Gradinita de copii :)

Unii spun referitor la copii ceva de genul „cine are sa-i traiasca, cine nu, sa nu-i doreasca”. O mare prostie, in opinia mea. Cred ca un copil inmoaie sufletul oricarui om si ar trebui sa fie cate unul, macar, in fiecare familie.

Pe la noi vin niste prieteni, fetita lor de 2 ani si jumatate ramane mai multe ore si se joaca cu Rares. Cand am timp, ma joc cu amandoi, ii sperii, ii las sa faca toate boroboatele, ce mai, uneori intoarcem casa :). Rares tipa si fuge intruna, fetita la fel, eu ii incurajez :)) Ma distrez foarte tare 🙂

Alaltaieri le-a facut Oana spuma din fructe de padure, adica din afine, si fiecare umbla initial cu cate un brat de la mixer in mana. Fugeau prin casa si uneori mai dadeau cu limba pe acele brate 🙂 Erau asa de bucurosi si atat de simpatici, alergand unul dupa altul.  Pur si simplu, erau definitia inocentei 🙂

1

2Rares si spre seara tot murdar de afine era. Pentru ca apoi i-am dat sa manance asa crude, de fapt, eu i-am pus, ca el singur si-a luat din castronel…a mancat si cu obrajorii si cu nasucul 🙂

Sa trec repede la pozele de grup, ca sa ramana o amintire:

3Cu Rares si Ioana. Al meu nu poarta ciorapi prea mult timp, ii scoate si ii arunca

4

5Nici unul nu prea ascultam indicatiile fotografului

6Trebuia sa-i tin bine, sa le distragem atentia, ca impreuna se indeamna, nu au astampar o clipa.

Rares are cam 19 luni, trebuie sa fii cu ochii pe el,  urca si coboara singur din carucior, sta pe scaun la masa, mananca singur, se duce la usa si stie sa introduca cheia, sa o roteasca, la fel si butonul de siguranta, il roteste si pe acela. Cu alte cuvinte, poate sa iasa singur din apartament. Cate nu face…dar mie imi place, sa faca multe, cat mai multe 🙂

Am auzit atatea sfaturi, etc, copiii sunt insa o binecuvantare, nu altceva. Normal ca unii mai egoisti, invatati sa fie doar pentru ei, nu iubesc copiii si li se pare ca este ceva extraordinar de greu, de complicat…

Rares la un an si jumatate

Timpul trece si Rares a atins o varsta 🙂 Un an si jumatate…

Nefiind acasa, ci la rudele sotiei, de la distanta o sa-i urez La Multi Ani in scris :), acum de dimineata. Fiind in jur de 6, am sa-i sun mai tarziu.

6In tren, vineri

Maine insa va fi acasa:

1

2Ieri am trecut prin acest loc, unde de Florii am asezat o masa in apa. Cine stie, poate se mai iveste ocazia 🙂

3

5Flori de piatra

6

Tot ieri, am ajuns si la Cascada Urlatoarea:

8

9

Deci cu tortul acesta il astept 🙂 O sa multumesc mai tarziu celor care l-au facut 🙂 Nu am fost singur la punerea in practica a acestei idei…

10

11

Azi sper sa ajung si in acest loc, sa vedem cum va fi vremea, daca ne va lasa:

SyntekExifImageTitleAnul trecut, prin februarie, spuneam asa despre acest loc minunat:

„Apoi va invit pe “Altarul Zeilor” la peste 2000 m altitudine…sa va strigati nespusurile…va asigur ca ecoul muntelui le va duce mai departe…si se vor intoarce candva, dupa asteptari…pentru a aduce primavara….o primavara a tuturor sufletelor.”

Mormantul Parintelui Ioanichie…Manastirea „Sfanta Maria”, localitatea Rus, judetul Salaj

Lumea Bucegilor prinde viata pe blogul Bucegilor. Se scriu pagini despre prezent iar peste scurt timp devin arhive ale trecutului. Aceasta este si ideea, sa ramana ceva…scriu despre oameni si intamplari in Parcul Natural Bucegi si imprejurimi, despre initiative si actiuni, unele personale, altele nu, schimbam ganduri si cunoastem montaniarzi…citim despre bine sau despre rau, despre protejarea fictiva a Bucegilor, despre demagogii de genul dezvoltare durabila, despre distrugerea mediului de catre autoritati cu responsabilitati in protectia naturii…o lume diversa.

