Plimbare pe langa munte si afise la intrarea in padure

Update. Afisele au fost date jos la prima ora de Jandarmeria Montana.

Plimbare fara un scop anume.

Pe langa munte, prin vaile Urlatoarea Mare, Urlatoarea Mica, Seaca dintre Clai, iesire in traseul de pe Jepii Mici:

Bine ca nu am luat aparatul foto, ca nu era niciun burete negru

Banca Marie-Therese

Cobor, cobor si ajung la drumul forestier ce ajunge la captarile Vaii Jepilor. Iata ce sta pe acolo, prinse de brazi cu cuie zdravene:

Cica sa ceri de la Jandarmerie escorta inarmata contra-cost. Sa nu intri neinarmat in padure. Ce prostie!!!

Bietul autor, nu intelege semnificatia termenului omnivor. Cine stie de la ce spital a scapat, tratamentul nu si l-a mai luat! Uite cuie ce a bagat in bietul copac…

Si eu care venisem dinspre Valea Babei spre Urlatori, pe langa munte si nu am vazut picior de urs din acesta, omnivor. In schimb, am reusit ca din pastravii gasiti sa fac o salata cu maioneza si patrunjel. Mi se pare cea mai buna reteta de ciuperci…

Pana de curand nu ma pasiona sa le pregatesc, nu ca mi-am revenit, dar tot imi facea cineva aceasta reteta… asa ca am zis de ce poate el si eu de ce nu. Totul e sa vrei.

De la o plimbare… la pastravi!

Rares mai trebuie si el scos la cate o plimbare, asa ca am stabilit sa mai si iesim prin natura. Nu departe, ci pe la Poiana Stanei Regale, urcare pe drumul forestier si coborare pe poteca regala… Plus scurte urcusuri pe la copacii din apropierea drumului, ca doar unii sunt pasionati de ciuperci 🙂 Nu eu! In fiecare an imi spun sa merg si eu dupa ciuperci ca toti ceilalti si nu reusesc… ca mi se pare aiurea sa umblu prin padure, cautand ciuperci. Nici nu am avut timp. Dar daca se intampla sa fiu cu altii, na, ii luam. Nu ii duc acasa, ca la mine nu prea se mananca asa ceva.

Primul urcus pana in acest loc si nimic.

Apoi dupa alte urcusuri, au inceput sa apara…

Si au inceput sa se adune, incat a trebuit sa cobor la drum, pentru ca eu nu aveam un rucsac incapator ci de plimbare.

Aici, un mare impatimit al ciupercilor, i le arata lui Rares

Rares la prima intalnire cu buretii si buretarii 🙂

Discutii, ca de ce e asa…

„Au un miros ciudat” 🙂

Am ajuns si in Poiana Stanei Regale

Monumentul Eroilor

Pe acolo am urcat, acum vreo saptamana si ceva.

Din conuri de molid, asa cum sunt acum, iese un sirop care depaseste cu usurinta orice sirop din muguri de rasinoase.

Cam asta a iesit din pastravi, ca asa se numesc acele ciuperci. O minunatie de salata… maioneza, ciuperci, verdeata. Autorul este buretarul de mai sus 🙂 I-am mai zis, ca trebuia sa se faca bucatar, cei care-l cunosc stiu ce iese din mana lui 🙂 dar nu e tarziu nici acum.

O plimbare prin muntii Baiului cu ceva elemente naturale, grindina, ploaie… nu cine stie ce!

Ziua incepea bine, soare si cald, noroc ca am plecat de dimineata…

1Paraul Valea Rea, o frumusete 🙂 doar ca nu aveam pe unde sa trecem apa si am urcat o vreme pe langa ea

2Superb, un mic lac de acumulare

3

4Sa tot stai sa privesti la o asemenea apa

5Un romb din piatra

6Pe acolo ies animale la pascut dimineata

7Incepuse sa cada grindina, cate o pietricica, doua, parca simteai ritmul doar privind spre iarba…

 

