O vreme ciudata si monumente de eroi la Peris

Ieri a fost o vreme foarte interesanta 🙂 De la Comarnic la Predeal a fost innorat, frig si ploua. Sus pe Platoul Bucegilor era senin si unii dadeau cu lopetile zapada 🙂 Iar la Brasov si dincolo de Ploiesti era senin. Azi a fost in sfarsit senin si prin Valea Prahovei…

Aflat la Peris, pentru cercetari de arhiva deloc departate in timp, am pozat si monumente de eroi:

Langa gara Peris

Cate comune…

Ridicat din banii cetatenilor

In apropiere gasim si un monument din timpul celui De-Al Doilea Razboi Mondial:

Traseu pe biciclete: Ploiesti – Manastirea Ghighiu – Moara Noua – Ploiestiori – Blejoi – Gageni – Cocorastii Mislii – Valcanesti – Cosminele – Bustenari – Doftana – Campina

In ideea sa mai realizam un traseu prin judetul Prahova, -trebuie sa trec prin fiecare sat si comuna, nici nu sunt multe 🙂 cam 100 de comune si cateva sute de sate-, si in contextul unui octombrie superb, am plecat cu RegioCalatori spre Ploiesti. Bicicletele in tren si traseul fixat pe undeva dincolo de Ploiesti cu retur tot la Ploiesti… dupa circa 100 km.

Am observat eu ca pentru a face un traseu perfect adica, pentru a te bucura de peisaj, de obiective, pentru a sta la cate o terasa sau la un popas pe camp sau etc, fara graba, este perfect un traseu care are intre 80-100 km.

Alegem traseul si ajungem in Ploiesti. De pe la Buda, cu o statie inainte de Ploiesti, deja eram schimbati in atitudini si opinii 🙂

Aceasta pentru ca traseul nostru se prefigura a se derula prin ceata. Bun! Coboram din tren si dam de un frig de nedescris. Si ce frumos era la noi, la munte…

Scoatem caciuli, manusi, foite termice si din gara am si schimbat traseul. Nu o mai luam spre sud, ci spre nord, spre Campina pe la Bustenari dar nu imediat 🙂 … dupa ce ajungem la manastirea Ghighiu. Traversam un Ploiesti plin de ceata, lasam drumul spre Tatarani si ocolind hipodromul iesim la manastire. Aici, lume, lume. Ne risipim, fiecare cu ale lui…

Scurt istoric al manastirii

Cum arunca unii uite asa, cu caini si cu pisici 🙂

Bicicletele le lasam la intrare, legate cu niste cabluri inchise cu cheie, dupa o metoda brevetata de omul cu idei diverse 🙂 Roata din fata a unei biciclete se leaga de roata din spate a bicicletei nr. 2 apoi se da dupa un fier, stalp, ce gasesti. Cu un alt cablu legi a treia bicicleta de cadrele metalice… Bine, la manastire le-am legat doar cu un cablu 🙂 De regula, unde ne oprim, ori le supraveghem, ori le asezam sub o camera video, ori le legam… Nu lasam nimic, gps etc pe ghidon. In niciun oras sau loc, nu am avut probleme.

In biserica mare, inca inchisa, este pictura lui Tattarescu.

Au si un mic muzeu interesant.

Slujbele se tin intr-un paraclis, loc in care se afla si celebra icoana „Siriaca”. Evident sute de oameni asteptau sa intre la icoana, dupa slujba.

Pe aici…

Pentru ca mai trebuia eliminata si o ultima ipoteza. Crucea aceasta mica mi-a fost semnalata in legatura cu o cercetare mai veche dar… nu era ce ma interesa. Oricum, pentru ca am adus vorba si am lamurit si ce mai era de lamurit cu cimitirul de la Ghighiu, pe aceasta scrie… Aici repauzeaza roaba lui Dumnezeu Ana Radulescu din Bucuresti…” Nu are treaba cu numele cautat de mine.

Plecam destul de repede pentru a iesi din ceata. Asa era planul… Continuam spre Moara Noua-Ploiestiori-Blejoi. Ma opresc putin la micul monument ridicat in amintirea celor din bateria 86 AA comandata de capitanul Istrate Corneliu, morti in timpul operatiunii americane Tidal Wave.

Ma gandeam ca undeva pe la Blejoi-Paulesti o sa iesim din ceata, numai ca la Ploiestiori deja era vreme buna… Scapasem 🙂 Am renuntat la echipament suplimentar si am luat-o usor la pedalat. In fine, incepea traseul 🙂 Prin ceata si prin frig, nu e fain deloc. Si daca nu era frig tot schimbam traseul. Ceata e frumoasa cand te plimbi prin parc, nu pe drumuri.