Peste acestea si printre ele au loc tot felul de lucruri…acestea ajungand aici pe blog, pentru a fi citite de cat mai multi. Ieri, un prieten bun, un prieten pe care nu l-am cunoscut niciodata dar care la toate intrebarile mele mi-a dat numai sfaturi potrivite mi-a trimis niste imagini. Insotite de gandurile sale bune…sunt diverse intamplari la care nu am raspuns. Orice se intampla are un scop…de multe ori cand vad cat de multi apreciaza acest blog, ma gandesc, asa singur….”oamenii acestia exista, pe multi ii cunosc personal, i-am intalnit doar datorita blogului”…Dumnezeu mi-a dat ideea prin 2009 sa creez ceva pe internet despre Bucegi. Astfel, multi stiu ce se petrece prin zona noastra, ce poti face, ce poti vedea…

Initial, blogul a fost si o manifestare personala, de jurnalist caruia nu i se publică decat anumite articole…am dorit sa sparg acest monopol. Azi scriu doar despre ceea ce vreau sa scriu, actiunile de distrugere a mediului sunt descrise detaliat, nu scriu la ordin sau dupa cum vrea cineva…am stabilit niste conditii de aparitie a comentariilor…lasand o portita de a elimina anumite opinii, care jignesc pe unii sau pe altii… Nu acord niciun drept la replica decat daca mi se pare mie ca are vreo relevanta, ma refer la infractorii de prin Bucegi…exista o singura directie, cea impusa de mine in acord cu alti cititori si prieteni. Ar fi culmea sa las orice exprimare de tip mafiot, smechereasca…

Despre parintele Ioanichie am spus si s-au spus atatea…important este sa nu uitam povetele sale si implicit pe Dumnezeu…restul este lumesc.

Ii multumesc fratelui Ninel pentru imaginile cu mormantul parintelui aflat la manastirea „Sfanta Maria” din localitatea Rus, judetul Salaj. Poza de pe mormant este poza de pe blogul buceginatura2000…un crampei din Bucegi prin acele locuri…blogul nu este doar al meu, este al oricui cititor, nu este o afacere, nu se urmareste publicitate…nici macar statistici chiar daca am mai scris despre asta…sunt atatia carora il pot da spre administrare…ma bucur foarte mult ca acea poza se afla pe mormantul Parintelui…

Nu am crezut niciodata ca parintele a dorit sa fie inmormantat acolo, dar asa au zis rudele sale ca a fost ultima sa dorinta. Ma indoiesc insa ca poti renunta la Bucegi dupa ce ai trait zeci de ani langa ei…dar asa a fost sa fie, oricum parintele putea renunta la orice, traia ca un veritabil pustnic.

Multi doar ne-am imaginat cum arata mormantul, poate ca vom reusi cu voia LUI sa ajungem la manastirea din Rus, sau poate ca nu…pana atunci sa-l revedem si astfel pe Parintele Ioanichie, cel mai mare duhovnic de pe Valea Prahovei si din Parcul Natural Bucegi.

Multumesc unor personaje apropiate parintelui, pentru intentiile si gandurile lor, celor de la manastirea Sinaia precum si fratilor Ninel, Nicolae, Amos, chiar si staretului Nicolae, tuturor celor din biserica lui Hristos care stiu ca rolul lor pe lumea asta este sa povatuiasca pe toti, indiferent de statutul lor social…Dumnezeu nu judeca dupa standarde lumesti. Uneori, sta in puterea mea sa aleg lucruri ca multi altii, un job fara bataie de cap, diferite combinatii la limita legii sau sub ea, alteori imi pot indeplini unele planuri pe care le urmaresc de ani buni, printr-o discutie…dar gandurile astea imi trec repede. In sinea mea stiu ca doar Dumnezeu decide si ca asa cum raul se foloseste de lucrarea Binelui, asa si Binele lasa sa cada raul in propriile capcane…se poate spune si chestia asta „prin rau spre bine”, adica nu ai cum sa cunosti ce este bine decat trecand prin diverse si multumind pentru fiecare zi…Sa asteptam, orice vine la timpul lui!

Traversarea Bucegilor…din Valea Prahovei la Bran

Un alt traseu superb am parcurs astazi…desi pare ca am mai spus de traseul Busteni-Bran, este doar o impresie, mereu este altul 🙂

In zona Branului poti ajunge pe mai multe trasee, cel pe care am fost astazi este pe muntele Clincea, si nu prin Vaile Gaura, Ciubotea, Poiana Gutanului sau Saua Strunga.

