O minune a naturii si un exemplu de civilizatie: Platoul Pietrei Mari

Uneori, lucrurile se petrec pe neasteptate si momentul te surprinde initial, pentru ca apoi sa iasa totul cum trebuie 🙂 Am ajuns pe platoul muntelui Piatra Mare, acum cateva zile. Muntele acesta, unul dintre cei 4 munti care inconjoara statiunea Predeal, este si el sit Natura 2000. La taierile din satelit postate de Facebook, nu ai zice ca este. Una este sa exploatezi ca la carte, si alta sa chelesti versanti cum am vazut pe la Timisul de Sus. Bine, si treaba asta este legala, pentru ca poarta numele de „taieri in parchete mici”. La ras se pot taia 2 hectare… dar este cu dus si intors chestia aceasta. Daca in acte scrii ca inclinatia versantului are o anumita valoare, poti taia. In teren, e posibil ca inclinatia versantului sa fie alta, si sa nu ai voie de fapt, sa tai. Asta se observa doar daca este cineva preocupat…

Iata insa cateva cadre montane care dau un suflu nou realitatii omenesti 🙂

In centrul Platoului este cabana Piatra Mare… o constructie mica dar primitoare.

Tot felul de frumuseti sunt inghesuite prin acest loc.

Brasovul il ai la picioare

Nu departe de cabana, sunt locuri perfecte de amplasat corturile.

Cu masina pe aici, nu cred ca se va ajunge in urmatorii 50 de ani.

Intr-o zi de week-end, platoul abunda de oameni, mai ales daca se anunta vremea buna.

Cu toate acestea, nu vezi un gunoi, un pet, un ambalaj, nimic.

Mai multe puncte de belvedere… acestea sunt perfecte pentru servirea mesei. Totul este sa ajungi primul.

Pe fiecare stanca se afla cate un grup de iubitori ai muntelui.

Prima stanca

A doua stanca

Monumente naturale care supravietuiesc in principal, pentru ca nu oricine poate ajunge prin aceste locuri.

Ruinele fostei cabane de pe Piatra Mare.

Prima cabana de pe Piatra Mare a aparut inainte de 1900.

In interiorul cabanei sunt tot felul de amintiri, este recreat un cadru istoric, cu imagini si obiecte de demult.

Cabana fiind mica, sunt cazati in primul rand cei care fac rezervare.

O schita cu traseele se afla in apropierea cabanei.

Dar, o chestie cu adevarat frumoasa, pe care nu o veti vedea niciodata in Bucegi de exemplu, din „ratiuni” evidente 😉 este amenajarea unui izvor nu departe de cabana si semnalizarea acestuia cum se cuvine.

Adica, prin acest munte unii se gandesc si la altii, spre deosebire de anumite locatii turistice unde nu ai incotro si trebuie sa cumperi de la acestea. Nu o sa vezi in Bucegi, un indicator pus la o cabana, care sa te indrume spre un izvor. Ideea este de a consuma de la cabana, ce sa-ti iei tu apa din padure :))

La Piatra Mare, lucrurile sunt altfel:

Spre izvor

Nu as fi bagat prea tare de seama, daca nu as fi auzit un turist ca intreaba pe cineva de la cabana, unde gaseste apa. Si acela i-a raspuns din bucatarie sa urmareasca marcajul ca izvorul e aproape. In Bucegi nu am auzit niciodata un astfel de sfat 🙂

Vreo 5 magarusi folositi la transportul celor utile pe la cabana, zburdau liberi printre floricele si oameni 🙂 Zici ca ai nimerit cine stie pe unde si te uiti asa, cum acest platou impleteste oameni si natura.

Poze cand plecam, oamenii apareau de pe diverse trasee. Mai toti treceau si pe la cabana sa comande cate ceva.

Pana si indicator spre o toaleta aveau 🙂

Da, si sunt si jnepeni pe acest munte. Cineva ma intrebase mai demult.

Asadar… e foarte frumos si pe aici, de stat pe iarba cu orele. Trebuie sa ajungi pe aici undeva pe la 9 dimineata si sa cobori pe la ora 16. Sa fie si zi frumoasa… sa ai timp sa simti ca ai stat in natura.

Fapte! Nu vorbe…in protejarea mediului

In timp ce unii sunt preocupati doar sa distruga valorile naturale in scopul promovarii propriilor interese si altii, abilitati sa protejeze mediul sa le sustina actiunile, mai sunt oameni care si vorbesc si mai si fac…atat cat reusesc.

