De Florii, la gratar, pe aici, prin preajma Bucegilor! Sa fie mereu ceva nou!

Cred eu ca pe masura ce stam sa facem aceleasi lucruri, ne blazam, ne plictisim, ne trece timpul… Zilnic, te uiti pe fereastra, acelasi peisaj. Zilnic la job cam aceeasi oameni. Zilnic, mananci din farfurie, tot zilnic stai la masa. Toata lumea merge la picnic, in drumetii, nimic nou. Asa ca, mie imi place sa fie mai mereu ceva nou, neasteptat. Eu de aceea nici nu stiu ce sa mananc, nu am un plan pentru masa viitoare. Trebuie sa-mi vina o idee, sa fie ceva care sa ma atraga, nu degeaba se spune ca ambalajul vinde produsul. Dar daca si produsul este la inaltime, atunci sunt happy :))

Si gandeam o idee, de ceva timp. Este cu acel peisaj de ieri, un peisaj care m-a captivat, de la prima vedere. Foarte faine chestiile astea la prima vedere si care mai apoi, la mai multe vederi, se dovedesc alegeri foarte bune.

Am analizat si am trecut la treaba. Urma sa aduc in acel loc familie, rude si prieteni. Nici sa mergi asa oricum, sa aprinzi un foc, sa faci gratar si sa mananci de parca vine sfarsitul lumii. Trebuia sa fie ceva asa, care sa te indemne, sa te atraga, sa te tina in poveste.

1Locul povestii de Florii. Am zis ca aici este cel mai potrivit loc pentru o iesire in natura de acest tip 😉

2Dupa o ora asa arata…, ideea transpusa.  Insa si ieri lucrasem la ea. Am cautat butucii de lemn prin padure, i-am adus aproape. Masa am luat-o pe degeaba, pentru ca niste muncitori nu aveau ce face cu ea. I-am intrebat ce le dau pe ea. Si seful de lucrare m-a intrebat unde o duc. I-am zis: „Acolo sus!”.  Adica in varful unei pante, ce era destul de lunga si inclinata. Nebuneala, asta era in mintea lor. Dar nu conta, mie imi trebuia masa. Mai tarziu am luat-o cu un prieten bun si am urcat acea panta. A durat cam 7 minute. Cand vrei, poti face orice. Cui i se pare greu, inseamna ca nu vrea, este obosit psihic. Oricum din varful acelei pante, am mai transportat-o o vreme 🙂  Si am adus-o aproape de acest loc.

Tot ieri adunasem si lemnele de foc, adusesem scanduri si tot ce trebuia sa facem un mic podet, sa prindem pentru stabilitate, banca de masa, sa nu se ude nimeni la picioare, etc.

3Astfel ca dimineata, cu vreo doua ore inainte de sosirea tuturor, l-am luat cu mine pe Andrei si am plecat inainte. Conspirand cu Matrix, care urma sa-i aduca pe toti. Toata lumea credea ca mergem pe la Gura Diham. I-am lasat sa creada asta 🙂 Inca lucram aici la detalii…

4Asa se vedea, de la inaltime

6Inca o corectie la masa, sa vedem daca se vede bine peisajul. Am mutat putin masa, diferite ajustari

Cam asa arata la o mica verificare filmata:

7Le asteptasem cu ness si frisca. Bine, initial privelistea a fost un soc pentru toti 🙂 „Ce naiba a facut asta pe aici?” :)) Acum, cum i se pare fiecaruia 🙂 Mie imi displacea ideea sa ma intind pe o patura ca orice orasean ce fuge departe de oras, canicula… Oare ce o fi fost in mintea lor, sorbind din ceasca si apa pravalindu-se pe langa ele :)) ?

8Clopotelul nu trebuia sa lipseasca 😉

9Nici Rares nu avea cum sa lipseasca. Privea el intrebator spre mami, dar tati detinea raspunsurile 🙂

10Atras de zgomotul apei

11Ai vazut?! 😉

13Aprinderea focului…, cand au vazut si amplasamentul vetrei…, na, ce mai era de spus? 🙂

14Ditamai valvataia, si apa curgea pe sub foc. Nu am pus nicio tabla, cum s-ar putea crede, cateva pietre 😉

15Evident ca si cortul facea parte din arsenalul nostru. Mai stiti cortul? Tot acela cu care am pornit prin tara, vara trecuta, pe bicicleta.

