Concursul „Atinge Omu” – o poveste reusita; Incidente cu ursi, ploi si diverse

O sa abordez subiectele treptat dar nu in ordinea din titlu 🙂

Tot mai multe persoane incep sa-si puna intrebari, sa arate spre padurea care a imprumutat la inceput de vara aspecte de toamna. Gandacei care ataca fagii sunt pretutindeni, pe ferestre pe la case, in mijloace de transport in comun… trebuie doar sa te uiti cu atentie.

Sambata a plouat pe Bucegi bine de tot, grindina, fulgere, trasnete, tot ce trebuia sa se intample la o asemenea altitudine, pe poteci siroiau apele pluviale creand adevarate santuri… nici in Sinaia nu a fost mai bine. Desi am fost pe Bucegi sambata, toata ziua, nu am prins nicio ploaie. Se pare ca nici in Busteni nu a plouat.

Vineri am citit un articol pe net cu un urs „mare cat patul” 🙂 care fugarise niste sportivi din lotul national de nu stiu ce, cantonat la Complexul Piatra Arsa de pe Platoul Bucegilor. Initial, gandul m-a dus la faptul ca fugeau baietii astia printre jnepenii de langa complex si s-au intalnit cu ursul. Dar, de fapt, ei alergau pe traseul turistic ce duce la Pestera Ialomitei si prin Padurea Cocora au dat nas in nas cu ursul. Am renuntat sa scriu un articol pe tema asta, chiar daca mai spre seara a avut loc un incident cu un alt urs, adica niste masini au accidentat mortal un urs pe DN 1 la Poiana Tapului; pentru ca urma sa ajung sambata in Valea Ialomitei. Si ma gandeam eu ca imi voi face o imagine corecta asupra a ce li s-a intamplat acelor sportivi.

Bineinteles ca am presupus ca acesti alergatori fugeau repede si in liniste prin acea padure, au surprins ursul si acesta s-a speriat si a pornit dupa ei, instinctiv. Sportivii spuneau ca i-a fugarit ursul vreo 50 m dar ei s-au oprit dupa vreun kilometru 🙂 Un nou record national a fost stabilit cu siguranta prin Padurea Cocora…

Si in Valea Ialomitei am aflat de la seful Salvamontului, dl. Doru Deaconescu… ca, prin padurea respectiva este o ursoaica, aceasta are doi pui, ca ei o stiu din primavara… deci asta a fost. Ursoaica si ursuletii pasteau pe langa traseul turistic, baietii astia in alergare au trecut pe aproape, logic ca ursoaica s-a luat dupa ei, logic ca i-a alergat o distanta mica pentru ca nu-si parasea puii. Articolul citit de mine era evident unul mult exagerat 🙂 Am intalnit si eu sambata seara un urs in preajma unui drum forestier, dar el a urcat la vreo 100 metri pe o panta si statea acolo, iar eu am trecut mai departe… fiecare cu treaba lui. El auzise ca vin, eu auzisem cand urca panta…

Am mers in Valea Ialomitei la concursul organizat de Salvamontul dambovitean si denumit „Atinge Omu”. Din august 2014, de cand am fost la Vertical Trail Race, nu am mai fost la vreun concurs de alergare montana… pentru ca nu am mai reusit sa-mi fac timp, nici sa ma antrenez… si merg doar cand stiu ca pot trece linia de sosire. Deocamdata nu am abandonat la vreun concurs. Este insa un inceput in toate 🙂 🙂

Un lucru interesant a inceput sa se intample cu mine de vineri. Parca se pregatea organismul de concurs, ceva independent de minte si vointa 🙂 Cred ca atunci cand nu este nici una si nici alta, se mai invart si alte rotite 🙂

Si aveam o pofta teribila de mancare, lichide beam continuu, somn imi era… ca de obicei, in ajun de orice concurs, un genunchi mai da semne ca nu vrea, desi pana acum nu „a zis” nimic…

Vine sambata, plec la concurs. Traseul de alergare unul binecunoscut: start de la refugiul Salvamont situat langa telecabina Pestera – urcare pe Valea Obarsiei Ialomitei pana la Vf. Omu – continuare pe ramura vestica a Bucegilor pana in Saua Batrana unde este un refugiu – coborare pe Valea Doamnele – sosire langa telecabina Pestera.

Startul s-a dat la ora 11, eu am urcat pe la 9 si ceva la Babele cu telecabina.

peisaj babele 1

peisaj babele 2Am coborat usor, admirand peisajele

peisaj babele 3

peisaj babele 4

peisaj babele 5

peisaj babele 6Cum aveam timp, m-am plimbat mai mult

peisaj babele 7Aici m-am oprit! Si am stat sa admir din iarba imprejurimile, privind spre lacul langa care am stat cu alta ocazie… sa mananc niste banane…

peisaj babele 8…cu un ochi la zona de start a concursului unde se vedeau sportivi, corturi, masini, dar cum era aproape de ora 10 si timp sa ajung mai aveam… am ramas intins pe acolo sa ascult muntele… 🙂 Nu am stat mult linistit ca…

peisaj babele 9…privind spre stana de la baza muntelui Doamnele (se observa in imagine), vedeam si auzeam caini latrand. Trei turisti ocolisera stana ca sa intre in traseul ce urca acel munte si cainii de la stana ii simtisera. Din ce vedeam asa de la distanta, un caine mare alb tot se tinea dupa ei, incercand sa-i prinda de picioare. Pe caine nu-l striga nimeni de la stana… la un moment dat aud un pocnet slab, cred ca unul dintre turisti a dat cu o petarda mica. Nu prea folosesc acestea, sunt bune cele cu trei focuri care se vand de Craciun. Cainele a fugit inapoi la stana, dar turistii nu s-au departat prea tare din cauza urcusului. Cred ca si obosisera putin la inceput incercand sa ia distanta fata de caine.

