Cu bicicleta prin Valea Azugii

Vremea se anunta ieri frumusica… numai ca prima impresie nu mai conteaza demult 🙂 Sa vedem a doua, a treia, a noua etc… Adica, se schimba cam repede vremea pe aici. Motiv pentru care… era mai sigur cu bicicleta decat pe jos.

Desenam traseul si plecam…

Busteni – Azuga – Valea Azugii – Vila Trifoiul – Interfluviul Azuga-Garcin (Pasul Azuga) -intoarcere la Captarea Azugii – urcare la Cabana Susai – coborare pe Drumul Forestier Limbaselul Mic – Azuga – Busteni.

Ora 9 plecare din Busteni, pe langa Castelul Cantacuzino – Stadion – Spital Azuga

Popas la Troita „La Genune”, vopsita in aprilie:

Tot pe DN1 oprire la urmatoarele obiective:

„Fantana Cerbilor”

Monumentul Generalului Gheorghe Garoescu

Monumentul Dorobantilor

Urcam prin Azuga…

Azuga si mai departe Bucegii. Intram printr-un supermarket, nu stim prea bine ce luam dar sa fie acolo 🙂

La ora 10 intram pe drumul forestier Valea Azugii:

Treaba este ca valea e destul de curata, fiind gunoaie ici-colo pe marginea drumului, cam ce mai arunca unul altul din masina. In rest, ramai surprins ca nu sunt depozite de gunoaie.

Ca in fiecare an, celebrele tasnitori din conducta de apa. Sunt vreo 4 de-a lungul drumului, cred ca de 7-10 ani…

Facem dreapta. Pe drumul din stanga urma sa coboram peste cateva ore…

O vreme perfecta pentru mersul pe bicicleta.

Izvor sulfuros

Pe dreapta, drumul forestier Turcu

Vila Trifoiul

Pe aici a fost cam trist fiindca este o exploatare forestiera si e mult noroi pe drum.

In curtea vilei

Mereu mi s-au parut cam puerile multe din denumirile acestei zone. Parca sunt prea seci: Valea Frumoasa, Rosie, Rece… Aceasta din dreapta era Valea Rosie.

In stanga, drumul spre Susai, propus tot pentru intoarcere…

Putin mai sus de intersectia cu drumul spre Susai se afla si marcajul spre Lacul Gavan.

Ghiocei de mai prin Valea Azugii

Pe acolo este drumul spre Captarea Valea Azugii. La fel, o lasam pentru cand ne intoarcem si facem stanga.

Aici era capatul de traseu, intersectie de trasee turistice cu drumuri forestiere. Niciun indicator nu are insa pe el trecut vreo litera. Dar cine ajnge pe aici se presupune ca se informeaza mai intai.

Locul acesta are diverse denumiri, cea mai simpla este pasul Azuga. Privind poza, in fata, pe drumul de pamant, pe marcajul triunghi albastru mergi la cabana militara Rentea si cobori spre Sacele;  tot pe drumul de pamant pe banda rosie te duci la Cheia prin Pasul Predelus. Acest ultim traseu l-am facut din Predeal, acum vreo 10 ani, si am plecat dimineata la 6-7. La Cheia am ajuns dupa 8-9 ore. Este superb acest traseu… la un moment dat marcajul acestuia insoteste putin si DN 1A, pana in Cheia, cum vii dinspre Brasov.

In stanga, pe drumul forestier se coboara in Sacele (zona Garcin), drumul este inchis cu bariera. O alta bariera este mult mai jos la o cladire a ocolului silvic. Deci fara cheie de la ei, nu treci cu masina. Atv-urile am vazut ca merg pe un drum scurt ce ocoleste aceasta prima bariera. Drumeagul nou realizat e undeva la 50 metri in spatele panoului din imaginea de mai sus.

In dreapta, pe drumul forestier  se ajunge la Azuga. De aici si pana la Azuga sunt 16 km. La ora 10 intram pe acest drum forestier si la ora 12:35 eram la capatul sau. Cu bicicleta parcurgi fara probleme acest drum. Mergand intr-un ritm lejer, am ajuns destul de odihniti. Pe aici, am mai stat la masa vreo 30 de minute, dupa care am plecat spre captarea Vaii Azuga. Ne-am intors asadar pe unde venisem, circa 1,5 km si am facut stanga:

O cruce pana in captare

De aici, ne-am intors inca vreo 2-3 km pana la intersectia cu drumul spre Susai. Fiind numai coborare, ajungeam in cateva minute.

Urcam pe drum pana la primul pod si mergem pe langa biciclete, alcatuind o tura de viitor, pe jos, din Predeal  spre Susai -lacul Gavan – muntii Paltinu-Neamtului – coborare la Azuga. O buna parte din traseu se vedea si din acest drum…

In vreo 20 minute ajungem la o alta intersectie. Lasam forestierul si urmam crucea albastra impingand serios la biciclete… dar in 10 -15 minute suntem la Susai.

In departare, o parte din culmile propuse a fi luate la pas. Zapada ne-a convins sa lasam traseul spre sfarsitul lunii mai. E urat sa mergi pe acolo si sa vezi doar 2 culori, zapada si iarba uscata 🙂

Urmele unei foste borne de frontiera. Acestea au fost realizate de austro-ungari si distruse aproape in totalitate in special in perioada comunista. Pana acum am gasit doar 2 intacte. Una din acestea poate fi vazuta aici:

https://buceginatura2000.com/2018/11/12/o-borna-intreaga-de-frontiera/

Ajungem la cabana… si la o cafea cu lapte fac poze cu Bucegii. Dupa 20 minute plecam spre drumul forestier Limbaselul Mic ca sa iesim tot la Azuga. La Predeal daca ieseam, trebuia sa ne intoarcem pe DN 1 si fiind duminica era sigur coloana… Ceea ce presupunea atentie marita… cine stie cum se plictiseste vreunul asteptand in masina si deschide vreo usa… La ce bun sa intri in stres si probleme cand sunt alternative…

Facem o poza, concluzionam ca acestia de la Coca-Cola au contribuit la semnalizarea multor trasee turistice din Predeal, prin indicatoare sau astfel de panouri.

Apoi, coboram pe drum… Pe astfel de drumuri, gen cel care coboara de la Susai spre Predeal sau cel de la Susai spre Azuga etc, cu o bicicleta te deplasezi repede. Din doua curbe am lasat un Duster in spate. E si de inteles pentru ca soferii merg cu atentie pe astfel de drumuri. Tu cu doua roti eviti repede gropile.

Aici ne-am oprit putin… parca am fi luat-o pe vechiul drumul al lui Ceausescu 🙂

Vechea poveste ca e inchis complexul.

Intram pe drumul forestier Limbaselul Mic. Are vreo 10 km cred, apoi intri in drumul forestier Valea Azugii.

Ajungem fara sa ne dam seama la fostul canton Limbasel.

Poza si spre acest traseu ce urca la cabana Garbova…

Aproape de iesirea in drumul forestier Valea Azugii…

De la cabana Susai si pana la sosirea in Azuga, am facut circa 40 de minute…

Traversam Azuga, mergem paralel cu DN1 pana la podul de peste Prahova, cel de dincolo de troita „La Genune”, o luam pe langa spital si calea ferata, iesim in str. Mihai Eminescu din Busteni si pe la orele 15-16, nu stiu exact, s-a cam incheiat povestea.