De Inaltarea Sfintei Cruci a avut loc sfintirea bisericii mari de la Manastirea Caraiman

A fost un eveniment religios pe care parintele Gherontie Puiu, cel care a pus bazele manastirii Caraiman, nu a mai apucat sa-l vada. De altfel, tin minte ca spunea ca voia doar sa vada biserica ridicata.

A fost o zi speciala, nu doar pentru manastire, pentru slujitorii Bisericii si miile de credinciosi, ci si pentru mine. O zi a Crucii in care am pus cruce unor lucruri, greu cred ca voi putea explica. Pe 13 septembrie, am avut marea sansa de a-i conduce la Crucea de pe muntele Caraiman pe arhiepiscopul Galatiului si Dunarii de Jos, I.P.S. Casian, pe staretul manastirii Caraiman si pe un consilier patriarhal. A vrut Dumnezeu sa fie asa, fara nicio pregatire in prealabil sau vreo intentie. Nu aveam de unde sti ca ei vor sa mearga la Cruce, cred ca nici ei nu stiau in dimineata acelei zile, ci s-au hotarat imediat dupa slujba de sfintire a locului viitoarei bisericute de pe Platoul Bucegilor.

Pentru doua ore si ceva am stat in preajma acestor oameni. Staretul David mi-a zis sa vin la manastire pe 14.09, ca se sfinteste biserica mare, ca se poate trece prin altar. Oricum as fi venit, dupa o astfel de zi de 13.

SAMSUNG

SAMSUNGA fost atata lume, incat curtea manastirii a fost neincapatoare. Slujba a fost condusa de Patriarhul Daniel, ajutat de ierarhi si de alti reprezentanti ai Bisericii. Cu aceasta ocazie, primarul Busteniului a primit ordinul „Sf. Martiri Brancoveni”, iar manastirea a primit si hramul „Invierea Domnului”.

SAMSUNG

SAMSUNG

Mai departe, nu voi insista pe evenimentul religios, deci se pot privi doar pozele, ci pe niste aspecte personale. In anul 2010, intr-o zi de 14 septembrie, pozam garile din Valea Prahovei, in 2011 eram la manastirea Caraiman, la slujba, dupa ce cu o zi inainte participasem la stingerea incendiului din zona Piciorul Babelor, in 2012, in aceeasi zi, ma pregateam de maratonul din muntii Ciucas ce avea loc pe 15.09, iar pe 13.09.2012 facusem o excursie superba pe Valea Bucsoiului. In anul 2013, am scris articolul despre restaurarea picturii de la Stancile Sf. Ana si, in aceeasi zi, am fost de Ziua Crucii printre cruci, aici: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/17/

As vrea acum sa va spun o poveste, nu este nimic altceva, decat ca trebuie sa deschidem mai bine ochii la ceea ce se intampla in preajma noastra si cu noi. Eu am un fel de raportare, mereu fac comparatii si cer pareri, chiar daca nu pare 🙂 vizavi de anumite decizii ce trebuie sa le iau. Ma feresc, desi unora nu li se pare, sa fiu prea subiectiv.

Luna viitoare ar fi un an de zile de cand cineva sau ceva a intervenit in viata mea, fara acceptul meu. Nu stiu nici acum cine este, ce este, adica nu stiu cum arata, ce este, om sau nu, nu am idee. Dar rezultatele, pana in ziua de 13.09.2014, au putut fi percepute de diferite persoane si nu as vrea sa stie nimeni ce a insemnat pentru mine. Cuantificat, ar fi cam asa: distantari de prieteni, de oricine, neincredere, nopti nedormite, stres continuu, fara pofta de mancare, de viata, fara orizonturi, accidente de tot felul, unele finalizate pe la spital, certuri, putine zile au fost linistite… cum i-am zis cuiva,  as fi murit de suparare pana la sfarsitul anului. Uneori nu poti vorbi cu nimeni, mai ales cand esti martor la niste lucruri ce se intampla, strans legate de tine, tu le vezi derulandu-se si stii ca nu te-ar crede nimeni, sau mai rau, stii ca nu ai cum sa spui ca nu ai avut nicio legatura cu unele dintre ele. Unii prieteni au incercat sa inteleaga ce se intampla, in special Camelia si Micutzul morocanos, dar au mai fost si altii… nu a reusit nimeni, i-am exasperat pe toti, unii au ramas pe pozitii, cu gandul ca imi revin eu.