9Tot urcam prin zona deschisa, vedeam si simteam grindina cazand

10

11Un spectacol interesant 🙂

12

Se aud cum cad… boabele de gheata

13Eram sus in muchea de pe Cumpatu

14In Valea Prahovei era soare si bine, doar de aceea se si numeste Valea Rea, pe unde eram noi 🙂

15Planul era sa trecem pe la astfel de liziere

16Verdele aprins al padurii

17Si ce vedem? Ceva nemaivazut 🙂 Un mini-excavator…

18Viitorul gard

19Cum o fi ajuns chestia aceasta aici, mi se pare foarte interesant, cat si ceea ce se va face. Probabil l-au adus cu un elicopter si niveleaza terenul pentru constructie, stana, posibil…

20Bine ca este departe de priviri mai ciudate, va fi furat cu totul, imediat ce va fi observat 🙂

21

22Un arbore de fag murind de batranete

23Unul dintre peisajele care imi plac si nu le ratez, de obicei… fagul inca nu inverzise

24Ploaia venea insa dupa noi

25Vreme buna cand priveam spre nord, dar dinspre est se auzea simfonia tunetelor

27

28O pajiste dominata de flori de Piciorul Cocosului

31Prin padure a inceput insa ploaia, cu tot arsenalul, blitzuri, zgomote…

32Un loc perfect de adapost, crengile acestui fag erau pana la 2 metri de sol, asa ca am stat destul de bine pana s-a mai linistit natura

A fost un spectacol natural destul de frumos! 🙂 Bine, nu toti au fost de parere cu mine, dar… pe munte trebuie sa stai bine cu psihicul 🙂 🙂

Este duminica, haideti la plimbare! Pana la al doilea si cel mai mare Sfinx de pe muntele Piatra Arsa!

Desi plimbarea a fost ieri, va invit astazi sa o urmariti in imagini si filmari. Ca tot am adus vorba, numai plimbare nu a fost. A durat intre 5 si 6 ore, cat un maraton montan. De altfel, asa m-am si simtit 🙂 Ca si cum am parcurs un traseu de maraton.

Este bun un astfel de traseu, dupa o iarna asa lunga… a scos tot ce aveam rau in mine :)) Am transpirat ca la sauna pe versantii muntilor Jepii Mari si Piatra Arsa.

1Traseul 🙂 Ora este de fapt 8:49, nici acum nu am modificat

2Mergem asadar la al doilea Sfinx al Pietrei Arse si cel mai mare dintre cei doi. Se vad doua vai, una urca pana la Sfinx, a doua trece la mica distanta. Valea principala nu se vede in imagine. Ea se numeste Valea Babei si este ascunsa de padure, undeva in dreapta. In cele din urma, nu am ales niciuna dintre cele doua vai secundare 🙂

3Intrasem in padure, si nu am scapat prilejul de a fotografia valea pe care credeam ca o vom urma

4Ciuperci, nu erau doar acestea, erau mai multe, dar nu stiu daca sunt comestibile. S-ar putea sa nu fie. Eu nu le cunosc pe acestea 🙂 De fapt, nici nu prea culeg ciuperci. Totusi imi par necomestibile: au piciorul subtire si nu aveau mirosul specific

5O pasare ce se ascundea printre crengile unui brad cazut. Era foarte mica, s-ar putea sa fie Ausel, o specie de pasare despre care se spune ca nu coboara pe pamant. Eu insa nu cred acest lucru. Trebuie sa coboare si ea :)) Marimea ei? Cat o cutie de chibrituri, putin poate mai mare, foarte putin.

Mai bine, ascultati putina muzica, un concert natural. Auziti cum isi vorbesc pasarelele. Putine lucruri sunt la fel de frumoase 🙂

Insa filmarea, dupa cum ati observat are si o surpriza. Va vine sa credeti? Ei bine, asa se alimenteaza cu apa un cartier intreg. De mai bine de 10 ani de zile exista acea spartura in conducta…si cei de la Apa nu o repara 🙂 Nu le pasa. Ar trebui ajutati putin 😉

7

8

9Traversand Valea Babei I, se observa ca abia aici am gasit zapada

Sa urmarim insa si o filmare pana la sosirea in aceasta vale:

Suntem deja in Valea Babei II. De aici se alimenteaza alta localitate din Valea Prahovei. Priviti cum!

