Pregatiri de 1 Decembrie in Valea Superioara a Prahovei (I)

Azi, extremele 🙂 Predealul si Comarnicul.

Primaria din Predeal si C.N.I.T. Predeal si Casa de Cultura… au pus la cale un eveniment de anvergura.

La Hotelul Carmen**** din Predeal… cei cazati acolo vor primi la plecare o diploma originala de Centenar, cu un timbru auriu. O idee personala prin care vizitatorul ramane si cu o amintire palpabila din fosta localitate odinioara impartita pe teritoriul a 2 state.  Fiecare turist primeste la sosire si doua stegulete: national si centenar.

Sunt de asemenea asteptati la o cafea Julius Meinl… aaa, nu e chiar scumpa, e insa cea mai buna cafea 🙂

Foto si aranjament tot eu, deja devine clasic :))) E ca in filmul cu Sergiu Nicolaescu, el era de toate :)))

Iar Comarnicul, cel care duce mai departe originalitatea arhitecturala a Vaii Prahovei, si el de cativa anisori iese puternic in fata:

Inainte, rar auzeai cate ceva despre Comarnic. Acum, cand pe acolo si-au dat mainile tot felul de oameni dedicati, parca alta e atmosfera 🙂

Tura prin Bucegi: Pestera Ialomitei

Pregatiri, pregatiri! Sa mergem la Pestera Ialomitei, adica peste munte. Din Valea Prahovei peste Platoul Bucegilor in Valea Ialomitei. Pe drum auto sunt din zona Busteni-Sinaia pe la 40 km. Peste munte, pe trasee turistice sunt pana in 20 km.

Si plec pe la 8 fara ceva, echipat de o noua aventura.

Asa era vremea, dimineata. Peste muntii din faţă trebuia sa trecem.

Iepurele lui Matrix…Eu: „Ce frumos esteee!” Si il iau de la prietenul Matrix in brate. Pana atunci ma multumisem sa-l mangai. Din nefericire pentru mine iepurasul naparlea ingrozitor…si m-am umplut de par pe geaca imediat. Si: „Fir-ai sa fii Matrix cu iepurele tau cu tot” :)) Iau iepurele il inchid in cotet dupa care am stat eu mult si  bine sa ma curat de par.

Pe la 8:40 am reusit sa plecam!

Si am avut iar noroc sa intalnim zapada pe traseul de pe Jepii Mari, astfel incat am urcat continuu vreo 40 de minute pana am ajuns in Saua Urlatorilor. Nu am mai fost nevoiti sa mergem in serpentine ci ne-am dus tot inainte, cat mai sus 🙂

O  poza cu schiori la Piatra Arsa. Cand i-am vazut sosind am luat aparatul foto pentru a imortaliza momentul…intrucat, vazusem eu o fotografie cam din acelasi unghi, facuta in urma cu mai bine de 20 de ani, intr-o revista…si mi-am adus aminte instantaneu :))

Am mers de la Piatra Arsa spre Hotelul Pestera in cea mai mare parte a timpului prin zapada. Muntele acesta de zapada este chiar la marginea DJ 713, asadar nu se poate ajunge cu masina la Complexul de la Piatra Arsa. Poza este spre dreapta sensului nostru de deplasare, noi mergeam spre vest.

Spre stanga…se vede si drumul

Marcajul cu stalp este pe sub zapada mai mare de 2 metri

O „baba” mica langa traseul de pe muntele Cocora…mereu o privesc de cate ori trec, prima oara am stat sub ea pe la 10 ani

Pe langa crucea aceasta, a unei eleve ce a murit acum aproape 20 ani, mereu am o stare ciudata…cine stie ce poveste groaznica s-a scris aici. Si nu doar eu, mai stiu un prieten, care la niste discutii despre munte, mi-a spus ca atunci cand trece pe la crucea din Padurea Cocora are o senzatie ciudata.

Crucea este langa copac, orice turist ce trece pe acolo, o vede, era si o lumanare…pe care nu am aprins-o pentru ca poate ia foc ceva pe acolo, intr-o padure cu multe uscaturi, licheni, nu umbli cu foc.

A fost un ditamai ursul…este drept, urmele se fac si mai mari cand zapada se topeste…dar animalul este mare, distanta dintre urme o arata 🙂

Trebuie sa-i intreb pe cei de la Directia Silvica Targoviste de ce nu au copacii scoarta. Sa vedem ei ce zic :))) Poate mai inventeaza iar o poveste cu gandaci de scoarta…care de foame au mancat padurea si au lasat in urma doar buturugi :)) Astia inventeaza orice numai sa despoaie muntii de paduri. Nu au nicio tangenta cu mediul, totul este gargara ieftina, niciodata nu vor face ceva bun pentru Bucegi. Pentru ca nu se pot gandi la lucruri bune. Sper sa vina ziua aceea cand voi auzi ca va fi cineva suficient de hotarat sa desfiinteze Romsilva. Cum este treaba cu mafia de prin vami asa este si cu regia asta…

Masina sefului salvamont Dambovita sau a Serviciului Salvamont Dambovita, totuna :)) Parcata la hotelul Pestera. Cine stie despre ce actiune de salvare mai era vorba 😉