Cainele insa a revenit iar pe langa ei, latrand de zor 🙂 I-au mai dat o petarda, dupa care au mai urcat un pic si au facut un popas de 10-15 minute. Tot ma gandeam la ce spunea Ion Trandafir, organizatorul Hit the Top, care a cotonogit cainii de la mai toate stanele din Leaota 🙂 La cate pietre erau pe acolo… turistii nu or fi vazut niciuna 🙂

Vazand chestia asta, cand am ajuns la organizatorii concursului l-am intrebat pe Geo Badea, -in opinia mea, cel mai bun salvamontist din Parcul Natural Bucegi (cel mai bun inseamna si existenta multor altor calitati)-, pe unde ne intoarcem din Valea Doamnele: pe traseul turistic sau pe drumul ce trece pe sub stana de la baza muntelui Doamnele? Mi-a spus ca traseul de alergare este acelasi cu traseul turistic. Prin urmare, cine mergea pe drum o facea pe proprie raspundere, de altfel, toti concurentii semnau o astfel de declaratie, intelegand riscurile unei asemenea competitii.

bariera drum obarsia

panouDoua treburi bine facute… ce sa cauti cu atv-ul pe acolo?

tabara 1In asteptarea startului

tabara 2

Ma uit la vreme, era clar ca inspre Babele-Piatra Arsa ploua, nu si inspre Omu. Am stat cateva minute sa studiez cerul, muntele, vantul, ca sa imi dau seama: imi iau un rucsac mic cu mine sau nu imi iau? In acesta am toate accesoriile necesare pentru orice vreme. Tinand cont de vreme si de specificul concursului, adica unul de viteza, renunt la rucsac spunandu-mi ca oricum ajung la vf. Omu intr-o ora, deci nu am de ce sa-mi fac griji. De la Omu pana la refugiul Batrana mai mult de 30 de minute nu voi face… Daca este ploaie puternica raman fie la Omu, fie la refugiul din Saua Batrana.

Zis si facut. Imi iau doar telefonul, doi plasturi 🙂 🙂 si tricoul din Irak… imi place tricoul asta, este lejer, nu retine apa, se usuca repede… La 11 luam azimut varful Omu, unde era primul post de control. Constient de pregatirea mea 🙂 am si spus cu mai multe zile inainte ca este o minune daca intru in primii 10. La start insa, vazand ce nume grele ale competitiilor montane s-au aliniat, am realizat ca si minunile astea se produc si ele uneori, iar acum nu era cazul 🙂 Dar in primii 15-20 tot as fi iesit 🙂 🙂 Am o problema cu treaba asta, adica din reo 70 de concurenti, mi se pare aiurea sa ies pe la coada clasamentului. Mai bine stau acasa. Cand alergi cu sportivi renumiti este bine insa sa obtii un loc cat mai onorabil, in prima jumatate a clasamentului… parerea mea!

Fugim spre Cascada Obarsiei, eu cu gandul la fiecare potecuta, piatra, curba, imi era totul familiar, imi ziceam ca multe nu se mai pot schimba o data ce ai trecut de urcusul de pe langa aceasta cascada. In sensul ca… nu prea mai poti ajunge din urma pe altii. La aprecierea mea, eram in primii 20 inca de la acea cascada. Cand am ajuns pe poteca de deasupra vaii Cerbului spre Omu, l-am vazut pe Galiteanu, unul dintre cei mai buni, pe sub varful Gavanu.

De la Omu, pentru majoritatea alergatorilor montani este ceva facil, se zboara 🙂 pe ramura vestica a Bucegilor. Nici nu am intreabat la punctul de control cati sunt in fata, m-am oprit pentru notarea nr. de concurs si am plecat mai departe. Este foarte greu sa mai prinzi pe cineva din urma pe astfel de portiuni. Cand sa ajung pe Saua Doamnele il vad in spate pe Mihai Godeanu… asa a fost pana la finish, eu fugeam de el, el dupa mine 🙂

Am vazut o ploaie puternica spre Pestera si zona Horoabele, dar din fericire norul avea o directie de deplasare opusa noua si nu am fost udati deloc pe traseu.

