De Florii, la gratar, pe aici, prin preajma Bucegilor! Sa fie mereu ceva nou!

Cred eu ca pe masura ce stam sa facem aceleasi lucruri, ne blazam, ne plictisim, ne trece timpul… Zilnic, te uiti pe fereastra, acelasi peisaj. Zilnic la job cam aceeasi oameni. Zilnic, mananci din farfurie, tot zilnic stai la masa. Toata lumea merge la picnic, in drumetii, nimic nou. Asa ca, mie imi place sa fie mai mereu ceva nou, neasteptat. Eu de aceea nici nu stiu ce sa mananc, nu am un plan pentru masa viitoare. Trebuie sa-mi vina o idee, sa fie ceva care sa ma atraga, nu degeaba se spune ca ambalajul vinde produsul. Dar daca si produsul este la inaltime, atunci sunt happy :))

Si gandeam o idee, de ceva timp. Este cu acel peisaj de ieri, un peisaj care m-a captivat, de la prima vedere. Foarte faine chestiile astea la prima vedere si care mai apoi, la mai multe vederi, se dovedesc alegeri foarte bune.

Am analizat si am trecut la treaba. Urma sa aduc in acel loc familie, rude si prieteni. Nici sa mergi asa oricum, sa aprinzi un foc, sa faci gratar si sa mananci de parca vine sfarsitul lumii. Trebuia sa fie ceva asa, care sa te indemne, sa te atraga, sa te tina in poveste.

1Locul povestii de Florii. Am zis ca aici este cel mai potrivit loc pentru o iesire in natura de acest tip 😉

2Dupa o ora asa arata…, ideea transpusa.  Insa si ieri lucrasem la ea. Am cautat butucii de lemn prin padure, i-am adus aproape. Masa am luat-o pe degeaba, pentru ca niste muncitori nu aveau ce face cu ea. I-am intrebat ce le dau pe ea. Si seful de lucrare m-a intrebat unde o duc. I-am zis: „Acolo sus!”.  Adica in varful unei pante, ce era destul de lunga si inclinata. Nebuneala, asta era in mintea lor. Dar nu conta, mie imi trebuia masa. Mai tarziu am luat-o cu un prieten bun si am urcat acea panta. A durat cam 7 minute. Cand vrei, poti face orice. Cui i se pare greu, inseamna ca nu vrea, este obosit psihic. Oricum din varful acelei pante, am mai transportat-o o vreme 🙂  Si am adus-o aproape de acest loc.

Tot ieri adunasem si lemnele de foc, adusesem scanduri si tot ce trebuia sa facem un mic podet, sa prindem pentru stabilitate, banca de masa, sa nu se ude nimeni la picioare, etc.

3Astfel ca dimineata, cu vreo doua ore inainte de sosirea tuturor, l-am luat cu mine pe Andrei si am plecat inainte. Conspirand cu Matrix, care urma sa-i aduca pe toti. Toata lumea credea ca mergem pe la Gura Diham. I-am lasat sa creada asta 🙂 Inca lucram aici la detalii…

4Asa se vedea, de la inaltime

6Inca o corectie la masa, sa vedem daca se vede bine peisajul. Am mutat putin masa, diferite ajustari

Cam asa arata la o mica verificare filmata:

7Le asteptasem cu ness si frisca. Bine, initial privelistea a fost un soc pentru toti 🙂 „Ce naiba a facut asta pe aici?” :)) Acum, cum i se pare fiecaruia 🙂 Mie imi displacea ideea sa ma intind pe o patura ca orice orasean ce fuge departe de oras, canicula… Oare ce o fi fost in mintea lor, sorbind din ceasca si apa pravalindu-se pe langa ele :)) ?

8Clopotelul nu trebuia sa lipseasca 😉

9Nici Rares nu avea cum sa lipseasca. Privea el intrebator spre mami, dar tati detinea raspunsurile 🙂

10Atras de zgomotul apei

11Ai vazut?! 😉

13Aprinderea focului…, cand au vazut si amplasamentul vetrei…, na, ce mai era de spus? 🙂

14Ditamai valvataia, si apa curgea pe sub foc. Nu am pus nicio tabla, cum s-ar putea crede, cateva pietre 😉

15Evident ca si cortul facea parte din arsenalul nostru. Mai stiti cortul? Tot acela cu care am pornit prin tara, vara trecuta, pe bicicleta.