12Oamenii platesc apa degeaba…hotii nu fac nimic prin paduri, prin orase peticesc ici-colo. I-am denumit hoti, pentru ca nu te poti numi om cinstit cand doar incasezi bani si nu faci nimic! Nici nu pot sa postez tot; ce am vazut ar ingrozi pe oricine.

13O cascada…acum depinde la ce se uita fiecare 🙂

15Cat de frumos poate sa iasa un izvor din stanca…aici iese el la zi

16In urcus

17Dar atenti prin imprejurimi…, pana la urma il zarim. Barlogul de care spuneam acum cativa ani.

18Aici suntem la o intersectie. Firul principal este in dreapta, cel secundar ce iese la Sfinxul Pietrei Arse sau Sfinxul Unicorn, este inainte. Pe unde se vede urcand un prieten. El urcase dupa cum stabilisem. Numai ca mi s-a parut mie ca la o apreciere rapida imi da cu eroare 🙂

Zapada era mai groasa la baza firului secundar decat aceea de la firul principal. Din ce vazusem la plecare, mai era inca zapada suficienta pe firele secundare, pentru a se produce o avalansa. Firul secundar avea aspect de culoar si o avalansa ne-ar fi maturat rapid, fara vreo sansa de scapare. Pe firul principal stiam ca sunt multe curbe in care se mai poate opri avalansa, este si spatiul mai larg, sunt mai multe sanse. Noi nu aveam cum sa stim daca undeva mai sus cu un kilometru, sa presupunem, ar fi plecat o avalansa. Fiind pe firul secundar, ingust, totul este la noroc, daca pleaca sau nu pleaca avalansa, tocmai cand suntem noi pe acolo. O avalansa, acum primavara, poarta numele de lavina. Zapada este mult mai grea, sunt sanse minime sa scapi cu viata. Pe firul principal, o avalansa nu ar fi avut panta prea inclinata pe care sa prinda viteza. Oricum ar fi fost, existau cai de scapare in lateral. Asa ca am urmat firul principal, schimband traseul. Ocolind cu o ora mai mult.

19O privire inapoi m-a convins ca este mult mai bine pe firul principal, unde exista un amfiteatru natural ce opreste zapada sa curga, curbe multe, o saritoare uriasa la baza careia se poate opri o avalansa

20Pe firul principal. Oricand din cativa pasi am fi ajuns in lateral, la multi metri inaltime. De altfel, iti si spune instinctul  pe munte, unde este pericol si unde este in regula. Trebuie sa privesti cu atentie. Apoi o lavina cand pleaca este insotita in deplasarea ei de un zgomot. Este un suier, cum sufla vantul prin crengile bradului, jneapanului. Nu prea vine in tacere…

21Inainte este saritoarea de care spuneam, un perete vertical de zeci de metri. Nu ne-am dus pana la baza ei, sa vedeti de ce. Intr-o primavara, urcam pe aici. Cand am ajuns la baza acelui perete am avut o surpriza. Eu eram pe zapada, la un metru de perete. Intre mine si perete era o adancitura de vreo 20 metri facuta in stratul de zapada de catre apa scursa de pe perete. Deci peretele este mai inalt decat ce vedeti in imagine. Insa avalansele in cadere depun aici multa zapada. Nu avea rost sa mergem pana langa perete, se auzea apa curgand pe acesta…, cine stie, se mai rupea si marginea cu noi. Asumarea de riscuri inutile nu face casa buna cu…mine.

Am preferat sa urcam undeva in dreapta locului de unde am pozat. Langa aceasta saritoare, cea mai mare denivelare existenta in firul Vaii Babei, am ajuns la circa 2 ore de la plecarea in drumetie.