Nu stiu cum naiba am reusit iar performanta de a alerga singur prin plaiurile acelea… totusi Mihai era prea departe… iar in fata nu vedeam pe nimeni 🙂 🙂 Cat vedeai cu ochii nu era nimeni. Nici dupa Mihai nu se vedea cineva. La maratonul din muntii Ciucas, unde iesisem pe locul 7 sau 8, tot asa, fugisem prin paduri singur mai bine de o ora, nu mi-a placut deloc si nici nu am mai fost prin acele locuri de atunci.

Intru prin jnepenii la capatul carora se afla refugiul Batrana si un alt post de control, ies dintre ei, mi se noteaza iar nr. de concurs, si continui pe Valea Doamnele. Nu prea poti alerga bine pe aici, nefiind o poteca lata, trebuie sa fii un pic atent, dar am reusit sa pastrez distanta fata de urmaritor. Trec pe deasupra cascadei monument natural in prezent fara apa si vad la distanta mare alti alergatori. Pe coborare, doar in cazuri exceptionale am mai intrecut si eu cate un concurent, de-a lungul timpului.

La iesire din Valea Doamnei, era Geo Badea si un coleg de-al sau, vorbim putin si pornesc mai departe… intrezarind o chestie…

Mai multi alergatori nu au urmat traseul turistic ci au luat-o pe drum. Tot alergand la vale nu prea eram cine stie ce obosit, si mi-am facut de sus, de cand i-am vazut pe cei din fata, urmatoarea socoteala: daca alerg mai tare, ii ajung acolo unde traseul intersecteaza drumul. O iau asadar pe traseul turistic, Alin Tanase ma incurajeaza, imi zice ca vine cineva din spate foarte tare. Nu avea cine sa fie decat Mihai Godeanu, dar mi-am dat seama ca nu are cum sa ma mai ajunga si nici nu ma mai gandeam la el… ci la ce voi face cand voi ajunge langa acel grup de alergatori, daca voi avea resursele necesare pentru a-i depasi.

Am iesit la vreo 100 metri in spatele lor 🙂 dar nu mai erau toti, am mai vazut inca un sportiv in spate si 4 in fata. In grupul din fata i-am recunoscut pe Gianina Tanase (locul 2 la feminin ulterior) si Florin Totalca, nu stiu cine erau ceilalti doi… Pana la finish din grupul de 4 am depasit 3 sportivi… am ajuns pe locul 14 la Open. Am inchis cercul Pestera-Omu-Batrana-Doamnele-Pestera in 2 ore si 4 secunde. Pentru mine un timp foarte bun 🙂

Primul a ajuns Viorel Palici cu vreo 30 de minute inainte 🙂 Cel de pe locul 5 a venit la o ora si 45 de minute. Apoi in 15 minute alti 10-15 sportivi. Deci cam asa sta treaba cu valoarea si antrenamentul! La o astfel de cursa, mai poti spune ca nu ai fost in forma, etc, sa zicem ca pierzi 10 minute, dar la 20-30 minute diferenta de primul loc nu ai ce sa spui. Ca mai erau voci care sustineau diverse, faceau comparatii, ca alearga mai bine nu stiu pe unde 🙂

Primii 5 sositi de la cursele de viteza, sunt cam apropiati ca valoare, vine apoi un esalon pana la locurile 10-15, un altul 15-20 sau 15-25 chiar 30. Dupa care se rupe filmul, de regula dupa a doua jumatate a clasamentului… cand incep sa apara si altii, care fie alearga mai incet ca nu au antrenament sau ca le place sa priveasca peisajul, sau se menajeaza, ori raman sa se hidrateze pe la punctele de control, ori s-au accidentat si totusi vor sa continue…

A fost o cursa foarte frumoasa, bine organizata, cu voluntari aflati la intersectii de trasee ca sa nu se rataceasca nimeni, cu masina Jandarmeriei pe traseu, Salvare, o mica petrecere cu bulz si lapte inainte de premiere.

Dupa sosire, m-am gandit eu ca este bine sa merg pe jos o vreme… ca sa nu am a doua zi febra musculara. Pe la ora 14 privind din nou cerul si directia norilor, am plecat spre Babele. Dupa cum se comporta natura, ploaia se ducea spre Cheile Tatarului-Bolboci. Cred ca in jur de ora 15 eram la Babele:

babele

ploaie spre bolbociCum ma asteptasem, ploaia se ducea la Bolboci, totusi atinsese si Padina… am vazut seara imagini cu grindina de pe la cabanele de acolo. La Babele insa nu ploua.

Privesc Platoul Bucegilor spre Piatra Arsa si imi spun ca in 30-40 de minute o sa ploua si la Piatra Arsa. Mai plouase si pe la ora 11.