16Copiii, imediat ce l-a instalat Matrix, s-au adapostit in el. Cortul era o rezerva in caz de vreo ploaie. Dimineata erau nori de ploaie pe Bucegi. Si nu vine un nor de ploaie sau mai multi, sa ne faca asa noua o baie, si noi sa privim si sa spunem ca nu avem ce face. Daca ploua, aveam un refugiu.

17Peisaj antropizat pentru scurta vreme. Am „cosmetizat” putin natura.

18Vedere generala

19Pitoresc, nu-i asa? Sau poate mi se pare mie 🙂 Dar aici merge sa mananci ceva, este un ambient placut, mai o vorba, apa curge in fata ta si apoi pe sub picioare, fara sa te ude…

20Matrix s-a obisnuit cu ideile mele 🙂 Am facut cu randul la gratar, unele chestii le-a facut el, altele eu

21O privire, de control

23

Si cu ochii pe peisaj

24Apa curgea asa linistitor, sa tot privesti, sa asculti

25Oana pe ganduri…, oare se mai poate mira de ceva? 🙂 Apropo, pana am adus acel butuc din imagine, pana in locul respectiv a durat o vreme 🙂

26Discutii

27La mici, tot eu, ca mie asa imi plac, sa-i fac eu. Sa aiba o anumita culoare rumena, sa-l verific pe fiecare in parte, ca la pieptul de pui, iti dai seama dupa culoare cand este tocmai bun. Cu micii, am auzit atatea retete de facut pe gratar…, dar mi se pare cea mai buna metoda, aceea proprie. Specialistii in gratare, spun ca micul se desprinde singur de gratar, ca un mic trebuie intors doar de doua ori. Eu il intorc si de 10 ori, pana imi place cum arata. Il intorc pe toate partile. Prietenii nici nu se mai uita, sunt exasperati sau mirati. Trebuie facut totul bine sau foarte bine. Asa sa pui totul pe gratar nu este mare lucru, trebuie sa iti dai putin interesul. Ca in orice, de altfel… Am desfacut gratarul, sa-i vad mai bine 😉 Cei din stanga sunt mai aproape de ideal. Nici nu imi amintesc sa-mi fi spus cineva ca nu sunt ok, cele facute de mine pe gratar.

28Pe la masa, impartind prin farfurii, gustand cate unii…, berea Tuborg? Nu consum alcool, dar uneori beau o bere. Anul acesta am baut 3 beri, cu diferite ocazii. Altceva, probabil sunt 20 ani, nici must nu beau. Dar o bere Tuborg, mai merge. Aceasta mi se pare cea mai buna bere!

29Inca nu se terminase treaba, le-am pregatit etapizat, cu ajutorul lui Matrix

30Fumul, culoarea lui, arata cat de uscat este lemnul. Am avut doar fag uscat, pentru a nu scoate mult fum si pentru a face jar repede, puternic…

31Deci poate fi un titlu: Cum m-am dus eu sa afum peisajul, si sa iau si pe altii dupa mine 🙂

33Pana la urma si fumul este frumos, ca se duce spre alte locuri, nu spre noi

Aici m-a prins Matrix, dar si eu l-am prins in offsaid. E chiar fain sa stai asa si sa treaca apa pe langa tine. Mi-a venit mie o alta idee pentru data viitoare.

35Cortul, caruciorul lui Rares, tot acolo era si un sac de dormit intins, sa stam pe el. Dar nu era mai bine ca pe banca. M-a prins si soarele, sa vedem daca ustura pielea maine. Pana la urma, daca ursul doarme langa prada, eu de ce sa nu dorm langa masa :))

37Andrei

38Sa nu uitam totusi de peisajul lacustru, este ca un refren

40Vatra focului in apa. Nu l-am aprins in acel loc de teama unui incendiu. Nici pomeneala. Mi s-a parut mie ca este mai interesant, mai altfel, sa faci focul in apa si apa sa curga pe dedesubt. Apoi dupa ce am luat pietrele, a venit apa si a luat jarul 🙂

41Rares

42

43Am zis sa fac mai multe poze si sa aleg cateva mai frumoase. Dar daca sunt mai multe care par frumoase, cu atat mai bine

44Cam aceasta ar fi ultima poza, inainte de plecare. Ora este evident 15:49, o sa modific intr-o zi 🙂

45Si s-a incheiat povestea, ne-am teleportat din natura in realitate, din peisaj-acasa.  Nu a ramas nicio urma, doar amintirea, pozele

46Suntem doar „treceri”, momente, important este ce lasam in urma, de gratar suntem toti buni 😉 A fost o zi reusita, mai am eu si alte idei, asta sa fie problema :))