Inchipuiti-va ca exista cineva care te stie foarte bine, care stie cum gandesti, stie ce iti place si ce nu, si care unde tu ridici o fundatie si un zid, el are grija sa se aleaga praful de acesta imediat. Mi-a intors apropiat contra apropiat si nu am putut face nimic, mi-a inscenat lucruri si fapte pe care orice om normal, pus in fata evidentei, le-ar crede, si atunci unii, foarte apropiati, nu s-au mai putut disculpa. Nici ei si nici eu. Era ca un cerc, situatia indusa mie se rasfrangea nu doar asupra mea, ci si asupra altora, la randul lor, si ei duceau actiunea pe cai nici macar banuite, creand un haos si mai mare.  Am incercat sa opresc toate acestea, sa vad cine este in spate, nu am reusit niciodata, oricat de abil si de determinat am fost. De aici si exprimarea ce tinde spre altceva, nu stiu ce a fost, cine a fost. Mi-e greu sa cred ca exista un om atat de perfid, care sa regizeze atat de bine toate acele intamplari, dar nu se stie… si nici nu cred ca azi ma mai intereseaza.

Altii, neintelegand ce este cu mine, au fost si ei afectati, unii mai mult, altii mai putini. Mereu am fost o persoana cu credinta mare in Dumnezeu, toate reusitele mele cu Bucegii le pun pe seama LUI, nu ai cum, ca simplu  om, sa convingi oameni si institutii sa actioneze in comun, decat daca Dumnezeu le deschide sufletele si mintile. Am gasit, in timp, tot felul de lucruri prin Bucegi, am aflat povesti si legende vechi, o multime… m-am documentat in diferite domenii, am gasit locuri vechi si am imagini formate despre ce a fost pe la noi, cred ca mai am multe de facut. Cuiva nu-i place ce fac si cred ca a vazut ca nu mi-e teama de multe lucruri, altfel nu-mi explic. Discret, a intervenit in viata mea, alterandu-mi fiecare palier, lucrand probabil si cu altii, care ma cunosteau… a fost ca o lupta intre bine si rau, undeva in background, unde se afisau niste dovezi ale realitatii de zi cu zi si eu refuzam sa le accept… si atunci apareau altele,  si mai convingatoare, dovezi palpabile cu cifre si actiuni, de necontestat… chiar si asa, dupa o zi, refuzam sa cred si ma intorceam la ce simteam. Poate ca mintea si realitatea mi-au inselat perceptia despre unele persoane, dar inima mi-a spus mereu altceva. Dumnezeu acolo este, in inima, cred ca acolo sta mai mult decat in alt loc.

Pe 14, in aceasta zi de sarbatoare, am fost la manastirea Caraiman, nu singur, erau si copiii, si alte persoane, rude, prieteni, risipiti pe acolo, ascultand slujba si asteptand sa trecem prin altar. In timpul slujbei, mi-a venit un gand. I-am cerut unei persoane despre care eu credeam ca stie ce se intampla, sa-mi spuna adevarul, si nu oriunde, ci daca ne nimerim in altar. Adica, o mare nesimtire din partea mea si pe care aveam de gand sa o duc pana la final, avand grija sa nu ma departez prea tare de acea persoana. Si nu o data, acea persoana, cat si altele, au sustinut ca habar nu au, eu insa nu i-am crezut. Stiam ceea ce nu stiau ei, aveam dovezi de necontestat ca stiau ce se intampla… pare foarte ciudat, nu? Nu stiu nici acum cum au fost obtinute acele dovezi, pare irealizabil.