22Urcam fara griji mari, bucurandu-ne si de vreme si de peisaj. Ne-a luat 20 minute sa urcam niste pante mai problematice, unde am si intins de doua ori o coarda, ca sa nu alunecam, fiind umezeala cat si gradul de inclinare destul de mare. Acest segment, de la saritoare si pana aici, la reintoarcerea in firul vaii, face diferenta intre drumetie si ascensiune. Fara o coarda iti asumi niste riscuri…

23Am ajuns in amfiteatrul de care va spuneam…este locul aproape drept, mai multe poieni

24Vara pe aici este superb, am iesit din vale si am urcat pe versant pentru a vedea peisajul

25La scurt timp vedem si tinta excursiei: Al doilea si cel mai mare Sfinx de pe muntele Piatra Arsa. Insa mai era pana acolo 🙂

27Un paianjen…urat. O fi si el o vietate, dar era urat. Statea contorsionat ciudat, probabil isi revenea la soare. Vara l-am vazut pe diferiti arbusti.

28„Coltul din Jurasic” – asa i-am spus acestui loc, cand l-am vazut pentru prima oara, in anul 2001. Tot la fel a ramas.

Desi zapada era mare, nu te afundai prea mult in ea.

30Umblet de urs

31La cat de tare era zapada si la cat de impadurite erau pantele din apropiere, greu s-ar fi produs o cadere mare de zapada

32Urmele Martinului care traversase valea

33Molidul din dreapta se inclinase la presiunea stratului de zapada

34Asa ca mai bine sa iesim definitiv din firul vaii 🙂

35Privire spre Valea Prahovei. Sageata rosie semnifica locul de unde am facut prima imagine…in urma cu circa 3 ore

36Varful si Creasta Jepilor Mari, in dreapta

38Inainte, printre jnepeni…, am mai vazut urmele unui urs mare

39Ne apropiem de un obiectiv ce nu apare nicaieri ca fiind pozat de aproape. Vara nimeni nu poate ajunge la el. O jungla de jnepenis impiedica accesul. Asa ca fiecare il pozeaza dupa diferite inaltimi.

Vreti sa va spun ceva? Stiti de cate ori m-am oprit? Nici eu nu mai stiu 🙂 Am avut un hanorac subtire, un tricou profesional si tot am transpirat ca intr-o zi caniculara. V-ati oprit odata pe un versant montan si v-ati pus intrebarea cum mai ies de aici? Eu mi-am spus: cum naiba am ajuns si pe aici? 🙂 Oricum, aveam in minte sa ajung la acel Sfinx, si desi inaintam cam greu prin jnepeni, nu aveam cum sa renunt. Eu voiam la acel Sfinx 🙂

40Inca putin 😉

41Si am ajuns in sfarsit…dupa cam trei ore si jumatate de acasa. Imi place acest urias din piatra. Il pozasem din diferite locuri, acum am ajuns si la el. Sa pun mana pe el 🙂

Momentul trebuia imortalizat asa ca:

42Bine ca i-am spus sa mai imi faca o poza…parca stiam ca in poza aceasta ma prinsese somnul. „La somn langa Sfinxul Unicorn”

43Dar nici poza asta nu este cine stie ce, sa dau putin vina pe aparat si pe prietenul care a facut pozele. Am vrut poze, imortalizarea momentului, dar cred ca nu imi ardea de asa ceva :)) Eram cu gandurile plecate 😉

44Nu-i asa ca este frumos, expresiv? I-am facut vreo 50 de poze va dati seama!

45„Periscop”

46Am plecat spre Piciorul Pietrei Arse, sa coboram pe traseul turistic. O urma??? Nu stiu de ce poate fi :)) Pare de vulpe.

48Urmele mergeau dupa o culme, cred ca de vulpe erau…

49In traseul turistic am facut un popas de 15 minute

50

51Cu sageata rosie Poiana Stanei Regale…mai aveam pana acolo circa o ora. Am stat eu si m-am gandit ca noi suntem oameni de munte, participanti la maratoane montane si ca poate fi si o alta cale mai rapida de a cobori 🙂 Ideea daca a venit, am pus-o evident in aplicare.