platouDar in 30-40 de minute as fi ajuns la Piatra Arsa, deci am plecat intr-acolo

intersectia cu jepii mariAjung la intersectia cu Jepii Mari, la cateva minute de complexul Piatra Arsa. Inca nu ploua. Spre Cota 2000 era urgie. Fulgerele apareau la 5-10 secunde distanta unul de celalalt. Era o prostie sa merg mai departe. Pana trece ploaia m-am gandit eu ca pot astepta la un ceai cu lamaie la Piatra Arsa:

ceai la piatra arsaPloaia 🙂 Pe aici am mai vorbit cu unul, cu altul, timpul a trecut, ies afara, privesc si plec spre Cota 2000. Dupa efort un ceai cu lamaie este perfect 🙂

spre cota 2000Varful Furnica… se vedea cum se elibereaza de nori, unii mergeau in dreapta, altii in stanga

varful furnicaFrumos si liniste… daca totusi intervenea neprevazutul, era o stana la 10 minute in dreapta si o alta in spate pe langa stadion. Este bine sa stii chestiile astea, sa nu stai in fata trasnetelor, sub grindina… ca la stiri asa s-a dat „rupere de nori prin Bucegi”…

poteca munte furnicaPe muntele Furnica privind in spate spre Platou

gheataCe se mai pastra prin iarba

urme ploaiePe Drumul de Vara, in urma ploii ce urma directia Cota 1000-Posada-Comarnic

cota 1400Cota 1400

Apoi pe la schitul Sf. Ana, drumul vechi al Cotei… am ajuns la cabana Schiori:

cabana schiori

manastirea sinaiaManastirea Sinaia…

Am luat un maxi-taxi spre Busteni si… asta a fost ziua de 13 iunie 🙂

medalie

Dacopatia, Angajari pe munte la Piatra Arsa, Imagini din Valea Rea

Spunea cineva ca s-ar putea sa fie aduse inapoi coroanele la Monumentul Eroilor Ceferisti… acum ca tot s-a terminat festivalul de week-end. Dar de unde sa le aduca? Ce vremuri aiurea traim! Sa depui coroane de flori azi si maine sa le iei pentru a nu deranja amatorii de distractii. Asa ceva nu se face. Mai mult de atat, niciun politist sau jandarm, nu a avut vreo reactie. Adica, se depun vreo 10 coroane de catre militari si diverse institutii si niciun om al legii nu vede cand sunt sustrase/inlaturate toate coroanele. Nici in ziua de azi nu-si dau seama ca lipsesc 🙂 Sunt in uniforma statului si totusi nu cunosc respectul fata de valorile nationale.

predeal monumentIeri la Predeal. Festivalul se incheiase, dar din nou, nici urma de coroane

sinaia

La Sinaia, coroanele de flori depuse pentru cinstirea eroilor americani sau acelea de la cimitirul sovietic se ofilesc si totusi nu le ridica nimeni. La Predeal, eroilor romani le sunt luate coroanele a doua zi dupa ce au fost depuse.

Mai departe, am citit despre o carte foarte interesanta. Se numeste: „Dacopatia si alte rataciri romanesti” autor Dan Alexe. Mi se pare una dintre cartile foarte importante pentru societatea noastra. O sa redau cateva din ideile din carte:

„Dacopatia este o ratacire, o luare razna. Dacopatii postuleaza o natiune adamica, o esenta biologica romaneasca ce ar transcende epocile, veacurile, culturile. Este o nebunie ce trebuie oprita – prin sarcasm si prin ironie. Daca nu-i opresti exista pericolul sa ajunga in manualele scolare.”

„Exista o traditie nefasta a “dacopatilor”. Piatra de temelie a pus-o Densusianu, care era un ocultist, un notar de provincie, fara studii de lingvistica. Sunt surprins cand vad astazi ca Densusianu poate fi luat in serios ca lingvist, el se inscrie intr-o lume de ocultisti ai secolului al XIX-lea care scriau despre tarot, piramide.”

Aici sunt mai multe detalii: http://www.contributors.ro/cultura/video-protocronismul-atacat-cu-baioneta-luciditatii-dan-alexe-despre-%E2%80%9Cdacopatie%E2%80%9D-si-slabiciunile-mintii-care-o-fac-posibila/

La liceu eram fascinat de stramosii nostri daco-geti, stiam si citisem orice despre ei. In timp, am descoperit tot felul de persoane care spuneau diverse despre acesti stramosi, de care nici profesorul meu de istorie nu auzise. Sunt niste chestii cu radacini in comunism, cand s-a reinventat istoria, am mai scris eu si despre Sfinx, o alta minciuna… In fine, fiecare crede in ce doreste si mereu vor fi 2 tabere 🙂

Iata si anuntul celor de la Complexul Piatra Arsa. Stiti, aceia care au demolat vechea cabana ridicata de vanatorii de munte 😉

anuntLe postez anuntul pentru ca sunt persoane care vor sa se rupa de zona urbana si ar lucra orice, totul este sa fie pe munte 🙂 Oricum nu mi se pare deloc profi, sa te duci cu CV-ul in mana pana la sediul lor. Se inventase intr-o vreme si posta electronica. Nici telefon nu mai au 🙂 Nu or incheia contracte de munca, cine stie… cred ca trebuie sa te duci sa te vada ei, sa te citeasca, dai din casa sau nu dai, executi fara sa discuti 🙂

Valea Rea din muntii Baiului, cum mergi spre poiana cu narcise, fosta rezervatie, in prezent nimic. De ce? Pentru ca a uitat cineva din institutiile de mediu sa o includa intr-o lege, in Legea 5/2000 daca nu ma insel. Pana atunci a fost rezervatie, apoi nu a mai fost. Partea buna ar fi ca drumul pana acolo este destul de lung, denivelat, nu poti ajunge cu masina, nu ajung decat cateva sute de persoane in aceasta perioada… deci mare paguba nu se face. Mai ales ca aceia care mai si culeg cate un buchet nu scot florile cu radacina. Am intrebat si eu pe cei in drept, si mi s-a spus ca narcisele nu sunt specii protejate si nici monumente ale naturii. Dar este bine sa spunem treaba asta ca poate descurajam pe aia care vin cu gentile la cules… in vederea comercializarii.