Ajungem pe la Blejoi, neaparat sa vedem statuia Reginei Maria inaugurata anul trecut:

De cand am vazut „sculpturile” de Centenar afisate langa gara Campina, am ramas cu impresia gresita ca nimeni nu mai poate sa faca nimic serios in tara asta, in domeniul respectiv 🙂

Intru apoi si pe la biserica din Cocosesti, interesat de niste aspecte…

Cateva monumente pentru eroi nu aveau cum sa lipseasca:

Cateva notite specifice si mai departe…

Aici am facut popasul principal.

Prevazator, nu imi las bicicleta la sosea ci cat mai aproape :)) Recomand si altora dar… degeaba. Peste vreo 5 minute opreste unul cu o duba, interesat evident de o bicicleta abandonata pe marginea drumului 🙂 Eu am zis! :))

Uite asa ajungem si in comuna Cosminele:

Fosta scoala

Multe case parasite prin aceasta comuna. Desi, imi plac unele locuri mai izolate, nu as sta pe aici o clipa. In afara de peisaje, nu e altceva…

Apoi, vine partea mai grea a traseului: urcusul spre Bustenari. Nici acum nu-mi dau seama pe unde este mai usor, sa vii dinspre Campina sau dinspre Cosminele. Mie mi se pare cam la fel…

La Cosminele macar era scoala, chiar daca era inchisa :)) Am ras multe curbe de prostia asta scrisa. Iti dai seama ce e in mintea celui care a scris…

Am urcat mai bine de un kilometru pe langa biciclete ca nu avea rost sa ne obosim… Calculul meu era asa: daca urc pe bicicleta, castig 10 minute, apoi trebuie sa stau sa ma odihnesc. Dar cum nu ma alearga nimeni, nu ma grabesc, nu exista palmares… nu are rost sa ma obosesc. La ce bun, cand pot sa urc si sa ajung odihnit. Fiind la Bustenari am facut si noi o „jmecherie” :)))

Urcus spre Bustenari

Monumentul eroilor, evident oprire

Si celebrele sonde…

Urmaresc un domn pe Facebook care s-a documentat foarte mult despre Bustenari, sonde, petrol… multe poze cu regele Carol I la Bustenari, vederi cu sondele incendiate in WW1. In prezent, unele sonde au supraveghere video ceea ce explica faptul ca nu au fost furate si duse la fier vechi…

Pana la urma a iesit un traseu interesant. Nu spectaculos dar cu niste detalii care ma ajuta in proiectul meu. Poate va fi vreme buna si in noiembrie ca sa pot incheia cu tot judetul.

Traseu pe biciclete: Campina – Brebu – Pietriceaua – Alunis – Varbilau – Cotofenesti – Cocorastii Mislii – Bordenii Mici – Banesti – Campina

Neasteptat, pentru ca atunci cand volumul de munca este mare, parca nu ai timp de altele. Insa, fara planificari ies uneori cele mai faine excursii. Mai ales cand gasesti angajatori, oameni educati, care inteleg ca omul mai are si viata personala 🙂 Parca si tu faci altfel treaba in acest context :))

De data aceasta, ideea principala a fost aceea de a descoperi noi monumente si de a ne plimba prin zone de deal.

La semnalul convenit ne-am urcat in trenul RegioCalatori de ora 8 a.m. si am coborat in Campina.

Spre centrul acestui oras superb, primitor. Am plecat greu din oras, pentru ca ne-am dus pe la o gogoserie, ne-am mai oprit la cate un market…

Pe langa Steaua Romana, prilej de bombardament in WW2

Trecem Doftana si o luam spre Brebu:

Ne intampina un mic monument.

Matei Basarab, marele domnitor ortodox, ctitor si etc…

Casa traditionala conservata

Vizita la Manastirea Brebu e scurta pentru mine… eu sunt cu alte amintiri pe aici 🙂 asa ca imi place sa le pastrez pe acelea :)))

Nici nu ma uit la cruci, picturi, le stiu dintr-un alt context.

Muzeul „Casa Domneasca”, acolo este d-l Razvan Radu, un excelent muzeograf. Am vizitat odata si subsolul…

Din 5 poze ma regasesc la poarta si astept plecarea…

O alta cruce

Lacul Manastirii

Si pornim spre Pietriceaua, un drum frumos pitoresc, ba urci, ba cobori, mai trec drumul oile…

In Pietriceaua intalnim un indicator, stanga Pietriceaua centru, dreapta Alunis, Varbilau. Traseul nostru era: urcat in Pietriceaua si intors iar la intersectie.

Biserica din Pietriceaua

Ne intoarcem si coboram mult si bine spre comuna Alunis, cu o oprire la Cruce:

Pe aici, langa un bolovan, am vazut o viespe mare, cred ca era cat 3 viespi la un loc 🙂

Monumentul eroilor din Alunis.

