Manastirea Caraiman, credinta la poalele Bucegilor si atractii lumesti

Sa va spun, mai mult in imagini, ce mai este nou pe la Manastirea Caraiman din Busteni, care tinde sa devina cea mai importanta destinatie religioasa a Vaii Prahovei. Intamplator sau nu, acesta este postul cu nr. 600 de pe acest blog.

Lume foarte multa…pelerini

Si flori de cumparat la portile manastirii

Biserica veche, adica prima care s-a ridicat dintre toate constructiile din imagini

Un pod peste un bazin cu pesti

M-am uitat eu dupa pestisorul auriu dar nu era, pestii astia se pare, judecand dupa monede si hartiile din jurul lor, nu indeplineau ceva, doar luau :)))

Oricum nu am inteles de ce nu sunt chemati oamenii aceia amarati de la poarta sa scoata macar monedele de 50 bani, hartiile este clar ca le ia cineva din manastire. Dar decat sa rugineasca banii in apa…Cu iertare sa-mi fie daca gresesc, dar strigă aceia pe la porti de foame si la cativa pasi de ei ruginesc banii in apa. Eu zic ca nu este bine, cred ca Iisus Hristos in cazul asta este la portile manastirii, si nu are nevoie de atata stralucire, pesti…in timp ce altii se mandresc ca îi fac voia, eu cred ca LUI i-ar fi rusine sa intre in manastire.

Si mai departe, in capat Staretia, unde sta parintele Gherontie

In Agheazmatar la rugaciune

Agheazmatarul

Biserica Noua

Programul parintelui Gherontie… in aceasta perioada nu poate fi gasit

Porumbei si alte alte animale mai jos, prin curtea manastirii

Locul unde se aprind lumanarile

Dupa slujba lumea astepta in biserica noua sa fie miruita de un preot. Era cineva cu functie mare special venit cu aceasta ocazie. Lume in nestire, probabil cand am intrat eu in biserica erau 200 de persoane care asteptau acelasi lucru, sa se inchine si sa fie miruiti.

De cateva ori acea faţă bisericeasca a manifestat nerabdare. Este lumesc sa nu ai rabdare dupa ore de slujba si cand in fata ta sunt sute de persoane. Pe unii i-a zorit, sa se miste mai repede…altii erau prea multi la icoana Maicii Domnului si se amestecau miruiti cu cei nemiruiti.

Acum, eu privind acestea, in mintea mea nu l-am aprobat pentru ce face. Desi este lumesc sa nu ai rabdare, el era totusi un păstor ales sa adune oile lui Hristos. In acea multime de oameni erau cu siguranta persoane cu nenumarate ganduri nerostite, veniti in biserica cu sperante. Nu poti sa-i zoresti, nu poti doar sa-i privesti cum iti ating mantia cu care esti imbracat. Poate au nevoie doar de un cuvant, un cuvant care sa le dea speranta, nu ai cum sa-ti treci privirea prin ei,  indiferent cat de lumesc ar parea nerabdarea…

Cea mai mare parte dintre pelerini îi pupau mana, eu am ajuns langa dumnealui l-am privit in ochi, m-a miruit si am plecat privindu-l cu coada ochiului. Ceva se stricase in acest mecanism, si mi-a aruncat o privire. Vazuse ca eu nu i-am pupat mana. Cand ai o asemenea functie si te bucuri de o asemenea incredere nu ai cum sa fii decat umil, in acelasi timp fericit si gata oricand sa imparti iubire. Pentru ca tot ce ai nu le-ai fi putut avea fara voia LUI. Nu ai cum sa nu ai rabdare…

Si nu mi-a placut mie, daramite LUI care vede totul!