Iata imagini de pe drumul forestier Valea Rea inchis cu bariera 🙂

drum 1Dupa vreo 3 km pe dreapta se observa un mic izvor amenajat

drum 2

drum 3

drum 4Drumul se termina dupa 5,5 km chiar la acea magazie… a celui care exploateaza pe acolo padurea. Doar ca nu era nimeni. Din ce am inteles, sunt niste meciuri intre exploatator si padurar, se acuza, se urmaresc, o nebunie din aceasta 🙂

Apoi vine o padure de anin prin care tot mergi de te plictisesti 🙂 sa fie vreun kilometru. Dupa ce ai iesit din acea padure inaintezi numai printre pietre, nu este chiar o placere:

drum 5

drum 6Cam asa se urca… se vad in capat versantii

drum 7Pitoresc

narcise 1

narcise 2Lumea narciselor

peisaj 1Privire inapoi spre valea Rea

prag de apa 1

prag de apa 2Mare atentie prin astfel de locuri… doar putin m-am sprijint de o gresie si imediat m-am taiat la mana

O piesa muzicala foarte frumoasa, asa de final:

Se intampla ceva cu jnepenii de pe Platoul Bucegi?

Nu stiu daca a mai observat si altcineva. Ma gandesc ca trebuie sa mai fi vazut si altii.

Care este problema, de fapt… in vara lui 2013 am observat ca multi jnepeni din zona Piatra Arsa incep sa se usuce. Vedeam pe versantul plin de jnepeni din apropierea Vf. Jepii Mari cum jnepenisul incepea, ici-colo, sa-si schimbe culoarea. Atunci am pus acele semne de uscaciune pe zilele caniculare. In vara lui 2013, pe Bucegi, a plouat foarte rar.

Acum, in 2014, desi a plouat foarte mult in aceasta vara, ritmul de uscare a jnepenilor a inceput sa fie mai evident. Nu pare a fi o uscare naturala, adica sunt fie prea batrani, fie nu au avut conditii prielnice. De altfel, aceasta specie este adaptata perfect la conditiile de viata existente la o asemenea altitudine.

Prin urmare, nu este un caz izolat, ci unde privesti, vezi clar ca se intampla ceva, ca jnepenii incep sa se usuce… nemaivazand asa ceva de cand cutreier eu muntii acestia, m-am gandit sa-i intreb, despre ce se intampla, daca se intampla 🙂 pe cei de la Administratia Parcului si pe cei de la Agentia pentru Protectia Mediului Prahova. Nu mi se pare un proces de uscare survenit natural, in mod obisnuit. Sunt zeci de cazuri pe o suprafata cuprinsa intre Vf. Jepii Mari -Canton Schiel-Complex Piatra Arsa.

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGAcolo ar fi Vf. Jepii Mari, un sfert din suprafata aceea verde a inceput sa se usuce inca de anul trecut

Fantezii desprinse de pe taramurile Parcului Natural Bucegi si concerte la Sinaia

Ne place sa credem doar ceea ce ne convine! Asa trebuie spus inca de la inceputul acestui articol.

Sunt cate unii care acum descopera acest minunat Parc Natural si atunci cand observa cate ceva, se cred urmasii lui Zamolxis.

Trebuie sa spun ca lucrurile prin Bucegi s-au mai asezat, Administratia Parcului Natural Bucegi colaboreaza cu unele institutii destul de bine, sunt organizate tabere pentru copii iar rangerii Parcului sunt ghizi… Jandarmeria, cat si cei de la Parc, sunt atenti sa nu se mai urce cu jeepurile in zona inalta a Bucegilor, ciobanii au fost instruiti, avertizati sa nu mai intre cu oile in habitatele caprelor negre si am vazut personal ca stau doar pe pasunile pentru care au platit… salvamontistii din Dambovita refac marcajele turistice, mai sunt concursuri, etc. Soferii de jeepuri se vor constitui intr-o asociatie, ceea ce este foarte bine… vor avea un cuvant important de spus daca vor reusi sa fie uniti si sa-si promoveze interesele. Denumirea asociatiei este aceea cu care i-am cadorisit in trecut 🙂 „Busteni 4×4 No Limits”… intr-o astfel de forma organizata, cu acordul Administratiei Parcului si cu anumite obligatii, sunt de acord sa se mearga pana la parcarea de langa Babele.