Comuna are si 2 biserici. La una ne-am oprit mai mult. Si monumentul de mai sus este fix in fata curtii bisericii.

De la 1883

Cazut la Stalingrad

La iesire din comuna…

Spre comuna Varbilau, cu diferite opriri prestabilite:

Biserica din satul Livadea

Tot in Varbilau

Aspect monumentul eroilor in Cotofenesti

Biserica din satul Cotofenesti… si aici vorbim tot de comuna Varbilau 🙂

Biserica si cimitirul au un frumos gard din piatra.

Vin apoi Malaiestii de Jos:

Trecere pe la Manastirea Sf. Antonie cel Mare

La Manastire

Biserica Manastirii

Mai cate un popas, mai un suc si ne trezim la intrare in com. Valcanesti, pornind spre Cocorastii Mislii. Deja eram aproape…

Spre acei Cocorasti; mai aveam 2 opriri semnificative.

Una la monumentul eroilor din Cocorastii Mislii, ascuns bine de padure.

Banca pe la monument.

Apoi, fiind aproape, neaparat sa ajungem la biserica din Bordenii Mici, cu o poveste interesanta. Translatata cu 12 perechi de boi, in anul 1870, timp de 14 zile.

Bine, biserica din lemn de altadata, este integrata in cea din imagine. Am inteles ca naosul si altarul ar reprezenta biserica adusa din padurea Mislei.

La exterior sunt 12 medalioane, reprezentari cu Sfintii Apostoli.

Un astfel de traseu dureaza o zi, mai dureaza inca niste ore bune notarea intr-un document a observatiilor, asezarea pozelor etc. Asa ca, pentru blog nu-mi ramane timp de povesti detaliate ci, doar pentru repere, observatii, cateva poze, etape de traseu. Pe parcursul unui astfel de traseu, masor cruci, pozez clopote, icoane, iau coordonate GPS, mai multe…

Din Bordenii Mici se merge lejer spre Banesti-Campina. Clasica oprire in Campina, la o shaormerie, apoi popas de o ora si ceva in parcul de la gara… Vine trenul si acasa, constatand ca plouase la munte 🙂

Traseul nu a fost deloc dificil, probabil au fost vreo 70 km.

Traseu pe biciclete: Floresti Prahova – Nedelea – Aricestii Rahtivani – Darmanesti – Vladeni – Coada Izvorului – Manesti – Baltita – Postarnacu – Stancesti – Targsoru Vechi – Manastirea Turnu – Strejnic – Ploiesti – Paulesti – Gageni – Baicoi – Urleta – Banesti – Campina

Un traseu de pomina 🙂 Am incercat sa-l desenez pe o harta dar e prea sucit si rasucit…

Sablonul clasic, adica plecat cu RegioCalatori la 8:00 a.m. si intors tot cu RegioCalatori la 8:40 p.m. Biletul de bicicleta e vreo 4 lei…

Pana in ora 9 sau ceva de genul, eram in Floresti. Ocolim niste zeci de metri un tren de marfa parcat aiurea de mecanic, acesta depasise cu mult zona de trecere printre linii destinata celor aflati pe jos. Nu e prima oara, de multe ori am vazut chestia aceasta. Si oamenii, tineri si batrani, mame cu copii, ocolesc trenul pe alte linii…

Cumparam ce ne mai trebuia in Floresti si plecam spre Nedelea, sat din comuna Aricestii Rahtivani.

Pe la iesire din Floresti

Biserica din Nedelea

Biserica din Aricestii Rahtivani

Biserica veche

Traversam comuna aceasta frumoasa si interesanta in care voi mai reveni… si facem dreapta pe drumul national spre Darmanesti. Parca erau vreo 4 km.

Trecem raul Prahova

In orasul Darmanesti urmand indicatorul spre Vladeni.

Monumentul eroilor de la Vladeni. In aceasta zi, am pozat circa 10 astfel de obiective.

Intre Vladeni-jud. Dambovita si Coada Izvorului-jud. Prahova este drum neasfaltat, cu sute de gropi.

Biserica din Coada Izvorului, era hramul bisericii, noi am fost pe 15 august. Credinciosii erau dupa biserica, la niste mese.