Se termina slujba si ierarhii pornesc de pe scena cu rol de altar spre o cladire. Cand au trecut prin multime, oamenii au dat navala sa-i atinga, cand arhiepiscopul Casian a trecut si el, m-a recunoscut imediat, desi eu am crezut ca m-a si uitat, doar a vazut si vede atatea zeci de mii de persoane lunar… M-a recunoscut si m-a chemat dupa el. Am fost in camera lui si am stat cu el de vorba pana a fost gata de plecare.

SAMSUNGCu ochelari, in dreapta,  staretul Nicolae de la schitul Sf. Ana

SAMSUNG

SAMSUNGIerarhi, preoti si patriarhul Daniel

I.P.S. Casian mi-a citit mai multe rugaciuni, m-a binecuvantat, m-a strans in brate, mi-a dat niste iconite, o revista… Pe munte, cu o zi inainte, vorbisem mult cu dumnealui. Eu nu stiam formulele de adresare, ii spuneam parinte, din vorba in vorba i-am povestit si despre ghidul istoric, cultural si turistic la care scriu, spunandu-i si lui ce le-am spus si altora, care duc si ei munca de scriere la aceasta carte… ca este ceva ce nu poate fi realizat fara sprijinul lui Dumnezeu, este o lucrare foarte grea, trezim la viata niste oameni si aducem in constiinta altora faptelor acestora, oameni despre care nu se mai stie nimic si care au facut atatea prin aceste locuri. Azi nu mai stim decat Castelul Peles, Manastirea Sinaia si alte edificii, dar au mai fost si sunt multe altele, o istorie ascunsa, mai bine zis pierduta, si din ignoranta, din cauza degradarii morale a societatii. Arhiepiscopului i-am insiruit pe munte despre faptele unor stareti in zona, despre care nici Biserica nu mai stie, pentru ca nu le-a mai adus nimeni in discutie, cat si o parte din ce a fost real pe acesti munti. Iar acolo, in camera lui, mi-a spus ca a vorbit cu Prea-Fericitul, asa i se spune patriarhului Daniel, despre acest ghid… mai departe am sa va mai tin la curent. Ma bucur ca am ajuns in calea unui astfel de om, de care voi fi legat multa vreme de acum inainte si cu care voi mai tine legatura.

Am iesit afara si atunci mi-a venit gandul ca acea persoana pe care o somasem sa-mi spuna adevarul, a plecat si ca nu o voi mai gasi prin atata lume. Ei bine, cat am lipsit, multi si-au schimbat locurile, s-au asezat la rand, unde i-am si vazut, ca sa intre in biserica, dar acea persoana ramasese pe loc. Cum am reusit sa ne gasim, ne-am asezat si noi la rand, adica am fi stat acolo cel putin 2 ore cu copiii. La un moment dat, a venit un personaj din manastire si ne-a luat de acolo sa intram in fata. Nu mi-a placut, nu am vrut, dar nici nu m-am opus prea tare, macar nu se mai plictiseau copiii asteptand. Evident ca atunci cand am intrat, au fost cateva persoane deranjate de aceasta actiune, logic, normal, iar un jandarm a venit sa-mi reproseze. M-am simtit foarte prost si m-am asezat pe un scaun, nemaidorind sa intru in altar, in plus, imi dadeau tarcoale tot felul de ganduri. Oamenii stateau la rand si in biserica, vedeam cum cei apropiati inaintau, dar nu voiam sa ma duc si eu. Imi era si rusine, si eram si nervos… chiar nu ma mai interesa ce avea sa-mi spuna nu stiu cine in altar. Insa ceva parca m-a luat de pe scaun, a fost mai puternic gandul ca trebuie sa aflu, ca este ultima ocazie.

In altar, acolo unde nu ai cum sa minti daca crezi in Dumnezeu, am primit cuvintele adevarului… parca a fost ca un blestem ce s-a destramat, am iesit alta persoana de acolo, impacat, linistit. Nu prea mai am ce sa spun… am incheiat o lupta care m-a macinat bucata cu bucata, zilnic, dincolo de ceea ce se intampla cu viata fiecaruia zi de zi.  Nu stiu ce, cine a stat in spate, dar de undeva cineva stie tot ce facem, si nu ma refer la Dumnezeu. Nu stie doar EL. Poate ca EL stie totul, dar suntem si de altcineva cunoscuti, oameni sau nu, sau si oameni si altceva!