Situatia nu este perfecta pentru ca nu are cum, dar nu mai sunt savarsite in Bucegi atatea ilegalitati ca in alti ani. Asa se intampla cand oamenii statului devin constienti de responsabilitatile ce le revin… aici, un important rol l-a avut si-l va avea acest blog, buceginatura2000. De altfel, puterea unui site nu este data de statistici, desi este cel mai vizitat blog din perimetrul Parcului Natural, ci de modalitatea de a transmite si de rezultate concrete… astfel castigi credibilitate, esti luat in serios, vin oamenii din institutiile statului si iti spun ce se intampla si unde. Daca te limitezi la a scrie articole pur si simplu, nu iesi din marea masa, toti scriu, unii pentru ei, altii pentru glorie sau pentru a-si umple timpul. In viziunea mea, acest blog a produs niste efecte, s-a vazut ceva in urma.

SAMSUNGInterior schitul Sf. Ana de la Cota 1400

De ceva timp, tot mi se spune ca a aparut cineva pe munte care percepe taxa de parcare la bariera de la Piatra Arsa. Multi vor sa se intample ceva, eu pot face sa se intample ceva, dar nu fac nimic niciodata pana nu analizez mai atent. Deci, pe un teren din apropierea barierei, cineva a instalat o ghereta si ia taxa de parcare. Trebuie vazut, insa, daca ia taxa pentru ca parchezi doar pe un anume teren, proprietate particulara… sau ia taxa pe toata zona 🙂 Oricum ar fi, pare ilegal sa ia taxa… insa: daca omul este proprietarul terenului, pe mine nu ma deranjeaza ca este oportunist… si daca ia taxa, si daca nu ia, tot se parcheaza acolo, nefiind locuri amenajate. Problema este daca plateste statului, insa aici au altii un cuvant de zis. Asadar, din punctul meu de vedere, ca ia taxa sau ca nu ia, masinile tot acolo vor fi parcate. Niciodata nu am abordat o problema dorind sa fac rau gratuit. Acolo nu se percepe taxa de ieri sau de azi, toate institutiile statului cu atributii in acea zona stiu de aceasta situatie.

Este drept ca mai apare si cate un site cu o pozitie deformata, care se defineste a scrie doar despre frumos, desi nu am vazut prea multe articole cu acel frumos… unul dintre cele mai recente articole de pe site-ul respectiv se refera la Cantonul Schiel si contine o insiruire de cuvinte de tipul „rahat”.  Adica, este cel putin interesant acest mod de abordare a frumosului oferit de Parcul Natural Bucegi.

315Cantonul Schiel

Nu am sa stau acum sa demontez si fanteziile din acel articol despre Cantonul Schiel. Sunt publicate imagini de nici o saptamana de prin interiorul acelei constructii, imagini reproduse si pe alte bloguri si site-uri montane inca de vreo 3 ani. Ca unii mai descopera si azi tragedia acelui loc emblematic pentru Bucegi, este doar pentru ca nu au stiut sa priveasca la timpul potrivit. Din pacate, acel loc va ramane pentru un an sau doi la acelasi stadiu si nu se poate face nimic. Bine, prietenul cu acel articol se ofenseaza, injura, face ca trenul, da vina pe ecologisti, pe oamenii de munte care s-au opus licitatiei de anul trecut si ca din cauza lor sta asa Cantonul.

SAMSUNGIn Sinaia

De fapt, acel site, un ziar on-line, dupa cum se defineste, promoveaza periodic, cel putin in viziunea mea, care am lucrat vreo 6 ani in presa scrisa si nu pe blog, tot felul de dezinformari. Poate nu cu rea-credinta, ci din cauza faptului ca nu sunt cunoscute toate datele problemelor enuntate si a lipsei surselor de informare.  Oamenilor, in ziua de azi, ma refer la cei mai deschisi la minte, nu le poti prezenta jumatati de adevar… pentru ca vor citi si apoi nu mai revin… mai ales daca stiu care este adevarul.  Cantonul Schiel are doi proprietari: Romsilva si Primaria Busteni, fiecare l-a intabulat si crede ca este al sau. Licitatia nu s-a oprit pentru ca au vrut oamenii de munte, ci pentru ca exista aceasta suprapunere in Cartea Funciara.  Lucrurile se vor clarifica doar in instanta… timp in care investitorii, oricine ar fi ei, trebuie sa astepte. Nimeni nu va investi cand viitorul este incert… nu stii cine va fi proprietar.  Imaginile dezolante de prin interiorul cantonului nu sunt o noutate, poate doar pentru aceia care ajung pe acolo la intervale de timp masurate in ani.

SAMSUNGEste bine de stiut 🙂 … Concerte de promenada la Sinaia. Vreti sa stiti putin despre istoria acestor concerte la Sinaia? 🙂

Sa citez dintr-o carte aparuta acum 104 ani 🙂 Nu va zic care, pentru ca toate se fac la timpul potrivit:

„Trei luni de zile pe an, muzica militara canta in acest parc de doua ori pe zi: 10-12 dimineata si 5-7 p.m. In verile 1906, 1907, 1908, 1909, Eforia Spitalelor Civile a angajat si orchestra Ministerului Instructiunii si Cultelor pentru 2 luni de zile”.