Viitorul pod peste Cricovul Dulce de la Coada Izvorului

De aici, ne-am indreptat spre Manesti:

Biserica din Manesti

Pisanie

Cladiri langa biserica

Si cum stateam noi pe aici la poze, apare preotul paroh. Venea de undeva de pe o strada. Ne vede, intram in conversatie si nu apucam sa spunem prea multe ca dumnealui ne roaga insistent sa mergem la o cladire aflata la vreo 100 m distanta. Fiind hramul manastirii se facea acolo un praznic/pomana. Incercam sa scapam, ca ne grabim, ca nu stiu ce, dar nu aveam nicio portita. Parintele, ne spunea ceva ca asa se face, calatorii pe la manastiri care nu stiu ce… O luam pe langa biciclete spre directia indicata, noi stiam cladirea ca doar trecusem anterior pe langa ea si o vazusem ticsita de lume. Observam ca parintele se urca in masina, anterior ne promisese ca dupa masa, ne deschide biserica sa pozam. Pleaca parintele la treaba lui, plecam si noi dupa el 🙂 Foarte frumos gestul parintelui dar nu suntem genul… Cred ca daca era vreo strada prin apropiere adica sa fi fost nevoit sa ocolim cu 100 km, pe acolo as fi luat-o :))) Noroc ca nu ne-am mai intersectat cu parintele… Dansul, om fain, dar nu ai cu cine… 🙂 Post nu tinusem si ochii ne mai fugeau dupa localnice, asa ca…

Doi kilometri pana la Baltita, biserica de aici mi-o semnalase candva Madalin Focsa.

Trecand din nou Cricovul Dulce.

Biserica din Baltita

Traversam micul sat Baltita si ne deplasam spre Postarnacu pentru a intersecta DN 1. Iesim in acesta, vazand ca spre Bucuresti sunt 48 km si pana la Ploiesti 22 km.

Acelasi Cricov

Aceeasi Prahova

„Vechituri”

O troita inchinata eroilor din WW2

Sergentul Herea a murit la Kerci, Rotaru Dumitru la Cotul Donului…

Ne indreptam spre Targsoru Vechi, la Manastirea Turnu:

Biserica in Targsorul Vechi

Ajungem si la Manastirea Turnu.

Cetatea Targsor este semnalata pentru prima oara in vremea lui Mircea cel Batran. Aceasta nu inseamna ca de atunci exista locuire umana in zona ci, pur si simplu, atunci se scrie intr-un act de existenta acesteia. Biserica din cetate a fost ridicata de catre Vlad Tepes in anul 1461. Ulterior, si alti domnitori si-au adus contributia la dezvoltarea zonei.

La portile Manastirii

Biserica

De aici se poate cumpara renumita miere „Turnu”.

Piatra de mormant a postelnicului Neagu, tatal sotiei lui Constantin Brancoveanu.

Io Antonie Voievod Domn al Tarii Romanesti Tarsor

Racla cu moaste

Plecam, mai departe, spre Strejnic. Oprire in locul in care a fost asasinat Nicolae Iorga:

Langa troita a aparut si un mic tablou cu o fata, dupa trasaturile chipului, e posibil sa fie vreo stranepoata a istoricului.

Mai este un tablou in care apare un preot intr-o biserica.

De la troita, pornim pe ruta Ploiesti (Soseaua Vestului) pe directia Paulesti – Baicoi.

Ploiesti

Paulesti

Mai pozam ba o biserica, ba un monument, traversam lungul oras Baicoi, intram in Urleta-Banesti si urcam in Campina, pentru shaorme…

In Campina, privind spre Centrul National de Informare Turistica 🙂

Pe langa Primarie, apoi dreapta si coborare la gara. Peste 20 minute venea trenul. In tren, intalnim un baiat cu fractura de clavicula, cazuse pe DN 1, pe langa Ploiesti. Ne-a povestit intamplarea un timp… apoi l-am lasat in pace sa se odihneasca. Pentru biciclete a fost zi perfecta…daca era cald nu faceam traseul decat pana la Ploiesti. Pe la Breaza se vedea ca incepuse ploua…

Vreo 100 de kilometri si in aceasta zi…

Traseu cu bicicleta: Breaza – Adunati – Bezdead – Pucioasa – Doicesti – Manastirea Viforata – Manastirea Dealu – Razvad – Moreni – Filipestii de Padure – Floresti Prahova (Partea I)

Mi-a luat vreo trei zile pana am gandit traseul acesta :)) Cum sa ajung la Manastirea Dealu intr-o zi si sa ma si intorc in aceeasi zi? Nu cu masina, ci ceva frumos.

Si m-am gandit asa: iau trenul de 6 dimineata in Busteni si cobor la Breaza. Ora 7 a.m. ma va prinde in centrul Brezei. De acolo pe drum judetean spre Ocina-Adunati-Costisata si coborare in Bezdead. Am mai fost pe acest drum cu masina si nu prea mi-a placut, ca fiind drum judetean nu era chiar ok. Am fost si cu bicicleta pana in Adunati si imi aduceam aminte de un urcus serios. Mai este unul de vreo 1,5 km spre Costisata.