SAMSUNGDin acest loc, de unde este facuta poza, se astepta la rand… pentru a se intra in biserica mare din fata.

De zi cu zi…

Ieri a fost o zi cu foarte mult „Nu”…nu e bine asta, nu trebuie facuta cealalta, nu trebuie sa te duci undeva, nu asa 🙂

De multe ori prefer muntele, caut acele zile sa vina mai repede, satul de ce vad si aud…multi traiesc drame reale sau semi-reale, altii traiesc asa la un nivel gregar 🙂

Stateam ieri cu o prietena la o masa, de vorba. Pe ea o suna o amica…pe mine ma ia capul cand o aud pe fata aceea. S-a incurcat cu unul cu o varsta dubla ca a ei si ala a lasat-o cu ochii in soare dupa ce s-a distrat cu ea…subiect tipic. De aici au pornit niste treburi, fata i-a facut probleme pe o parte, ala s-a dus la familia ei si acum parintii nu mai vorbesc cu ea…

Am incercat sa o cuplam cu un baiat ziceam noi mai de treaba dar abia am reusit apoi sa-l scoatem din ecuatie, tipul era tampit de-a binelea. De vorbit cu ea e dificil, nu poti sa schimbi doua vorbe ca lasa privirea jos, sare de la una la alta, se scuza si pleaca repede, unde? nu stie nimeni, e haotica…foarte nasol.

Si la telefon auzeam si eu ce-i spunea prietenei, nu e frumos dar… cu cat stii mai multe cu atat o poti ajuta mai repede. Inventeaza tot felul de lucruri, mai spunea ca daca nu a mai fost sunata de prietene s-a gandit ca a fost uitata, ca nu mai are pentru ce sa traiasca…ca maica-sa e asa, tatal altfel. O sa o pacalim zilele astea si o sa o ducem undeva prin natura, intr-un loc unde mergea ea cu alte cunostinte… cam asa despre cum isi duc viata cate unii. Cat priveste serviciul ei…este jale mare, noroc ca sunt prieteni pe acolo…

Insa acasa Andrei mi-a schimbat ziua 🙂 A facut un desen interesant, iata ce trece prin mintea unui copil de 7 ani si jumatate 🙂 :

Foarte expresiv…la asta lucra el ieri, a zis ca intai face o schita apoi picteaza 🙂 L-am intrebat ce inseamna si mi-a spus ca desenul reprezinta rastignirea Domnului Iisus Hristos, ca langa cruce este Fecioara Maria care se roaga, unde este data, este Cel Rau care se bucura si spune Da, Da!, iar mai sus sunt doi ingeri care plang si spun Nu, Nu!

Am observat ca toti cei pe care el i crede pozitivi au galben deasupra capului, Iisus are cuie in maini si in picioare, Fecioara Maria este ingenuncheata, Cel Rau este zugravit cu aspecte de bucurie (gura, mainile ridicate), ingerii au mainile parca cazute si aripile la fel, acestia plang. Cam la jumatatea distantei dintre Bine si Rau a pus o intrebare cu un raspuns prea greu pentru mintea lui de copil: „Ce putem face?”

Am intrebat in stanga, in dreapta, daca i-a spus cineva ce sa deseneze, daca i-a dat cineva vreo idee, dar nimeni nu-l influentase, desenase singur, cand era singur 🙂

Azi i-am luat cateva dintre desene si i le-am pozat 🙂

Adunate…sau de adunat!

Probabil pana o sa scriu postul se face maine 🙂

Traim intr-o lume nebuna asta e clar.

Intr-o zi au spus astia cu recensamantul ca poti sa nu declari CNP-ul, azi au revenit cu precizarea ca esti obligat. Este stupid sa te concentrezi asupra acestui lucru cand sunt atatea lucruri mai importante. Nu-ti declari toate datele la recensamant inseamna ca ai ceva (ilegal) de ascuns, esti nebun, sau prostit de teoriile conspirationiste.