16Copiii, imediat ce l-a instalat Matrix, s-au adapostit in el. Cortul era o rezerva in caz de vreo ploaie. Dimineata erau nori de ploaie pe Bucegi. Si nu vine un nor de ploaie sau mai multi, sa ne faca asa noua o baie, si noi sa privim si sa spunem ca nu avem ce face. Daca ploua, aveam un refugiu.

17Peisaj antropizat pentru scurta vreme. Am „cosmetizat” putin natura.

18Vedere generala

19Pitoresc, nu-i asa? Sau poate mi se pare mie 🙂 Dar aici merge sa mananci ceva, este un ambient placut, mai o vorba, apa curge in fata ta si apoi pe sub picioare, fara sa te ude…

20Matrix s-a obisnuit cu ideile mele 🙂 Am facut cu randul la gratar, unele chestii le-a facut el, altele eu

21O privire, de control

23

Si cu ochii pe peisaj

24Apa curgea asa linistitor, sa tot privesti, sa asculti

25Oana pe ganduri…, oare se mai poate mira de ceva? 🙂 Apropo, pana am adus acel butuc din imagine, pana in locul respectiv a durat o vreme 🙂

26Discutii

27La mici, tot eu, ca mie asa imi plac, sa-i fac eu. Sa aiba o anumita culoare rumena, sa-l verific pe fiecare in parte, ca la pieptul de pui, iti dai seama dupa culoare cand este tocmai bun. Cu micii, am auzit atatea retete de facut pe gratar…, dar mi se pare cea mai buna metoda, aceea proprie. Specialistii in gratare, spun ca micul se desprinde singur de gratar, ca un mic trebuie intors doar de doua ori. Eu il intorc si de 10 ori, pana imi place cum arata. Il intorc pe toate partile. Prietenii nici nu se mai uita, sunt exasperati sau mirati. Trebuie facut totul bine sau foarte bine. Asa sa pui totul pe gratar nu este mare lucru, trebuie sa iti dai putin interesul. Ca in orice, de altfel… Am desfacut gratarul, sa-i vad mai bine 😉 Cei din stanga sunt mai aproape de ideal. Nici nu imi amintesc sa-mi fi spus cineva ca nu sunt ok, cele facute de mine pe gratar.

28Pe la masa, impartind prin farfurii, gustand cate unii…, berea Tuborg? Nu consum alcool, dar uneori beau o bere. Anul acesta am baut 3 beri, cu diferite ocazii. Altceva, probabil sunt 20 ani, nici must nu beau. Dar o bere Tuborg, mai merge. Aceasta mi se pare cea mai buna bere!

29Inca nu se terminase treaba, le-am pregatit etapizat, cu ajutorul lui Matrix

30Fumul, culoarea lui, arata cat de uscat este lemnul. Am avut doar fag uscat, pentru a nu scoate mult fum si pentru a face jar repede, puternic…

31Deci poate fi un titlu: Cum m-am dus eu sa afum peisajul, si sa iau si pe altii dupa mine 🙂

33Pana la urma si fumul este frumos, ca se duce spre alte locuri, nu spre noi

Aici m-a prins Matrix, dar si eu l-am prins in offsaid. E chiar fain sa stai asa si sa treaca apa pe langa tine. Mi-a venit mie o alta idee pentru data viitoare.

35Cortul, caruciorul lui Rares, tot acolo era si un sac de dormit intins, sa stam pe el. Dar nu era mai bine ca pe banca. M-a prins si soarele, sa vedem daca ustura pielea maine. Pana la urma, daca ursul doarme langa prada, eu de ce sa nu dorm langa masa :))

37Andrei

38Sa nu uitam totusi de peisajul lacustru, este ca un refren

40Vatra focului in apa. Nu l-am aprins in acel loc de teama unui incendiu. Nici pomeneala. Mi s-a parut mie ca este mai interesant, mai altfel, sa faci focul in apa si apa sa curga pe dedesubt. Apoi dupa ce am luat pietrele, a venit apa si a luat jarul 🙂

41Rares

42

43Am zis sa fac mai multe poze si sa aleg cateva mai frumoase. Dar daca sunt mai multe care par frumoase, cu atat mai bine

44Cam aceasta ar fi ultima poza, inainte de plecare. Ora este evident 15:49, o sa modific intr-o zi 🙂

45Si s-a incheiat povestea, ne-am teleportat din natura in realitate, din peisaj-acasa.  Nu a ramas nicio urma, doar amintirea, pozele

46Suntem doar „treceri”, momente, important este ce lasam in urma, de gratar suntem toti buni 😉 A fost o zi reusita, mai am eu si alte idei, asta sa fie problema :))