Din Bezdead spre Pucioasa, unde trebuia sa intersectez DN 71, care leaga Sinaia de Targoviste. Continuare spre Doicesti, intrare prin Aninoasa ca sa nu stau in zgomotul de pe DN 71. Viforata si apoi Dealu. Mie imi iesea ca am fi pe la orele 12-13 la Manastirea Dealu.

De la ultima manastire urma sa o luam spre Ploiesti o vreme pe DN 72, adica pana la Razvad. Dupa care pe drumuri judetene spre Moreni si Floresti la gara. Din Floresti sa luam trenul de ora 19 spre casa. Obligatoriu si la dus si la intorsc cu operatorul feroviar Regio Calatori pentru ca e vorba de atitudine si educatie. Evit pe cat posibil sa folosesc CFR-ul. Unele trenuri CFR nu au vagon de bicicleta, stai sa negociezi cu nasul. Plus ca bunul simt lipseste. Cu Regio Calatori nu am avut niciodata o problema. La CFR pun trei vagoane dupa locomotiva si sunt 2 controlori. Daca te sui dintr-o gara unde nu exista casa de bilete… si imediat ce te-ai urcat in tren, nu te-ai dus la controlori, iti vor taia bilet la pret dublu sau o dai la mica intelegere. La Regio Calatori te urci in tren, stai unde vrei, vine controlorul care e doar unul, si-ti taie bilet. Daca ai bicicleta, iti arata el vagonul special, iti mai deschide si usile. Vara, cand dau drumul la aer conditionat prin vagoanele CFR, sunt dese cazurile in care in sistem intra si aerul din toalete care, evident, se risipeste prin tot trenul. Daca vrei sa iei un tren CFR din Gara de Nord garantat ca stai 20-30 minute la coada. Cand te duci la orice alt operator, stai 5 minute cel mult.

Deci, fixez traseul si incep sa vorbesc despre el. Nu am auzit decat ca nu sunt sanatos 🙂 🙂 E mult pana se constientizeaza ca da, traseul poate fi parcurs intr-o zi, cu bicicleta, ca apoi… Nici nu merg cu oricine, pentru ca eu ma opresc cand vreau si unde vreau, deci nu as vrea sa supar pe cineva cu toanele mele. Stabilim ziua plecarii si, seara, nu stiu, parca imi venea mie sa renunt 🙂

Dar lucrurile se intampla cum stabilisem, ne urcam in tren, nu nimerim vagonul de biciclete si, la Sinaia, ne dam jos ca sa lasam bicicletele unde le este locul, in vagonul potrivit. Evident, cum ziceam mai sus, controlorul era deja la acel vagon si ne deschisese usile.  Coboram in Breaza, urcam in centru pe langa biciclete ca sa povestim mai bine traseul. Cand sa o luam spre Ocina, intalnim un grup de tineri cu berile in mana. Schimbam cateva vorbe cu ei, iar acestia se hotarasc sa plece acasa, spre Adunati pe jos. Ne oprim si ne uitam daca vorbesc serios. Cum vorbeau serios, ii credem mai nebuni ca noi. Pe la jumatatea drumului ne-a depasit un microbuz si cred ca i-a cules si pe ei 🙂

Iesim din Breaza

Aici realizam/contemplam cat de fain este cu bicicleta. Sa simti natura de dimineata, libertatea de a te opri oriunde, de a face ce vrei 🙂 Sa te suiere vantul, sa surprinzi live aspecte din viata de zi cu zi a unor oameni, sa treci prin comunitati, sa te arda soarele, sa tragi cand vrei pe dreapta sa culegi un fruct, sa iei o floare, sa cumperi ceva. Sa te poti aseza pe marginea drumului sa asculti sau sa te sui pe inaltimea din apropiere…

Peste pod

Cum arata…

Biserica din Adunati

Monumentul eroilor

Cruce de piatra… putini realizeaza ce inseamna aceste monumente pentru istoria si cultura noastra. Toate crucile de acest fel, seculare, ar trebui sa aiba un chiosc din lemn protector. Altfel, le distruge timpul. Partea buna este ca sunt in practica la un muzeu… loc in care invat sa fac o sumedenie de chestii faine.

In imagine, crucea nu pare chiar mare insa…

Iesim din Adunati si din judetul Prahova.

La Costisata

Am recunoscut din poze zona aceea. Se numea Malul de Rasuna 🙂

Ce-o rasuna, nu stiu, dar na…

Primaria comunei Bezdead

Biserica, una din ele.

Turele pe bicicleta sunt in fapt, excursii tematice, de atingere a unor obiective turistice-istorice-culturale-religioase. Nu merg nicaieri doar sa misc bicicleta ca la un concurs 🙂  Nici nu pot detalia foarte multe. Urmaresc diferite piste. Ca exemplu: la Adunati mai trebuia sa ajung pentru a vedea unde se gasesc o parte din eroii Regimentului 47 Infanterie. Asa cum in urma cu o duminica, am fost pe Bucegi sa gasesc o parte din „urmele” Grupului de acoperire „Moroeni”, grup care facea legatura intre fortele romanesti din zona Bran cu cele din zona Vaii Prahovei. Acest grup avea vreo 2000 de oameni.