Nu m-am dus nici la festivitatile de Ziua Armatei si nu am urmarit nici discursul regelui.

Am colorat eu mai mult poza…evident un „Ozn” 🙂 Acum cativa ani era o revista care truca tot felul de poze din Bucegi si le prezenta ca fiind mari enigme…mai sunt pe piata si acum 🙂

Deja azi este ieri 🙂 Intr-un birou, vizavi de cineva…eu cu mainile pe masa butonam un telefon:

„Ia-ti degetele de aici sa nu le vad” . Eu surprins o privesc, ea nu ma priveste si scrie mai departe intr-un dosar. Ma uit la degete, le analizez, totul parea in regula. Intreb: „De ce?”  imi raspunde ca nu vrea sa le vada. Cum totul parea foarte serios, ma ridic si plec in alt birou, putin transpirat, nedumerit si totodata enervat, cu o injuratura pe buze. „Ce s-a intamplat?” ma intreaba persoana care este si secretara, si altele. Eu: „Nimic, a luat-o iar cu boii pe aratura, e nebuna, cica am ceva la degete. Tu vezi ceva?”. Dupa ce se uita si ea, raspunsul e acelasi, nu e nimic.

Dupa scurt timp se aude o voce: „Adi!”. „Du-te ca te striga!” imi zice fata, eu „Si ce daca! Daca ma duc o sa-mi zica ca am ceva si cu urechile”. Numai bine ca imi suna telefonul si pornesc spre iesire. „Tu nu mai auzi?”, eu ma intorc, inchid telefonul, si-i zic ca am probleme si cu urechile, dar evident ea deja si-a dat seama. I zic ca ma grabesc si ies fara sa aud ce mai zice. Ma suna imediat, eu o las sa sune de vreo 5 ori, raspund si privesc telefonul, nu stiu ce zice ca nu ma obosesc sa ascult… Apoi ziua a trecut cu alte treburi…

Intr-un moment mai liber m-am dus pana acasa, intru in bloc, apoi in apartament, nu trece mult si cineva batea in geam, ma duc sa vad, sotia il luase pe unul la intrebari si ala fugea de rupea pamantul. O intreb ce s-a intamplat si aflu ca ea a trecut prin dreptul ferestrei si a vazut pe cineva cum de jos se intindea spre balcon si fura carligele. I-a batut in geam, a deschis, omul ala a aruncat carligele, si a fugit. L-a vazut cine este, dar ce naiba sa-i facem? Probabil cauta sa le vanda pe bautura, eu stiu, presupun…nu stiam eu de ce in fiecare luna cumparam alte carlige. Pana la urma am ramas uimiti de cat efort a depus el sa se intinda pana pe balcon…pentru niste carlige 🙂 Probleme cu capul! Trebuie sa-i cumparam un set!

Spre seara am aflat si care era treaba cu degetele…ce era in neregula cu ele. „Ma, degetele tale sunt ca de femeie si asta o irita, asta a vrut sa zica, tu ai inteles altceva”. Eu deranjat de chestia asta, ma gandisem la cate altele, nu am gasit nimic amuzant, asa ca mi-a venit un singur raspuns in minte, si pe buze: „E proasta!”. Doar ca vocea mea suna in telefon ca un ecou, „proasta” era pe acolo, auzea…e clar, urmeaza furtuna, deci o sa rezolv alte treburi si ma voi duce abia joi 🙂 Eu nu imi amintesc cand m-am uitat ultima oara la degetele cuiva, cine are timp de asemenea prostii?? Iar degetele ei, da, sunt putin intr-o parte, dar la ce conteaza forma degetelor? Tot felul de nebuni, am dus de curand niste dosare si cand am ajuns sa le depun, a sunat ca nu trebuie depus decat unul, ca si-a adus aminte de ceva… :))) Daca trebuiau depuse la Bruxelles?

Tot azi spuneau unii ca nu e gata stalpul telegondolei din Sinaia, si ca vine iarna. Ei nu stiu ca, -si e bine sa o stie cat mai multi-, intr-o singura zi, adica vineri, au adus o macara, au luat stalpul vechi, au pus partea superioara a acestuia la noul stalp situat pe un alt amplasament, si au pus si cablurile la loc…mai trebuie sa vina ISCIR-ul si va fi repornita instalatia.