Am plecat mai multi prieteni, nici prea repede si nici prea incet, sa si vedem ceva…vremea a fost superba, totul a decurs cum trebuie, Micutzul morocanos a fost in forma maxima si am râs mare parte din traseu… Ce a mai facut si ieri…

Dimineata

Ne-am intalnit in Parcul Schiell din Busteni

Vedere din telecabina

Asemanari cu alte locuri…unele locuri

Spre Vf. Bucura

Cand am ajuns, singur, o pasare si-a luat zborul de pe cruce

Si cineva a ridicat piatra peste piatra in apropiere de acel loc…povestisem eu odata ceva de acolo 🙂

„La picioarele noastre” Branul, nu era deci chiar asa departe 🙂

Un montaniard destul de in varsta la cabana Omu…un exemplu pentru tinerii de astazi

Asta este o poza pe care am mai postat-0 si altadata…vedere dinspre hornul Tiganesti spre valea omonima. Se vad si doua lacuri, bine ele au devenit de ani buni, doua balti din care se adapa oile, caii, magarii…

Piatra Craiului in zare

Coborare pe muntele Clincea

Mai o coborare, o pauza de telefon sau de poza…asa usor pentru ca in Bran ne astepta cineva

Mie imi plac foarte mult acele stanci, care au un platou mic deasupra…ca un acoperis

Partea cea mai pitoreasca a traseului, prin Turnurile Tiganesti, Coltii Clincei

Privire inapoi

Refugiul din Saua Tiganesti

Indicatoare langa refugiu

Ienuperi si afinis

Intrarea in padure

Portita din Clincea

Stanca solitara rasarind dintre molizi

Alta ceva mai jos

Ne apropiam de marginea padurii, poteca a fost latita de un buldozer pentru a se instala o conducta de apa

Si pe partia Zanoaga a Branului

In pas vioi spre masina, rucsacii in portbagaj si spre casa…totul a fost calculat sa iasa cum trebuie, un prieten a venit sa ne „recupereze”

Nu am plecat pana nu ne-am oprit la hanul Bran, asa ca sa fie totul cum trebuie

A fost o excursie de o zi foarte reusita…acum este in plan o alta spre Şimon.

Cu tot cu cerere :)

🙂 M-am gandit sa raspund unei persoane care nu stie cum sa ia legatura cu mine…deci orice comentariu pe aici ajunge in moderare, si este vazut mai intai de autor si de mine, altcineva nu-l vede pana la aprobare. Comentariile sunt in moderare pentru ca pe aici, este pe la mine, cam fac eu unele reguli, nu stiu cand comenteaza fiecare prieten ca sa renunt la moderare 🙂 Ca e-mail: bucegimuntii@yahoo.com

Acum sa revin asupra unui post, parca din 2010 sau 2011, cu o cerere a mea catre un comandant de ostire…ca asa spuneam…domne, daca nu cauta unul de nebun de vreo jumatate de an, orice detaliu despre cererea asta…sa-i zic naibii sa se linisteasca ca am fost acolo…

Vazusem ceva, auzisem un lucru, am facut demersuri, mi s-a spus ca trebuie vorbit cu nustiucine, am fost asa plimbat un pic, nu mult, dar suficient sa ma plictisesc si…

…sa ma uit in oglinda si sa zic :))) : „Buey asta, Adrian, vezi tu, astia, unii ofiteri superiori facuti la apelul bocancilor, sunt reticenti cu civilii, se umfla prea mult in pene si inutil, covarsiti de amploarea misiunii lor pentru salvarea neamului de inamicii din imaginatia lor 🙂 asa ca, ei sunt ei, si tu ditamai „generalul” muntilor. Ce nevoie sa ai de autorizatiile lor? Ia autorizeaza-te tu singur, cum bine stii sa o faci!”….acum ar trebui sa continui in acelasi stil narativ….cu „auzind aceste cuvinte zmeul cel rau numaidecat purcese…” 🙂

Deci era o gluma…cu substrat real, autorizandu-ma de bunavoie. Si m-am dus, am vazut, m-am lamurit, mda, ar merge putin timp pierdut pe acolo si nu prea…poze nu postez ca se prind aia, vigilentii, ca am fost pe acolo… eu m-am dus din curiozitate, si acum stau linistit, dorm fara griji 🙂 , pot vorbi in cunostinta de cauza de cele mai multe lucruri din zona, fara a spune ce este acolo…