Va dati seama de cand se canta in Parcul „Dimitrie Ghica” din Sinaia… In trecut, zilnic cantau de cateva ori 🙂

Defilarea vacilor de la Piatra Arsa… si alte imagini din Parcul Natural Bucegi

Azi am surprins prin Parcul Natural Bucegi o cireada de vaci… circa 7 minute am filmat-o si nu se mai termina 🙂

Ce mai, o defilare superba, este frumos sa vezi atatea animale.

1Fugise din cuib si ratacea de colo-colo

6

7

Si am vazut ceva 🙂 Un fluture de noapte ce rar zboara ziua si pe care nu am reusit niciodata sa-l pozez:

8Pe acolo era, asa ca de-a dreptul dupa el

9L-am urmarit o vreme cum zbura apoi i-am facut alte poze, ca m-am dus dupa el, vreo 20 in total, sa fie… eu merg pe principiul „nu ajunge pana nu ramane”

10

13O placere sa te uiti dupa animale cu un binoclu prin astfel de locuri…

Maine cred ca am un subiect de dezbatut, ma mai gandesc insa, ca este destul de… ciudat! 🙂

Viata pe Bucegi

Doua citate si apoi imagini… unul al meu si altul al unui prieten, legate asa de viata, intre ele in general… si nu numai 🙂

„Indiferent cat iti greseste cineva, nu-i raspunzi luandu-i cea mai mare bucurie pe care o are!” si „Decat primul intre pacalici, mai bine ultimul dintre lupi!” -Bogdan „Bubulu”.

1Din nou, Cascada Urlatoarea… azi am urcat Jepii Mari, incredibil de liniste pe tot traseul, nu se misca o frunza, nu canta o pasare, a fost asa pana in Saua Urlatorilor

2O buburuza cuminte

SAMSUNGSilene acaulis sau iarba rosioara… ca un covoras

4Tarc cu ovine

5Micul lac de la Piatra Arsa

6Undeva, mai departe… Sfinxul Pietrei Arse

7In bazinul Vaii Babei… vedere spre un cartier al Busteniului

SAMSUNGPlatoul, stana si terenul sportiv de la Piatra Arsa

„Cea mai buna parte” dintr-un jneapan:

9

SAMSUNG„Sertare mici pline cu polen”

SAMSUNGIn devenire…

Si o melodie frumoasa, de week-end 🙂

Intalnire cu un ţap si 5 scene tip Bucegi

Uneori se intampla niste ciudatenii…imi zic mai multi oameni niste lucruri, adica par a fi adevarate, de vreme ce le vehiculeaza atata lume, si pe moment parca sunt convins. Ce este drept, nu pe deplin, si raman asa…in dilema 🙂 Mai tarziu, cand mai rumeg problema, constat ca degeaba imi zic 100 de oameni sau 1000 un lucru, ca eu imi spun: „cred ca nu este asa!”. Si iar o iau de la inceput. Intorc problema pe toate feţele, si tot asa o tin…

Acum, de cateva zile, sa fie vreo 10…ma uitam la niste capre negre, de la o distanta apreciabila. La un moment dat, caprele se sperie de ceva si fug dupa niste molizi. Eu de sus, imi pun intrebarea: „Oare m-au simtit si de aceea au fugit?”. Imi spun ca nu din cauza mea. Mai stau putin, ma gandesc si imi spun ca totusi aceste animale vad si aud foarte bine, deci cred ca au fugit din cauza mea.

De fapt, eu eram chiar in inima habitatului lor, strecurat pe o brana, destul de bine camuflat. Totusi, caprele au fugit sa se ascunda dupa ce m-am uitat la ele cam 20 minute. Mi-am zis ca am fost imprudent, ca nu vreau sa recunosc ca a fost vina mea 🙂 Dupa ce am zis ca este vina mea, am plecat. Dupa vreo 5 minute ma opresc: „Cred ca nu de mine au fugit!” :))

Calculez in minte distanta, factori si hai inapoi sa verificam, ca oricum s-au ascuns. Ma intorc si privesc, intre mine si ele un hau mare, copaci, pietre nu am rostogolit si nici crengi nu am rupt. Gata, nu era vina mea, obiectiv-analizand situatia. Pana acasa, m-am gandit ca s-au speriat de vreun animal.

La cateva zile distanta, era evaluarea de capre negre si mai multi participanti. La un moment dat, mai multe capre se reped spre jnepenisuri, fugind de ceva…sigur simtisera prezenta unui pradator. Ne-am uitat cu binoclul de la distanta mare, insa nu am reusit sa vedem nimic. In sinea mea, mi-am zis ca nu este nici caine, nici urs…bun! Si trece si ziua, si chestia aceasta devine fapt divers.

Azi, aflat intr-o plimbare cu prietenii, ii las, ca aveau de facut un traseu usor si iar ma duc in zona aceea, convins ca exista un pradator-animal ce urmareste caprele. Urme nu aveam cum sa vad, zona fiind destul de vasta, dar cu binoclul erau ceva sanse. Intru iar pe brana aceea si gasesc mai multe smocuri  de blana de capra neagra pe jos. Las rucsacul si binoclul si caut prin imprejurimi, dau usor crengile la o parte, dar nimic.