52Astfel ca am intrat pe Valea Piatra Arsa, sa vedeti unde eram peste o ora si ceva 🙂 Fiind zapada multa si destul de stabila, am ales sa coboram alunecand 🙂

O filmare cu un astfel de moment superb:

53Procedand asa, am ajuns in padurea de foioase de langa Stana Regala…in 23 minute :)) Mai aveam treburi fiecare si pe acasa…, si asa ma furase somnul la Sfinxul acela urias 🙂

54La tot pasul fiind puzderie de ghiocei, m-am gandit sa adun si eu un buchet, ca ecologistu’ 😉 Dar nu pentru mine…am adunat nici mai mult dar nici mai putin decat 101 ghiocei. Am si eu fixurile mele 😉 Tot mergeam asa cu buchetul in mana ezitand sa-l asez intr-o punga, si apoi in rucsac. Mergeam ce mergeam, ma mai uitam la el. Ii mai trebuia ceva. I-am facut repede un vesmant din muschi si gata, mi-a placut. Avea ceva estetic, nu era doar o floare simpla 🙂

Dupa care, fiindca imi placea cum arata, l-am mai tinut putin in mana, sa ma mai holbez la el 🙂 Am constatat eu ca mai avea nevoie si de un dram de romantism. Deci priviti cum se odihnea bietul buchetel langa tulpina unui falnic copac 🙂 Glumesc eu dar chiar mi-a placut buchetul :))

55Inca il mai tineam in mana cand am ajuns in traseul turistic Poiana Tapului-Poiana Stanii. Deci din Piciorul Pietrei Arse si pana in acest traseu, am facut exact 50 de minute…am mai cules si ghiocei, am si filmat, si pozat, si privit 🙂

56Intr-o ora si ceva, din golul alpin eram aproape in oras, fara sa fi alergat…ne-am dat pe picioare :))

57Acesta a fost traseul, poza de pe acelasi drum ca la plecare.

Sper ca v-a placut plimbarea aceasta, virtuala pentru dvs, reala pentru mine. Am ajuns acasa, o baie repede, 1 litru de limonada, 2 ceaiuri si gata. Acum mi-am revenit la forma fizica obisnuita. Aveam nevoie de un traseu asa mai dur, sa-mi revin dupa o iarna groaznic de lunga 🙂

Ma trezesc eu azi pe la 4 dimineata cu o idee, cate luni de zile am? :)) Mi-au iesit ca azi am 400 de luni de viata, iar Rares 15 luni :)) Radeam pe la 4 dimineata 🙂

Sa aveti o duminica placuta si o saptamana cat mai buna!

Au scapat, sau poate nu!…, si plimbare pana in Azuga, pe varful Clabucetul Taurului

Tragem putin cortina astazi pe 31.03. 2013. Un fel de Va Urma! Am zis astazi pentru a nu se intelege maine ca este o pacaleala.

Nu stiu cand va fi episodul urmator. Va fi el. Nu va faceti griji.

Pana atunci, pot respira usurati aceia cu “diverse interese si atributii” in Parcul Natural Bucegi.

Nici nu am ajuns la o intelegere cu cineva. Este strict personal. Nu stie nimeni, aproape nimeni.

Si nu pentru ca nu am incredere in prieteni, apropiati, familie, dar de data aceasta ma priveste exclusiv pe mine. Nu am ce explicatii sa dau, si mie imi trebuie una.

Nici nu m-am resemnat fata de cele ce se petrec in Valea Prahovei si Bucegi. Cand dovedesti ca poti face mai mult decat altii cu atributii in zona Bucegilor, nu te mai resemnezi vreodata.

Este altceva. Cu totul altceva. Inutil sa o sunati pe sotia mea, sunt mai avansati unii cititori de pe blog in domeniul Bucegilor, deci nici ea nu stie.  De altfel, a tinut distanta de actiunile mele si de multe ori mi-a spus sa ma opresc. Eu insa nu stiu sa ma opresc. Cred in anumite idei pana la capat.

Acum nu am timp sa mai cred; deocamdata!

va urma

Comentariile sunt libere, cu siguranta va sterge cineva prostiile daca vor aparea, de aceea nu va lansati in exprimari fara fundament. De asemenea, poate scrie mai departe pe aici, reposta unele articole, are mana libera sa ia orice decizie doreste.