O casuta din povesti

Obiective in Bezdead, o comuna mare-mare 🙂

Pana la Pucioasa am trecut si pe langa Putul lui Stefan:

Scrie clar data…

Pe panou scria str. Florin Popescu 🙂 Astia or fi pus denumirea strazii dupa numele fostului presedinte al CJ Dambovita? Ar fi prea de tot :))

La 9:50 eram langa barajul de la Pucioasa.

La gara din Pucioasa

Asadar, 3 ore din Breaza pana la gara Pucioasa.

Mai departe, pe DN 71 spre Doicesti:

Nu stiam ce miroase asa…

In Aninoasa, o comuna ingrijita…

Intai la stanga, sa mergem la manastirea Viforata.

Cruce de piatra marcata ca monument istoric. Aceasta sta prin acele locuri din anul 1717. Pacat ca nu este acoperita, pentru a se pastra si mai mult in timp.

La manastire

Istoric

Asa ceva, de minim 200 de ani, il tii in muzeu… Cu siguranta, nu este inventariat ca obiect de patrimoniu :)))

Biserica manastirii

Se vede ca este manastire de maici.

Mormantul ieromonahului Macarie (1780-1836), „dascal de muzichie si portarie”.

Protopsaltul Macarie

Pe la 11:25 eram la manastirea Viforata. Aici am stat ceva timp…

Urmarea in articolul viitor.

Din comuna Moroieni spre catunul Muscel pe un drum al troitelor

Pana la urma am facut traversarea Moroieni-Muscel-Talea-Valea Prahovei 🙂 Ritmul in care postez nu este si ritmul producerii evenimentelor. Mai am pregatite/scrise alte 3 articole cu tot felul de trasee sau descoperiri ori evenimente…

Azi este despre catunul Muscel despre care se spune, si pe buna dreptate, ca este cea mai izolata localitate din judetul Dambovita.

De cand am auzit de el, m-a fascinat. E, acum, si eu, ma cam fascineaza destule 🙂 Catunul Muscel exista si pe la anul 1700 si tot la fel ca si azi, era tot izolat si tot putin populat 🙂 M-am documentat putin.

Am plecat cu George, cel cu care facusem altadata traseul Busteni-Cetateni peste sistemul Bucegi-Leaota. El si alti prieteni, merg cu mine pentru ca stiu ca totul iese ca la carte… uite asa mi-a dat un ghiont modestia! 😉

Mergem in statie sa asteptam microbuzul ce venea de la Brasov trecea prin Targoviste si ajungea la Craiova. Stam noi si… nu mai venea masina. Hai la Sinaia sa stam la DN 71, acolo gasim noi ceva. Ne-am cam grabit pentru ca pe Malul Spitalului cand ma uit in spate venea microbuzul. Un semn si devenim pasageri. Dam cate 5 lei pana in Moroieni, unde coboram la Primarie. Era 8 dimineata, exact cum ne propusesem.

Trecem pe langa fosta scoala construita in anul 1910 in fata careia se afla Monumentul Eroilor.

Facem dreapta si vedem ca sunt 6 km pana in Muscel. Eu as zice ca sunt cel mult 5 km dar nu mai conteaza unul in plus sau in minus. Nu-mi plac matematica si lucrurile exacte. In viata, unul plus unul s-ar putea sa faca tot unul.

Cu aceasta ocazie vedem si biserica din comuna. Ne-am abatut de la drum vreo 2 minute.

Biserica are hramurile „Sf. Ioan Botezatorul” si „Sf. Maria, este monument istoric si dateaza din perioada 1825-1827.

Scene la exterior

Mormantul unui erou… este situat in spatele bisericii.

 

Ne intoarcem la drum si incep sa se insiruie troitele…

Interesant

Pana in Muscel mai erau troite, crucile erau din lemn, nu le-am pozat insa pe toate. La iesirea din Moroieni spre Muscel se termina asfaltul si vin gropile. Totusi, cu atentie, se poate ajunge pana la 500 m de catun. Altii mai indrazneti cu Matiz-uri de exemplu, se duc pana la casele catunului, se trece cu masina printr-un parau. E recomandat pe aici un Jeep.