6Desi pare de vulpe, nu este…cred ca de la soare se vede astfel

Revin la rucsac, ma asez sa caut ceva prin el, era o liniste deplina, cand aud ceva alergand. Privesc inainte, vad ca venea un animal mare printre jnepeni. Problema era ca el nu ma vedea. Ma ridic repede si ma trezesc cu un tap negru la vreo 7-8 metri de mine. Nu zic nimic, el se da vreo 3 metri inapoi, ii fac poza, dupa care tasneste catre mine. Ce sa fac, am ramas pe loc, cu gandul sa-i dau un sut zdravan :)) Numai ca tapul, in fuga spre mine, face dreapta si se opreste pe o stanca deasupra mea. El nu pe mine ma ataca, avea traseul lui, si eu ma gaseam la bifurcatia cu acea poteca pe care el ajunsese deasupra stancii. Ma uit la el, el la mine, si-l vad ca pleaca.

7Intalnirea

Acum era randul meu sa merg dupa el! Urc repede stanca si ies in niste poieni mici printre jnepeni. Tapul nu era deloc speriat de prezenta mea, se uita insa atent in toate partile. Deci fugise de ceva si nu exista un alt animal care sa se strecoare atat de bine, fara sa fie vazut, decat rasul. Pradatorul ce tot sperie caprele negre de pe acolo, este cu siguranta un ras.

9Din directia aceea venise, unde privea, dinspre nord

10Cum urca el usor

12Este foarte dragut, mi-a placut de el…il mai vazusem marti, pascand linistit, putin ii pasa de ce se intampla, el doar pastea 🙂

13Mi-a placut cum privea, atent in toate partile, cu „ochii sfoara”, cum spune cineva 🙂 si cum mergea, era un tap cu atitudine 🙂 Adrian ii pun numele :)) Mi-a parut si putin zapacit, de aceea nu s-a speriat de mine, nu prea era constient de ce face 😉

Acel tap mergea atent, dar nu la mine, ci la orice miscare de prin imprejurimi. Bine ca am avut aceasta ocazie si i-am facut poze de aproape…mi-a placut ca nu s-a speriat 🙂 Nu mereu vezi o capra neagra, in salbaticie, la distanta mica…de regula cand vede omul, in cateva secunde dispare prin vegetatie, dupa vreun versant……Cele 5 scene:1Aproape de ora 11 la bariera ce inchide drumul spre Babele…niciun jandarm de la posturile din Valea Ialomitei. Programul la stat incepe la ora 8 si ia sfarsit la ora 16. Nu o sa-i vezi niciodata stand dupa ora 16. Pleaca imediat. Asta da munca. Sosesti pe la pranz si o intinzi spre casa pe la 16…cred ar trebui sa o numim: responsabilitate…Nici dupa ora 16 nu erau…am vazut doar masina unui inspector de la Administratia Parcului…adica colegialitate, ramai ba’ tu singur, ca pe noi ne cheama programul…acasa!2Deci, nici prin jnepenii de la Piatra Arsa nu este voie cu mijloc motorizat3Turisti circuland in afara traseelor turistice marcate…aici sunt pe Braul lui Raducu, iubitori ai naturii care tin partea ursului, si caprelor, si cainilor, si oricarui animal, dar le tranziteaza habitatele, desi cunosc faptul ca nu este legal. De sus, de unde eram, daca le faceam cu mana nu m-ar fi vazut, in schimb de pe marginea Abruptului Prahovean, de la sute de metri altitudinal, ii auzeam vorbind intruna. Ceea ce inseamna ca orice animal fuge de pe acolo… Dupa aceste ispravi, postam pe Facebook imagini si ne dam mari montaniarzi, sa vada prietenii ca noi nu stam in casa, mergem, facem excursii montane, iubim natura…sa-i zicem: falsitate. Cat de frumos ar fi sa-i astepti in Valea Jepilor, la iesirea din traseu, si sa le dai cate 1000 lei amenda de persoana…alaturi de un ursulet de plus WWF. Stiti ca acestia, WWF-ul vindea sau mai vinde ursuleti de plus, chipurile daca-i cumparam noi, sustinem ursul brun. Personal nu am crezut niciodata asa ceva, considerand ca este doar o forma de manipulare… Ar fi bine ca Administratia Parcului sa cumpere vreo 500 de bucati si sa astepte astfel de turisti prin diverse locuri, cu o amenda si un ursulet. Bine, este la misto faza cu ursuletul, cu siguranta nu-l pastreaza nimeni si il arunca pe acolo 🙂4O alta scena desprinsa din filme se petrecea pe Brana Caraimanului…doi ciclisti incercau sa urce pe acolo cu bicicletele. Nu am vazut asa ceva pana acum :)) Cred ca au si ajuns, si cu siguranta nu vor uita niciodata aceasta initiativa.5Lacul acesta de pe Platou are acum ceva apa…daca va mai aduceti aminte, intr-un an secase si un urs trecuse chiar prin namol, sa se convinga el ca nu mai este apa :)) Cam atat!Pentru maine, sa aveti o duminica linistita!