Pentru prieteni/cititori ramane o singura adresa de contact, restul, alaturi de numarul de telefon, nu mai sunt valabile. E-mail: buceginatura@yahoo.ro

Nu am sa va raspund imediat, ca nu sunt prin preajma, imi cer scuze si va multumesc!

….

Plimbarea spre Azuga

Am plecat de acasa spre Azuga pe la 10 si ceva. Ora 9 de pe poze, este de fapt ora 10. Nu am operat modificarea si la aparatul foto.  De la mine, din Busteni, si pana la biserica din centrul orasului Azuga, sunt aproximativ 6 km. O nimica toata!

1La 20 de minute de la plecare. Crucea de pe Caraiman vazuta din cartierul Zamora.

2Super-utilaj de carat busteni din padure, langa Castelul Cantacuzino

4Scurta oprire pe traseu la o cruce din lemn

5O banca din 1905 restaurata…pe marginea DN1

6Vara, am vazut multe persoane odihnindu-se pe aceasta

7Inscriptie la un izvor, la intrare in Azuga. In 1906, erau putine case, se spune ca de la acest izvor se adapau cerbii. Astazi nu mai curge apa si monumentul este neingrijit

8Monumentul cu izvor, vazut integral. Scrie ca a fost ridicat in al 40-lea an de domnie a lui Carol I. Adica 1866+40= 1906

9Intrare pe traseul turistic spre cabana Garbova. Exista un indicator pe care scria ca se fac doua ore pana la cabana, dar a disparut intre timp. A fost amplasat insa acesta mai nou. Ar trebui dat jos, nu foloseste decat celor de la cabana.

10Urcand. O privire inapoi

11Loc de popas neamenajat de vreo 10 ani

12Hranitoare abandonata, cu fanul putrezit de mult timp

13Unul dintre semnele ca exista o fauna bogata. Mai vazusem si mai jos, urme de lupi…aceasta este de urs. Un urs de vreo 3 ani.

14Tot un fel de monument, dar funerar. A murit cineva prin februarie 1997. Nu scria cum a murit, ca m-am apropiat sa citesc pe placuta prinsa de copac. Pana acolo mai era si sa-mi rup o mana ajungand printre niste crengi groase, cazute.  Cine stie cum a murit…nu mai stie nimeni.

15Urmele unui urs mare. Acesta chiar era mare…interesant este ca toate urmele de animale vazute astazi, aratau ca animalele se deplasasera pe directia nord-sud…dinspre muntii Predealului spre Azuga

16Am iesit din padure dupa un urcus accentuat. Mai departe ne astepta varful.

17Rezervatia de pini, cu gard din stalpi goi pe care ii tine inghetul si zapada

18Razvan dorea sa ajunga primul, eu mai in urma preocupat cu pozele

19Se vedeau Azuga aproape si Busteniul mai departe…precum si viscolul de pe Bucegi

20Privire inapoi, de unde venisem…, cat si mai departe spre Muchea Lunga, Vf. Grecului, Bucegi

21Cerul, terenul pe care alerga vantul mai bine ca niciunde

22Partiile de la Azuga: Cazacu si Sorica

23Pe varful Clabucetul Taurului, cca 1350 m alt. O brandusa tinde sa se deschida, asteapta doar soarele

25Insa tot am gasit una, ceva mai curajoasa si mai frumoasa. Parca are un tiv, un guler superb

26Frumos coloritul acestor copaci, un amestec placut cu albul zapezii

27Am gasit un loc unde sa ne facem si niste poze. Copacul acesta scorburos probabil primavara si toamna are ciuperci de tip pastravi sau bureti negri

29Coboram pe urmele unei mici turme de mistreti, care ramasera totul in calea lor…pe zeci de metri

30Urme de mistreti

31Pe un alt traseu turistic inapoi la Azuga…pe aici se alearga in ziua concursului „Azuga Trail Race”

Ne-am oprit intr-o poiana la marginea padurii, langa statia de apa, la un ceai de lamaie si un sandwich, plus niste fructe. Am stat vreo 25 minute, dupa care la pas prin Azuga si la fel spre Busteni. Probabil am mers azi cam 18 km…nu este cine stie ce, dar pe o astfel de vreme este binisor.