 

 

Sau cu manastirea din Sinaia 🙂 Aveam eu o curiozitate cu cimitirul de acolo, cautam un detaliu…si usa spre cimitir era deseori inchisa…unii stiu ca se intra pe un culoar, se merge drept inainte iar pe dreapta este cavoul lui Take Ionescu. Si usa aceea mai mereu era inchisa, dar am si gasit-o deschisa 🙂 Am si fost prins cascand gura si ochii prin cimitirul mic, nu o data, mi s-a spus ca nu este voie, de parca eu nu as fi stiut…acum ca sa fie voie trebuia mers pe la staretul Macarie Bogus, dar daca auzea de ce ma uitam eu, imi dadea interdictie totala… Si staretul este prieten cu dl. Iuncu directorul Administratiei Parcului Natural Bucegi, o persoana total necomunicativa, ascunsa, deci cine se aduna se cam si aseamana…sunt asa, casta lor. Pana la urma m-am tot dus pana m-am lamurit eu cum vroiam…si cu ajutorul unor muncitori. Poarta de fier dinspre aleea Carmen Sylva era deschisa, o discutie despre bere, si gata friends…pentru cam o jumatate de ora. Dupa ce am cules si acest detaliu…m-au frapat lucrarile de restaurare a unei parti din manastire.

Adica se lucra, se cheltuiau banii, sau se cauta ceva…eu si acum cred ca a fost din toate cate putin sau mai mult. Lucrarile s-au desfasurat, bine, nici acum dupa cativa ani nu sunt incheiate, pe latura vestica a manastirii, unde sunt constructii vechi de sute de ani…sa le consolideze.

Mai treceam si pe acolo, intram prin interior sa vad si eu cat sapa, unde, ce mai fac…interesanta treaba 🙂 imi faceam timp la cateva zile.

Sau cu muzeul manastirii acum cativa ani, nu stiam eu cum sa fac o poza la ceva, si era un baiat acolo politicos, povestea istoricul pe care cu lipsa de modestie il stiam mai bine ca el. Si nu slabea deloc grupul…si statea dupa noi chiar si dupa ce povestise, l-am plimbat un timp de colo-colo…eu il mai intrebasem de poze, altadata, si spusese ca nu. Pana la urma…a fost pana la urma, ca daca era nevoie mai veneam de vreo 50 ori.

Astea le fac pentru mine asa, ca sa cunosc cat mai multe, cunoscand mai multe poti trage si concluzii sanatoase.  Si mai imi place mie sa ma amagesc cu ideea asta ca noi toti la un loc suntem statul, ca orice bun de patrimoniu este al tuturor, nu al unora…nu o spun doar asa…eu chiar cred in ea…nu stiu, unii au atata naivitate 😉

Craciunul 2011 :)

Motto:
Chestia cu postul mi se pare ipocrizia supremă a unora care, înfrânându-şi ispita cu chin, de parcă şi-ar fi smuls limba, se ţin departe de merinde, dar nu şi de la a-i “colinda” pe alţii în gânduri cu ochi piezişi!
Cred că ar trebui să ne curăţăm mai degrabă sufletele, ale unora demult nemaifiind fără de prihană.
Cred că ar trebui să învăţăm a ne recrea, pentru că despre asta este vorba în taina Crăciunului…este Creaţie din Nou; ne recrează…de mai vrem, de mai putem, de mai înţelegem această taină.

Cred că ar trebui întru ascultat să trecem mai des unii printr-alţii, lucru la care unii au renunţat demult…cred că ar trebui să înţelegem cum sa reînvăţăm să renegociem nişte sensuri, ale unor cuvinte, cum ar fi :”am întâlnit” ceea ce nu’i totuna cu a fi ştiut a privi mai întâi de aproape iar apoi pe dinăuntru, acel suflet, acele suflete.
Cam despre asta ar trebui in această vreme…nu doar una a colindelor în sunete, ci a colindării prin noi, prin alţii, cu un văz desăvârşit şi pur.” Acestea sunt gandurile unei persoane ce scrie pe blogul meu. Voi folosi acest motto la toate postarile pana de Craciun, drept exemplu cum ar trebui sa fim in aceasta perioada!