Asta este o noua constructie la Cota 1400. Cel care a ridicat-o avusese anul trecut o terasa pe locul unde astazi trece partia de schi…posibil sa o deschida in aceasta iarna, probabil tot o terasa plus echipament sportiv de inchiriat.

Se schimba vremea? Vremurile… :)

Peste tot se spune ca va ploua, astept si eu sa vad asta…de ceva timp nu mai cred in prognozele meteo date la tv. Intru pe cateva site-uri de incredere si vad cu totul altceva decat prezinta un dobitoc dupa stiri…acum, toata lumea se agita ca vin ploile, scade temperatura. Cand e cald nu e bine, cand ploua iar nu e bine :)))

Azi dimineata, dau perdeaua si iata muntele…ceva e in schimbare

Daca e vreme ploioasa am scapat de niste treburi si am timp pentru cele casnice…gogosari, zacusca, d-astea 🙂 Nu fac prea multe ca soacra-mea le face mai bine la Turnu-Magurele. Recent mi s-a facut o surpriza…a venit de la tara cineva cu o lada de struguri negrii. Toamna asta nici nu mai stiu in cate kg de struguri am intrat…multe, peste 30 kg asa la o evaluare de bun simt 🙂 Ce mai este in lada e ce a mai ramas, asa la o prima intrare. Eu nu prea mananc ciorbe, mancare gatita…de cateva ori pe saptamana dar si atunci fortat, in rest paste cu branza, peste, orez cu lapte, coliva, prajituri, placinte, mamaliga cu smantana :))) Avea si must dar nici must nu beau, sunt anti orice bautura, de la sampanie, vin pana la orice altceva. Cate o bere la cate o mare ocazie ma mai scoate din incurcatura…ca nu sunt „barbat”, cum zic unii :))) Socrul meu mi-a spus asta din prima zi cand nu am vrut sa beau cu el, e drept l-a costat asta vreo trei ani de silentio stampa. Dusmanosi muntenii :))) Oricum nu a mai intalnit unul ca mine, i-am imbatranit bietii de ei :))) Astea sunt vremurile si oamenii…

Azi am cumparat altii tot ca astia de mai sus 🙂 Am vazut un film foarte fain si nu mi-am dat seama cand s-au terminat…de obicei eu nu prea retin filmele, actorii, nu ma intereseaza, ma uit asa…dar asta mi-a placut. Se numeste „Demoni printre noi”. Foarte reusit…e cu Denzel New York, spun asta ca asa se spune, putin imi pasa ca e New York sau Washington :))) L-am mai vazut inca o data ca sa-i inteleg toate detaliile, pare atat de real ce se intampla in film 🙂

Un bun prieten, Micutzul morocanos, mi-a dat niste poze, este artist in asa ceva…sta calculeaza unghiurile, alege locuri, se enerveaza, sterge toate pozele dintr-o zi, pleaca si face altele, si daca una singura iese cum vrea el, este fericit. Mi-a trimis o poza cu Sfinxul, si daca el mi-a trimis-o inseamna ca lui îi place :))) e greu sa iei o poza de la el…ca „nu imi place cum au iesit”. Adica perfecte :)))

Cu el sau cu celalalt prieten de munte Prison Break ( numit asa pentru ca lucreaza in justitie!) nu am cum sa pun poze…pe mine ma stie lumea cum sunt, ei au viata lor, la mine ce este in minte este si in exterior, vreau mai multe de la viata, sa fac cat mai multe…lucruri bune 🙂

M-am uitat si pe clasamentul de la Maratonul Pietrei Craiului, sunt de fapt mai sus cu trei pozitii decat stiam eu, e bine, dar se poate si mai bine…la anul. Am citit si povestile competitorilor, se pare ca toata lumea ia geluri energizante si activatoare, o fi bine, nu o fi bine, nu imi propun sa-mi dovedesc…merge si asa, cat timp nu alerg pentru titluri si performante 🙂