Iata si o filmare cum era vremea pe acel varf urcat. Filmarea incepe cu o bubuitura, este vantul:

Printre nametii de pe Dichiu

O plimbare pe munte, pe frig, ninsoare si prin nameti…, ce inconstienta!!! 🙂

1Dimineata cand am plecat spre gara asa arata muntele…, ne-am suit in tren, am coborat in Sinaia, in halta, apoi mai departe pe soseaua ce duce spre Moroeni-Targoviste.

2Busteanul acesta de pe drumul vechi spre Cuibul Dorului, numai el stie de cate ori am stat pe el…, de data asta am lasat adidasii si am luat bocancii.

3Astfel arata drumul vechi, nicio urma de om…, normal!

4Un jder traversase drumul, probabil ne auzise si fugise in vreun copac

5Din halta si pana la cabana Cuibul Dorului am facut circa o ora

6DJ 713 parea deschis, este doar o impresie, dupa circa 1 km devine impracticabil, fiind accesibil doar snowmobilelor

7Un catelus de la cabana ne-a insotit pe cea mai mare parte a traseului

8Mereu pozez stanca aceasta…pare ciuruita 🙂 Nu stiu daca am mai postat poza

9Pentru ca ma plictiseam, am inceput sa pozez turturii de pe langa drum

10

11Catelusul tot misuna prin imprejurimi, mai rar statea pe drum

12Se mai pornise si o ninsoare de poveste

13Drumul…a fost el curatat acum o saptamana, dar nu pana sus in Saua Dichiului

14

15Asadar, de pe la 1300 m altitudine este iarna adevarata

16Tot inainte…, ma uit acum la ora de pe poze…mda, mergeam cam greu

17Fiind si frig si uneori ne mai afundam in zapada, m-am orientat rapid spre altceva…, spre pietre 🙂

18I-a deplasat putin greutatea placii de zapada

19Ca sa nu ma plictisesc 🙂

20

21

22I-am mai facut inca o poza, ca mi se parea mie ca aduce a ceva, mi se parea interesant…, nu va intrebati cum le-am gasit prin nametii aceia. Erau pe marginea drumului, dar nu am ajuns niciodata la ele sa le pozez. Acum fiind stratul mare de zapada, am ajuns.

23Bietul si gingasul ghiocel…a venit din nou iarna peste el

24Cam asa arata vremea, jos se vede cainele ce umbla razlet

25

27Parea un varf de cuartit verde…, cred ca ar fi aratat bine dat cu lac 🙂

26

28

32  Am ajuns in fine si in Saua Dichiului, dar nu am stat mult, era vant, ninsoare, frig

33Doar cu snowmobilele se poate merge spre Platoul Bucegilor, cum am vazut pe cativa

34Era dificil de coborat si spre Valea Ialomitei

35Ca tot vorbeam de coborare…cade Matrix si a continuat asa…

36Ma astepta mult mai jos…, aici eram cum cobori de la un punct panoramic. Peste cam 90 de minute eram deja in cu totul alta zona 🙂38La Fantana lui Gatej de pe Calea Codrului. Cum am ajuns asa de repede, fara sa fugim? Pai am vazut eu ca zapada este tare prin padure si cu mai multe curbe inainte de Cuibul Dorului am facut stanga si am coborat de-a dreptul, era 12:30…in 7 minute eram intr-un drum abandonat pe care-l stiam. Din acesta, dupa cateva traversari de paraie si dupa alte 10 minute, am ajuns in…drumul forestier Vanturis si imediat in Calea Codrului…, si apoi,  cam in 50 de minute de la coborarea pe acea panta, eram la Fantana lui Gatej. De aici mai erau cam 15 minute pana la telegondola Sinaia.

Plimbare prin Brasov

Multe poze, putine cuvinte…Brasovul este un oras superb 🙂

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

31

32

33

34

35

36

37

38

39

40

41

42

43