25 decembrie CRACIUNUL

M-am gandit eu sa scriu un alt post…mai ales ca azi noapte am deprins alte taine, nu cele sfinte, ci taina prajiturilor, a sarmalelor si piftiei 🙂

Marele noroc este ca pot sa mananc oricat si nu se depune nimic…cand vor trece zilele acestea, adica dupa azi, maine si poimaine, o sa am o energie :)) si o sa fie nevoie de ceva pe masura :))) Probabil o sa iau telecabina din Busteni spre Babele si o sa alerg prin imensitatea alba a Platoului Bucegilor spre Sinaia, prin nameti…sa te pierzi pe acolo este cel mai frumos, totul de o culoare :))) pe unii i-ar inspaimanta, pe mine ma relaxeaza. Nu merg singur pentru ca in primul rand iarna nu este bine sa mergi singur pe munte, mai ales cand esti cu idei din acestea in cap, si in al doilea rand pentru ca mai stiu si pe altii dispusi…sa mearga pe unde este zapada mai mare, sa iasa  cu greu din denivelari si dintre jnepeni 🙂

Nu scriu un post cu Craciunul si ale lui pentru ca pe mine ma enerveaza chestiile acestea cu lumini betleemice, magii, feeria sfanta, lerul, crestine deschide usa…si toti prostii rad acum cum rade Mos Craciun, hohoho si dragii mosului, aiurea rau 🙂 Acum, cu ocazia unor astfel de sarbatori, important este sa ne gandim si la alti oameni, care au nevoie de noi, nu la magi si la luminitele din pomul de iarna…orice sarbatoare crestineasca are aceeasi semnificatie, iubirea pentru aproapele…Iisus de aceea s-a nascut si de aceea s-a jertfit…bine, nu doar din acest motiv, dar daca intelegem ca trebuie sa ne pese si de altii nu doar de cei dragi noua este de ajuns.

La mine a venit si „Mosul”, nu ma asteptam, iar a complotat destul de bine 🙂

Bineinteles, am uitat de orice cumpatare si m-am repezit de parca as fi tinut vreun moment post, la tot ce am vazut pe masa, m-am inteles bine cu orice fel de mancare, dar la placinte am fost primul…si mai vreau, dar mai tarziu 🙂

….

M-a sunat cineva ca avem nu stiu ce politicieni prin zona, sa mergem sa-i vedem, sa facem poze :)))…doar nu as pleca de acasa pentru atata lucru. Politicienii sunt prinsi in iuresul evenimentelor si uita sa fie oameni, cei mai multi dintre ei…isi vor da seama pe la 65 de ani, cand vor privi in jurul lor ca desi au orice lucru material, nu au trait viata cum trebuia…si sa o faca altfel, atunci  nu se va mai putea, fizicul, timpul li se vor opune.

Mai bine asa, Dumnezeu, familie, munte, prieteni, prostii sau alte lucruri prin cap…toate fiind pe primul plan dar toate la timpul lor.

Parca diseara canta Vasile Seicaru la Casa de Cultura din Busteni, pe la ora 18…sper ca am inteles bine. Sper din perspectiva ca scriu corect, nu ca m-as duce…canta frumos, bravo lui, problema este ca mai trebuie sa ma si intorc acasa, nu sa dorm pe acolo :)))

Am uitat ieri sa le zic Craciun Fericit la doua persoane care mie imi sunt dragi si pe care le-am vazut ieri la Cota 1400, dl. Clementin si dl. Stelica de la Administratia Parcului Natural Bucegi. Bine, acum eu am un fel cel putin ciudat in a-mi manifesta anumite sentimente, raportat la cate neplaceri le mai fac cateodata dumnealor, indirect :))

Si mi-am adus aminte de ceva :))) nu are treaba cu Craciunul…un prieten i trimite un mesaj, invitatie, unei prietene, numai ca ei doi nu sunt prea prieteni, eu sunt prieten cu ei 🙂

Buey Mihaita, nebunaticule, cum sa o inviti tu pe Mary de Craciun la tine? :)) „Sa petrecem Craciunul impreuna” :))) Romanticule, nu stii ca de Craciun trebuie sa ai ganduri potrivite? Si pe mine cine ma ajuta la treburi? 🙂 Ai mai comentat si pe blog, la comentariul ei, vezi ca nu este alta persoana, este aceeasi :)) Ti-l aprob mai pe seara ca sa te urecheze. Lasa ca maine o sa cari drept pedeapsa cele mai multe lemne pentru foc… 🙂

Si o melodie pentru astfel de zile :))))

Craciunul, este cea mai frumoasa sarbatoare din an, eu asa o consider, este de fapt masura valorii noastre. Daca stam doar la masa si la tv este egal cu zero…uitam sa fim oameni pentru altii. Si acela nu este Craciun daca nu le-ai dus unor amarati niste sarmale, cateva felii de cozonac, orice altceva…sunt destui pe strada. Nu ma refer la cei costumati in haine de sarbatoare ce mimeaza ca sunt uratori, colindatori.