Vreau sa ating in aceasta postare 3 subiecte:

Primul,

In cadrul Parcului Natural Bucegi exista o zona protejata sub forma de rezervatie, binecunoscuta, cu monumente naturale…Stancile Sf. Ana. Importanta acestei zone pentru Valea Prahovei si Bucegi este insuficient cunoscuta…despre acest loc se pot scrie zeci de pagini, unele oarecum inedite. Zilele trecute la propunerea personala, conducerea Muzeului National Peles a demonstrat ca are initiativa nu doar in conservarea valorilor istorice ci si a celor naturale…ar trebui sa subliniez si faptul ca Stancile Sf. Ana reprezinta cel mai vechi loc religios al Vaii Prahovei. Cativa angajati ai muzeului au refacut bariera care ingradeste accesul auto, de altfel interzis prin lege.

Se pare ca doar ei reusesc astfel de lucruri ce vin in sprijinul integritatii Parcului Natural Bucegi, sit de importanta comunitara din anul 2007.

Al doilea,

In luna mai am scris despre o specie invaziva, Veratrum album, planta care schimba compozitia covorului vegetal din aria speciala de conservare Poiana Stanii Regale, parte integranta din Parcul Natural Bucegi. Intre timp s-au intamplat cateva lucruri: Administratia Parcului Natural Bucegi a demarat un program de voluntariat prin care se vor monitoriza speciile floristice din Poiana Stanii, Ministerul Mediului prin Agentia pentru Protectia Mediului Prahova a transmis observatiile mele Consiliului Stiintific al Parcului Natural Bucegi, Comisariatului Judetean Prahova al Garzii Nationale de Mediu nu i s-a parut nimic deosebit si a declarat ca aria „se afla in stare buna de conservare” :)) dar cred ca v-ati obisnuit cu lipsa de pregatire a unor comisari prahoveni. Domne’ daca tu nu vezi ca mare parte din poiana aceea este acoperita de o singura planta ai o grava problema de perceptie. In stilul binecunoscut, de vreun an-doi, cei de la Garda de Mediu Prahova arata ca au decazut cu totul. Pana si formularile lor in scris suna lamentabil si sunt de genul: oamenii au doua maini, doua picioare, respira…in cazul lor „specia este raspandita si in alte zone din cuprinsul Parcului…specia a fost observata permanent in perimetrul ariei protejate”. Niste afirmatii penibile…este logic ca Veratrum album este raspandita nu doar in Poiana Stanii ci si prin Europa :)) si ca evident avand radacini in pamant nu poate pleca pe undeva si reveni dupa un timp :))

Nu-i trage inima la treaba, cam asa si cu raspunsurile acestea…

Veratrum album…sunt fara numar 😉

Un afis, un proiect…eu astept sa vedem ce solutii vor propune, deja s-a pierdut mult timp…Vedeti? Tot datorita mie se intampla si lucrurile acestea, altfel nu se „prindea” nimeni 😉 Intr-o buna zi imi vor creste pene :))

Al treilea,

Si cel mai important lucru…a fost data cea mai mare sanctiune de mediu de pe raza orasului Busteni din ultimii 5 ani.

La sfarsitul lunii mai 2012 atentionam Garda de Mediu despre depozitarea unor deseuri pe malul raului Prahova, despre spalarea unor betoniere, etc, cerand indreptarea situatiei. Cu mare greutate s-au urnit comisarii din Ploiesti. Toate aspectele negative ei le-au minimalizat sau le-au omis. Au mentionat ca au descoperit deseurile, dar nu era nicio problema, pentru ca nu se aflau pe amplasamentul societatii mentionate de mine ci pe o alta proprietate privata. Si atata tot! 😉

Nu au dispus nicio masura de ecologizare, la atat s-au limitat, logic, pentru ca nu au dorit sa-si faca meseria. Stiind ca nu vor face nimic, am vorbit cu un responsabil de la acea societate care a subliniat ca va vedea ce va face el cu gunoaiele :)) . Numai ca raspunsul comisarilor prahoveni catre mine, un raspuns prin care se vedea cu ochiul liber ca este ceva nepotrivit…a sunat intr-un anume fel prin birourile Garzii Nationale de Mediu – Comisariatului General. Pentru ca, domnii comisari cand imi trimit mie un raspuns scris trebuie sa aduca la cunostinta sefilor acest lucru…

Si cineva de pe la Bucuresti a mirosit ca este rost de o smecherie…Daca eu scriu 100 de sesizari poate 2-3 sa fie cu aspecte neclare, eronate, scrise in graba sau sub impulsul momentului. O echipa a venit la fata locului si a descoperit…O SURPRIZA! 😉 Totul era intemeiat si controlul anterior al provincialilor…DOAR O MINCIUNA. Motiv pentru care a fost aplicata sanctiunea de 50.000 lei si dispuse diferite masuri de remediere a situatiei.

Am sters numele societatii, este de ajuns…cuvintele nu-si mai au rostul. Unii stiu ce vorbesc…iar altii, din Bucuresti, nu pot fi mereu indusi in eroare de colegii lor, comisari pe plaiurile prahovene.

Atat deocamdata! 🙂