Parleazul, la propriu

Peisaje, duium

Si ne apropiem de catun dupa un drum melancolic 🙂

O alta troita chiar la intrare in catun

Linistea e totala

Aici se organizeaza vara un festival

Mai sunt evident si case parasite. Nu am vazut persoane tinere, cu toate ca o casa purta astfel de amprente la exterior: casetofon, bicicleta 🙂

Monument istoric: Casa Florea Gurgu. Cred ca aici a locuit o doamna Floarea Gurgu data pe la televizor, acum multi ani, ce spunea ca e izolata, ca ploua in casa…

Monumentul istoric pare a fi „restaurat” de Gica din vale cu ajutorul donatiilor. Faza tare este ca prin astfel locuri izolate aceasta casa are semnul de monument istoric… ceea ce prin Valea Superioara a Prahovei lipseste aproape cu desavarsire. La Predeal, Azuga nu exista nici unul, la Busteni sunt vreo doua, parca mai multe sunt pe la Sinaia, niciunul la Comarnic. In Brasov, oriunde te uiti este un monument istoric si placa proprie…

Si gata, in vreo doua ore din Moroieni, cascat gura si poze, am iesit din Muscel, indreptandu-ne spre Talea. O sa revin cu traseul integral.

Clar pentru cele cateva persoane intalnite prin acest catun, am fost niste aparitii pitoresti. Cred ca vad oameni pe acolo, o data la o luna de zile.

Leaota

Prin Dobrogea: Capul Dolosman si Cetatea Argamum (II)

La  8 dimineata deja plecam din Jurilovca spre Capul Dolosman. Daca vremea nu ar fi fost rece, trebuia sa fi fost acolo din seara anterioara.

DSCF3049Jurilovca ramane din ce in ce mai in spate

DSCF3052Pe un canal vedem niste pelicani… dar si un fel de gard sau plasa pe langa stuf.

DSCF3054

DSCF3055Cum mergeam noi linistiti, admirand peisajul in racoarea diminetii… auzim niste zbierete, chiote. M-am gandit ca e o nunta de tatari 🙂 Apropiind cu aparatul foto zaresc un nene langa o constructie metalica, fugind si agitandu-se pe acolo.

Noroc ca auzisem de niste ani, ca astia care au vii organizeaza astfel de spectacole ca sa goneasca graurii si alte pasari ce vin sa dea iama in struguri. Nu aveti cum sa va imaginati cum facea omul acela. Va este imposibil. Un ospiciu de glumeti nu-l egala. Bubuia in chestia metalica, sarea in sus, canta sau zbiera. Deci ala innebunea pe oricine pe o raza de minim doi kilometri 🙂

DSCF3057Hotelul plutitor „Bella Marina” si biserica din Jurilovca

DSCF3069Tot din drum, undeva departe mai vedeam si pasari pe un camp

DSCF3066Adica erau pescarusi. Am observat in fiecare dimineata, ca veneau in acelasi loc si stateau pe acolo.

DSCF3074Amenajari cu fonduri europene cand s-a accesibilizat zona Dolosman cu cetatea. Stam de vorba cu paznicul si aflam tot felul de chestii faine.

DSCF3077Pe marginea lacului Razelm. In sfarsit la Capul Dolosman 🙂

Plecam imediat spre cetatea Argamum:

DSCF3079Ruinele

DSCF3081

DSCF3082Fosta basilica

DSCF3086

DSCF3087

DSCF3094Dupa un arbust zarim un mic monument. Probabil cenusa scriitorului Doru Davidovici a fost risipita prin aceste locuri. Acest scriitor a fost in acelasi timp si pilot militar, decedand intr-un accident aviatic. S-au prabusit cu un Mig 21. Era prieten cu niste salvamontisti sinaieni. Primii mei bani, 4 hartii de 10 lei, ii tineam intr-o carte scrisa de el. Si azi, dupa 30 de ani sunt tot acolo 🙂

DSCF3099Indragostitii de aceste locuri mirifice

DSCF3105Va dati seama ca dupa ce am amplasat cortul, am stat fara timp pe langa aceste ziduri, cascand ochii, pierzand timpul 🙂

Pana la urma:

DSCF3103Curios sa ma uit la fiecare piatra din zid, zaresc o piatra sparta. Separand un pic bucatile, zaresc fosila aceasta. O piatra dintr-o cetate veche de peste 2500 de ani, in ea o fosila veche de milioane de ani. Dar cum sic transit gloria mundi 🙂 am pornit mai departe… dorind sa strabatem tot promontoriul stancos de la Dolosman, lung de 2,5 km, pe la baza acestuia…

DSCF3109

DSCF3112Un mic observator, pacat ca nu avea si balustrade deasupra

DSCF3114

DSCF3118Fugind si pentru a gasi o cale de a cobori la malul lacului si a merge pe sub peretele stancos… dar si de bucurie.