Cand dai ceva nu o faci cu gandul sa astepti o rasplata. Dai pentru ca este normal, trebuie. Dar si acest dat se face in anumite imprejurari si conditii. Nu-i dai unui amarat ce nu mai poti tu manca, sau ce nu-ti mai place, ca degeaba o faci, gestul nu este crestinesc. Este de asemenea lipsit de valoare sa dai ceva unui amarat in vazul tuturor, ca sa pari ca esti milostiv. In fata lui Dumnezeu nu are nicio valoare, pentru ca nu dai pentru ca trebuie si simti, ci pentru a te preamari in fata oamenilor. Lucrurile acestea se fac cu tact, cu atentie, pentru a iesi bine, cum trebuie sa fie, nici sa-l jignesti pe cel care primeste si nici sa iesi in evidenta, si astfel de gesturi, fapte nu se povestesc.

Va spuneam odata ca atunci cand ma va chema Dumnezeu la Judecata, El imi va arata o biblioteca plina de carti in care sunt scrise faptele mele cele rele, si eu voi scoate din buzunar o foaie A4 cu fapte bune…eu cu gandul de a-l face sa rada, poate asa scap, ca altfel :))))

Am aruncat si o privire mai lunga pe net astazi…si l-am vazut pe prietenul Google, motorul 🙂 Asta e foarte destept, nu cauta rezultate decat pe baza cautarilor mele anterioare, imi strecoara oferte cu ce ma intereseaza, de multe ori i place blogul meu, la unele rezultate il afiseaza primul…asa se intampla cand nu ai idei de a fi in fata cu orice chip, de a capta audienta, vizitatori, lucrurile daca sunt cat de cat normale vin de la sine!

Va doresc un Craciun Fericit, omenesc si cu intelegere fata de cei cunoscuti si necunoscuti!

Si pentru ca sunt destui oameni care spun, ca ei nu dau amaratilor de pe strada sau celor din fata bisericilor, pe motiv ca „lor nu le da nimeni” sau ca „nu este bine sa-i invatam asa”, i rog sa se intrebe: Oare lor, „Nimeni” nu le da chiar nimic?!

Sfinxul din Bucegi…in imagini, imaginatie si ganduri

Ce ar fi daca ar fi sa fie altfel…?!

Ce ar fi daca maine am avea dovada ca am trait intr-o realitate falsa, ca sunt lucruri impuse si acceptate de noi ca fiind normale?

Sau ce ar fi daca ne-ar spune cineva ca tot ce am crezut ca facem bine a insemnat de fapt opusul?

Daca noi ne uitam la pestii din acvariu si altcineva se uita la noi aflati de fapt intr-un acvariu de alte dimensiuni?

Si daca lucruri simple, existentiale, ne sunt la indemana dar noi suntem tinuti in intuneric tocmai ca sa nu le pricepem, sa fim mai departe condusi, manipulati?

Dar daca eu nu sunt doar eu, si tu nu esti doar tu, ci suntem mai mult de atat?

Daca nu am fost invatati sa vedem si nevazutul?!

Daca fiecare lucru material isi are corespondent in nevazut?

Iar daca tot ce am acceptat pana azi, maine ni s-ar parea inacceptabil? Ce am face? Ce am fi?

Ganduri, vorbe, speculatii, prostii, intrebari…

Fascinantul Sfinx din Bucegi…rezultatul pozelor, gandurilor, imaginatiei…personale 🙂

Daca ar fi un loc pe care noi nu stim sa-l intelegem?

Daca cineva chiar a „prelucrat” stancile din imaginile aranjate din imaginatie?

Daca Sfinxul ar avea doua chipuri?

Si daca intr-o zi vor cadea din senin fulgii unei ierni nucleare, peste el, peste noi?

Daca Sfinxul ar ramane singur deasupra apelor?

Am stat eu si m-am gandit 😉 …