Acolo undeva departe va fi aprins un foc de tabara, se poate apropia poza :)…distanta de la foc pana la padure este de vreo 10 ori mai mica decat spune legea. Dar aici vorbim de locatia unui senator si unii sunt mai egali decat altii in fata legii, altii mai putin egali, dupa caz :)) De vreo doi ani tot i pozez focurile, urmele lasate, distanta fata de padure, acum poate le fac o bucurie oamenilor ce reprezinta mediul scriind pe la minister ca ei ingaduie astfel de ilegalitati in situl comunitar. Astia se iau doar de turisti sau cetateni simpli, o sa taie intr-o zi nenea ala, senatorul, padurea din spatele hotelului ca sa faca o partie de schi…si smecherii astia nu stiu ce motiv sa mai scorneasca ca sa isi aduca si ei contributia…dar poate vine gandacul intre timp :)) Acum dupa o asemenea iarna grea isi inchipuie toata lumea cu ce foame grozava se apuca de padurea tanara si verde din spatele hotelului. Gasesc ei o solutie sa elimine padurea aceea…care de pe acum este afectata :)))

Biserica veche, monument istoric, singurul lucru original de prin curtile calugarilor. Sunt tot felul de constructii, cele mai multe fara autorizatii, dar te poti lua de „sfintii parinti”? :)) Daca altcineva si ar face pe acolo un cotet in 10 minute l-au luat pe „nesimtit” institutiile statului. Pe aici, trebuie sa te ai bine cu cine trebuie, in rest oameni ai legii, smecheri sau de-ai „Lui” …o apa si un pamant! Nu au nicio treaba cu legea, aplicarea sau respectarea ei, cu Dumnezeu…iesindu-le niste lucruri, au capatat atata mandrie incat este uimitor cat de rataciti au ajuns 🙂 Cred ca merg bine afacerile cu oglinzi in Valea Ialomitei, in fata carora fiecare cred ca zambeste continuu 😉

Cladirea din fata Pesterii Ialomitei

Si am platit intrarea ca sa fim civilizati chiar daca obiectivele noastre se puteau realiza si cu iluminarea pesterii si fara…calugarul de la intrare ne-a atras atentia ca este interzis sa mergi mai departe de Altar, zona vizitabila.

Prin interior:

Aici este ultima parte vizitabila…ploua de-a binelea din tavan

Pe stanca din imagine cadea din tavan un firicel de apa. In bataia luminii picaturile ce sareau alcatuiau un spectacol deosebit…dupa ce au sarit pe aparat am renuntat sa mai fac poze in acest loc…pana la care ajunsesem cu ceva efort, parasind traseul amenajat. Lumina aceea verzuie ar fi trebuit sa fie firicelul de apa…

Asadar am fost sa vedem ceva zidit prin pestera, apoi la Grota lui Hades iar dincolo de Altar era prea mare apa ca sa trecem…treceam pana la urma ca am vazut niste lemne abandonate si realizam o mica punte, dar poate mai departe ne surprindea vreo viitura. Din tavan ploua cu galeata, si cand riscul nu este echivalent cu realizarea obiectivului, nu ne-am obosit prea tare sa mergem mai departe.

Am plecat apoi sa urcam prin Padurea Laptici pentru a iesi pe Platoul Bucegilor.

Aceasta este opera unei ciocanitori. Iarna a fost atat de grea incat au gaurit jumatate de copac pentru a cauta viermi, larve, insecte…

O poza mai de aproape

Sunt cateva insecte prinse de rasina molidului…

Nu departe un alt copac gaurit

I-am pozat si crucea omului asta pentru ca ma gandeam ce soarta au astia ce merg singuri pe munte, pe trasee mai problematice, eu consider un risc sa mergi de unul singur prin Padurea Laptici…aiurea sa mori asa prin locuri nestiute, unde nimeni nu va stii vreodata cine ai fost, ce ai fost…

In 55 de minute de la Padina am iesit la golul alpin…si aici am urcat un munte de zapada

Cand merg pe undeva sunt cu ochii peste tot…mai vad un copac nu stiu cum, ma duc pana acolo, mai o grota, hai si pana la ea, si tot asa…pana raman ultimul 🙂

O privire si spre Vf. cu Dor. Omul meu de zapada a murit intre timp, ramane sa-l inviez la anul 🙂 Pana aici am venit prin Valea Soarelui-Valea Dorului, cativa schiori pe partiile de schi…

Un corb…era foarte atent la ceva, poate ca era absorbit de peisaj :))

Si bilete, ca sa nu se creada ca nu am fost civilizati…ce sa zic si eu :))) Oricum astfel de bilete scoti cu miile la imprimanta…

Din Saua Vf. cu Dor am ajuns La Sami, de acolo am coborat pe la Schitul Sf. Ana. Staretul era pe afara, cateva saluturi, apoi mi-a inmanat ultima poza ce o mai avea cu parintele Ioanichie. Pe scurtaturi am ajuns in Sinaia. Nu inainte de a-l pierde pe Matrix pe drum. El fiind inainte coborase pe o scurtatura, noi pe alta mai lunga, astfel ca atunci cand noi eram la cabana Schiori el era pe la Stancile Sf. Ana…si ne-am pus pe asteptat.

Pe langa noi a trecut Ciprian Goran, un om extraordinar cu un coleg de la Jandarmeria Montana, parca Benasic il cheama, unul dintre campionii nationali la schi. Erau pe biciclete…pana mi-a venit ideea sa-i pozez erau departe 🙂

Si cam asta a fost, exceptand faptul ca am mancat un chec destul de mare :)), ca bocancii de tura au fost utili doar pe jumatate de traseu, in rest mi-au obosit picioarele, dar pana maine trece :))