DSCF3119Si ne apropiem

DSCF3120

DSCF3125Un alt sat ce apartine tot de comuna Jurilovca

DSCF3127

DSCF3140

DSCF3145Si gata am ajuns, expeditia poate incepe 🙂

DSCF3146Tot inainte

DSCF3148

DSCF3153

DSCF3155

DSCF3156

DSCF3158Cred ca e frumoasa si biserica din acel sat, poate mergem la anul pana acolo si chiar mai departe spre Capul Iancina.

DSCF3160Un rac

DSCF3169Am mers cand pe pamant, cand prin tufisuri, cand prin apa. Nu am vazut serpi pescari decat la Jurilovca in port.

DSCF3177Cum cine indrazneste mai si reuseste, am gasit un loc plin de mure mari. O jumatate de ora am mancat intruna. Cred ca daca merge cineva pe acolo strange 10 kg fara multa munca, toate sunt unele langa altele 🙂

DSCF3179Intai l-am indopat pe capitanul expeditiei 🙂

DSCF3184Ne-am suit pe orice terasa, poteca accesibila

DSCF3185Acesta este un fel de cuib din pamant, prins de stanca. Mie mi se pare ca e facut de vreo specie de insecta 🙂 O viespe ceva…

DSCF3186

DSCF3188

DSCF3190

DSCF3193

DSCF3196

DSCF3197

DSCF3199Cercetatorii

DSCF3201

DSCF3203Mereu uit ce sunt fructele acestea…

DSCF3204Mai departe 🙂

DSCF3207

DSCF3211Alte cuiburi, e clar ca de insecte.

DSCF3212

DSCF3213O mica grota unde sade comoara piratilor. La anul mergem sa o luam 🙂

DSCF3214

DSCF3217

DSCF3220

DSCF3221

DSCF3223

DSCF3224Cum din sit nu ai voie sa iei sau cauti, mai sunt si alte locuri. Cred ca aduni sute de bucati de ceramica veche de 2000 ani. Ar fi trebuit toata adunata si depozitata in Jurilovca, etichetata, sa fie expusa publicului.

DSCF3231Insula Bisericuta, rezervatie de protectie stricta unde accesul este interzis. Cuibaresc niste pasari din ce am inteles si apoi mai este si o fortificatie romana. La anul ma duc eu pana acolo, sunt destule barci in Jurilovca…

DSCF3235Expeditia pe sub Capul Dolosman s-a incheiat… cetatea Argamum de deasupra acestei faleze am vizitat-o… deci hai pe mica plaja a lacului Razelm.

DSCF3243

DSCF3246Prima iesire pe bune la pescuit a copiilor 🙂

DSCF3247Liniste ca… sperii pestii 😉

DSCF3257Gura Portitei si plasele unor pescari

DSCF3268Colonii de midii

Si alte peisaje de la Dolosman:

DSCF3273

DSCF3277

DSCF3278Dealurile Dunavatului, cred…

DSCF3284

DSCF3288

DSCF3295

DSCF3296

DSCF3297Maslinul dobrogean… poate ati auzit povestea cu aceasta specie extrem de rara si alte de-astea. Cred eu ca… realitatea ar fi ca specia nu este una autohtona. Ci a fost adusa de colonistii greci care au intemeiat cetatea. Si s-a dezvoltat pe acolo, si traieste in continuare…

Mi se pare ca suna mai frumos ca acei maslini provin din Grecia, ca s-au dus cetatea si locuitorii ei, dar ca maslinii mor si cresc mai departe… decat chestia cu super specia protejata si unica. Noi avem filme stupide in cap, cu cea mai tare, cea mai faina, singurul loc din lume, buricii pamantului… nimeni ca noi.

DSCF3300Parcul eolian din zona Babadag, vazut de la Cetatea Argamum

DSCF3302Stoluri de gaste salbatice… o macaneala sau gagaiala dificil de reprodus 🙂

DSCF3307Din nou satul… care se numeste Salcioara. Jurilovca mai are inca un sat, Visina. Cu acest sat v-ati mai intalnit undeva, ca mic detaliu, in cartea „100 de pasi in timp”.

In satul acesta, Salcioara, era sa se insoare Matrix. Omul e de-a dreptul socat ca i-am gasit fosta iubire sau ce o fi fost 🙂 Lumea asta e atat de mica.

DSCF3311Cred ca acolo ar fi Capul Iancina unde este si un turn romano-bizantin.

DSCF3314Cand te ia valul, te ia si nu mai ai nicio scapare 🙂 Fain!

DSCF3318O testoasa moarta pe langa zidurile cetatii

Si in alta zi am revenit la Jurilovca pentru a pleca in alta expeditie, alta directie, alta localitate:

DSCF3323

DSCF3324Monumentul Eroilor din Jurilovca

DSCF3326Sediul Politiei

DSCF3328Primaria

DSCF3329Langa hotelul Albatros asteptand masina de… Constanta!