Parcul Natural Bucegi, imagini vechi din cartea „Vraja Bucegilor” a lui Nestor Urechia

In mod cert, aceasta carte trebuie citita de orice iubitor al Bucegilor.  Cartea, scrisa acum circa 100 de ani, este primul pas in intelegerea a tot ceea ce se intampla in acesti munti. Probabil, acum, vedem cu alti ochi cuvintele autorului, insa veti remarca acelasi lucru ca atunci… existent si in perioada comunista,  cat si in prezent: acesti munti au ceva, te leaga cu ceva 🙂

Autorul este localnic, cartea sa ramane „Biblia Bucegilor”… de mic am citit-o si am umblat prin toate locurile scrise in ea, este cartea ce desteapta unele simturi 🙂

Inainte sa postez imaginile vechi, voi scrie cateva randuri frumoase dintr-o altă carte, „În Bucegi”, scrisă de acelaşi autor, Nestor Urechia:

„Şi acum, Mircea, priveşte… Ai în faţă-ţi cea mai minunată privelişte din lume…

Tot ce poate desfăta şi fermeca sufletul unui poet, sau al unui iubitor al naturei se află îngrămădit aci, gingăşie şi frumuseţe, putere şi străşnicie, grozăvie şi măreţie.

Valea Prahovei, după strâmtoarea Genunei, s-a lărgit deodată şi râul s-a tras la o parte, în semn de respect pentru aceşti uriaşi munţi Bucegi; deasupra patului său se întind podişuri care, în toiul verei, se îmbracă cât o floră fermecător de colorată.

Mai departe, la apus, la poalele Bucegilor, se ridică cline blânde, iute prefăcute în „gâlme” păduroase şi în grebeni acoperiţi cu o manta a cărei pulpană este vărstată cu albăstruiul aninilor şi roşcatul fagilor, iar mai sus împodobită cu verdeaţa stăruitoare a brazilor. Putere, străşnicie arată aceşti codri de seculari brazi şi molifţi.

Dar minunea minunilor este acel zid uriaş, acea pălălae de piatră ce se înalţă la cer, într-un avânt neînstrunat. Cine ar putea descrie răscoala acestor stânci care îşi încalecă seninările lor, se îmbrâncesc mânioase? Sălbăticie a timpurilor preistorice, triumf al grozăviei şi măreţiei! Omul se simte strivit faţă cu această zidire fără asemănare în lume.

Îi iubesc din adâncul sufletului, fiindcă sunt frumoşi şi pentru că le-a fost milă de tatăl meu, fiindcă m-au legănat cu cântecul lor, cântecul Bucegilor, cântec de colori şi de sunete, de mirezme şi de forme. Îi cunosc Bucegii din frageda-mi copilărie; ei m-au îmbiat la visuri senine şi, de am stat de vorbă cu ei, nu mi-au rănit sufletul şi au tras departe de buzele mele cupa de amărăciune ce semenii mei îşi dăruesc unii altora.

Nu e zi de la Dumnezeu în care să nu-i învălui cu o duioasă privire.

Seara, când mi-am săvârşit munca grea şi sunt gata a da ochii în gene, nu uit niciodată de a le cuprinde icoana în lumina ochilor mei. Dimineaţa gândul meu cel dintâi este să alerg la fereastră şi văzându-i, inima-mi creşte. În orele de repaos, cea mai curată desfătare a mea este să mă aşez în faţa Bucegilor şi să-i privesc: uit totul atunci şi sufletul meu este duios alinat. „

Imaginile:

1

2Prima editie a cartii

3

4

5

6Cel mai cunoscut ghid al Bucegilor

7

8Bordei si… priviti cum se mergea prin acele timpuri, la haine ma refer

9Aceasta scena m-a dus cu gandul, in primul rand, la prietenul SNV 🙂 🙂  Intamplarea are loc in Poiana Costilei

10

11

12a

12Superb, nu? 😉

13

14Zapezile de altadata

15

16

17Cea mai tare chestie, Fabrica de Hartie le-a facut reducere de 25%

18Nu ai cum sa intelegi unele lucruri, daca nu pornesti cu inceputul. Veti observa ca toti marii bucegisti, de la inceputul secolului trecut, nu vorbesc despre Sfinx, asta ca un mic exemplu. Poate nu l-au vazut, nu? Ei, care umblau pe orice vale si brana, nu vedeau ceva situat pe loc drept… mai si scriu ca au cercetat toate stancile cu aspect de babe. Cu toate acestea, nu au vazut chipul Sfinxului.

Azi, la Sfinx, vin sute de oameni sa vada o piramida imaginara. A, uitasem, da, vin atatia, doar ca, ghinion! Se zice ca numai „initiatii” o pot vedea 😉

P.S. Nici in Anuarele Bucegilor nu se pomeneste despre Sfinx. Nu stiu, parca este asa, dezamagitor! 🙂 🙂 🙂