A fost o „nebunie” la inaugurarea Cabanei Cota 1300

Chiar a fost daca eu scriu abia dupa trei zile :)) Glumesc, evident, am fost plecat prin Brasov si Campina cu alte treburi…nu am avut timp sa postez. Mai ales ca nu am folosit aparatul foto, sa nu se sperie invitatii, unii dintre ei. Am facut poze a doua zi, iar altele mi le-au trimis anumiti participantii…voi publica poze mai neclare …va publica poze clare cine a vrut sa fie pozat :))

Nu-mi plac chestiile astea,  vine omul sa se simta bine si altii sa umble ascunsi pe acolo sa-i pozeze 🙂 Era o inaugurare nu o intalnire unde sa se puna la cale diverse chestii… Si apoi pentru ce sunt eu platit nu folosesc decat 5% din potential, nu am nici interes si nici nu vreau sa ma leg inutil la cap. Am alte lucruri personale mai bune de facut. Nu stiu cate lucruri mi-ar fi cu neputinta prin Valea Prahovei…dar nu este treaba mea! Deocamdata, sunt cu Partidul Verzilor, candidaturi, campanii…si alte d-astea :))) Te mai plictisesti cateodata si vrei si altceva…

Pe acolo, pe undeva, ratacita, se afla si Octavia noastra

Pregatirea gratarelor

Cred ca pozele au fost facute prin geam

A doua zi am facut si eu poze…dupa ce am coborat in oras sa conducem niste prieteni spre Fagaras.

A doua zi

Claudiu…omul cu ideile originale. Pentru ca invitatii sa nu stea la rand, la gratar, i-a invitat pe toti sa se serveasca ei cu ce vor…surprinzatoare ideea. A creat si o atmosfera placuta…

Claudiu si Manuel au stat la gratare toata noaptea…l-au tinut pe acolo si pe Matrix, bine ca m-au scapat de el :))) Nu au reusit sa-l torpileze dar nici mult nu mai lipsea…

A doua zi, Manuel si Matrix discutand probabil povestea vinului cu amestec de cola

Baietii cuminti admirau fumul, padurea…si beau suc :))

Si Sami…omul cu tot felul de initiative la care altii nici nu viseaza. A facut atatea incat nu ar fi de mirare sa ia Drumul Cotei 1400 in administrare…oricum nu-l deszapezeste nimeni iarna…cine stie ce voi mai afla ca a facut :)))

Ar mai fi multe de spus: ca au avut o orchestra renumita, ca unii nu mai vroiau sa plece si au dormit prin camere, asa de mult le-a placut :))…a fost o reusita inaugurarea mare, ca au mai fost cateva pentru localnici si pentru turisti :))

De zi cu zi…

Ieri a fost o zi cu foarte mult „Nu”…nu e bine asta, nu trebuie facuta cealalta, nu trebuie sa te duci undeva, nu asa 🙂

De multe ori prefer muntele, caut acele zile sa vina mai repede, satul de ce vad si aud…multi traiesc drame reale sau semi-reale, altii traiesc asa la un nivel gregar 🙂

Stateam ieri cu o prietena la o masa, de vorba. Pe ea o suna o amica…pe mine ma ia capul cand o aud pe fata aceea. S-a incurcat cu unul cu o varsta dubla ca a ei si ala a lasat-o cu ochii in soare dupa ce s-a distrat cu ea…subiect tipic. De aici au pornit niste treburi, fata i-a facut probleme pe o parte, ala s-a dus la familia ei si acum parintii nu mai vorbesc cu ea…

Am incercat sa o cuplam cu un baiat ziceam noi mai de treaba dar abia am reusit apoi sa-l scoatem din ecuatie, tipul era tampit de-a binelea. De vorbit cu ea e dificil, nu poti sa schimbi doua vorbe ca lasa privirea jos, sare de la una la alta, se scuza si pleaca repede, unde? nu stie nimeni, e haotica…foarte nasol.

Si la telefon auzeam si eu ce-i spunea prietenei, nu e frumos dar… cu cat stii mai multe cu atat o poti ajuta mai repede. Inventeaza tot felul de lucruri, mai spunea ca daca nu a mai fost sunata de prietene s-a gandit ca a fost uitata, ca nu mai are pentru ce sa traiasca…ca maica-sa e asa, tatal altfel. O sa o pacalim zilele astea si o sa o ducem undeva prin natura, intr-un loc unde mergea ea cu alte cunostinte… cam asa despre cum isi duc viata cate unii. Cat priveste serviciul ei…este jale mare, noroc ca sunt prieteni pe acolo…

Insa acasa Andrei mi-a schimbat ziua 🙂 A facut un desen interesant, iata ce trece prin mintea unui copil de 7 ani si jumatate 🙂 :

Foarte expresiv…la asta lucra el ieri, a zis ca intai face o schita apoi picteaza 🙂 L-am intrebat ce inseamna si mi-a spus ca desenul reprezinta rastignirea Domnului Iisus Hristos, ca langa cruce este Fecioara Maria care se roaga, unde este data, este Cel Rau care se bucura si spune Da, Da!, iar mai sus sunt doi ingeri care plang si spun Nu, Nu!

