie de 95% impadurit, deci avalanse mari nu au de unde sa se desprinda.

Sunt mici fire de vale insa si dupa acestea alunecase zapada. Urcand pe acea portiune din Valea Comorilor am observat urme de schiuri. Pana sus pe Platou am mers pe langa acestea. Cei doi schiori, care cu siguranta coborasera in week-end, venisera cel mai probabil de la Babele, coborasera mult timp nu mai pe poteca turistica si din cand in cand mai intrasera pe Valea Urlatorii Mici si pe Valea Comorilor. Dupa urme se vedea ca erau schiori cu experienta, nu erau urme de cazatura sau iesiri periculoase. Totusi, cati se incumeta la astfel de lucruri? Este o premiera acest fapt!

Cea mai mare incertitudine a noastra o reprezenta jnepenisurile. Erau sau nu in totalitate sub zapada, caz in care aparea si problema cat de inghetata este zapada, ca sa nu cadem printre acestia. Insa pana la Cantonul Jepi sau Schiell cum este stiut de localnici am mai avut parte de niste intalniri cu animale, pe care le detaliez pe viitor.

Exista doua traversari acoperite de zapada intre „La Scari” si intrarea in jnepenisurile de sub canton. Iar de sub zapada se mai vedeau doar varfurile jenepenilor. Zapada era suficient de tare ca sa urcam fara probleme…peste jnepenii pe sub care vara treceam pe la baza lor!

Dupa un popas la acel canton, mi-a venit o idee: sa urcam pe varful Jepii Mari, intrucat toti jnepenii care se interpuneau vara intre canton si acel varf erau acoperiti cu zapada, iar zapada era suficient de inghetata ca sa nu cadem printre acestia! De varful respectiv am facut niste poze reusite apoi vazand ca incepe vantul am plecat spre Cota 2000.

Alb cat vezi cu ochii cam asa se poate concluziona aceasta parte a traseului pana la Cota 2000. La 12 fix urcam spre Varful Furnica si ne-am oprit sa mancam la restaurantul de la acea cota. Intre timp afara incepuse o ninsoare ca-n povesti!

Dupa o ora am coborat pe langa Miorita apoi pana la Cota 1400, cred ca in vreo 40 de minute. Partiile sinaiene sunt exceptionale, au zapada si sunt bine intretinute, iar Drumul de Vara are tocmai jos, aproape de Cota 1500 o portiune de pamant de cativa metri, in rest, este perfecta!

De altfel, aceasta ultima partie este si cea mai utilizata! De la Cota 1400 am coborat pe la Schitul Sf. Ana unde parintele Ioanichie ne-a spus ca au iesit ursii. Dupa vreo doua minute aveam sa observam urmele a trei dintre astfel de animale. Coborand ulterior pe drumul ce duce la Stana Regala am iesit in drumul auto spre Cota 1400, de unde pe niste scurtaturi am ajuns si in drumul forestier Poiana Tapului.

In Poiana Tapului eram pe la ora 16 si data viitoare, in functie si de conditiile meteo mergem pe un traseu inedit cu schiurile!