Am observat ca toti cei pe care el i crede pozitivi au galben deasupra capului, Iisus are cuie in maini si in picioare, Fecioara Maria este ingenuncheata, Cel Rau este zugravit cu aspecte de bucurie (gura, mainile ridicate), ingerii au mainile parca cazute si aripile la fel, acestia plang. Cam la jumatatea distantei dintre Bine si Rau a pus o intrebare cu un raspuns prea greu pentru mintea lui de copil: „Ce putem face?”

Am intrebat in stanga, in dreapta, daca i-a spus cineva ce sa deseneze, daca i-a dat cineva vreo idee, dar nimeni nu-l influentase, desenase singur, cand era singur 🙂

Azi i-am luat cateva dintre desene si i le-am pozat 🙂

„Miluieste-i Doamne, ca mare este mila Ta!”

O idee s-a strecurat prin neantul unei minti intortocheate si a iesit la suprafata.

O idee in folosul Parcului Natural Bucegi in vederea indreptarii distrugerilor infaptuite de cei care reprezinta statul.

O idee pentru binele tuturor celor care distrug situl de importanta comunitara Bucegi.

La toate manastirile si bisericile din zona Bucegilor si Valea Prahovei, in unele locuri este ca si facut, voi duce eu sau alti prieteni, un pomelnic/acatist fiecare cum il considera.

Pe acesta vor fi trecute 38 de nume de oameni care prin ceea ce fac au tangente cu Bucegii.

Si pentru toti acestia vor fi  efectuate rugaciuni timp de 40 de zile. Rugaciuni care sa-i ajute sa nu mai numeasca raul drept Bine, si invers. Rugaciuni prin care ei sa inceapa sa-si iubeasca  mai mult semenii si creatia Lui decat propria burta sau masinile din curte.

Pentru ca noi sau oricine altcineva, rugandu-ne sincer pentru binele lor si ei continuand sa faca raul, nu vom face decat sa le grabim nenorocirea.

Primii zece:

1. Florin Popescu -presedintele Consiliului Judetean Dambovita

2. Cristian Apostol – secretar de stat in Ministerul Mediului

3. Alina Frim – directoare Directia Biodiversitate

4. Horia Iuncu – seful Administratiei Parcului Natural Bucegi

5. Ovidiu Tonea – arhitect sef Consiliul Judetean Dambovita

6. Iancu Caracota – prefectul judetului Dambovita

7. Emilian Sarbu – director SC CarpatMontana

8. Viorica Honciuc – secretar Consiliul Stiintific al Parcului Natural Bucegi

9. Petre Marin – director Directia Silvica Targoviste

10. Mihail Druga – prim comisar Comisariatul Garzii Nationale de Mediu Dambovita

Printre acestia sunt si primarul Moroeniului, inspectori in turism, cabanieri, salvamontisti, angajati ai Ministerului Mediului, alti oameni ai legii…

Din lumea Bucegilor

Azi nu am facut mare lucru…si asa mi-a venit o idee. Am „legat” mai multe poze 🙂

Sunt pasionat de fluturi, cred ca de fapt este mai mult de atat 🙂 Iata cativa din fluturii fotografiati de mine prin Parcul Natural Bucegi. Doar eu stiu cat alerg dupa cate unul pe care nu il am in arhiva foto 😉 Si chestia asta tine de pe la vreo 6 ani, atunci bietii de ei nu aveau mult de trait, intre timp stiinta, oamenii, au mai evoluat 🙂 Pe langa gingasia si frumusetea lor sunt adevarate barometre naturale ale ariilor protejate, dar cati stiu acest lucru…

Si cateva imagini de prin pesteri, astazi am vorbit cu cineva destul de mult pe acest subiect. Tot de prin Bucegi sunt luate imaginile 🙂

Daca o mie de cuvinte fac cat o imagine atunci mie nu mi-ar ajunge nici 2000 de poze ca sa spun totul despre Parcul Natural Bucegi!