Maine, la Sinaia, are loc inaugurarea Gondolei Carp

Joi, 11 Februarie, ora 10 – Sinaia, Cota 1400.

Reprezentantii Staţiunii Sinaia vor inaugura tronsonul Cota 1400-Cota 2000, denumit Gondola Carp. Iata detalii despre acest eveniment, extrase din comunicatul Primariei:

„Orașul Sinaia anunţă lansarea tronsonului 1400-2000 al Gondolei Sinaia, cea mai recentă şi mai importantă investiţie publică în sectorul turistic realizată la Sinaia în ultimul an.
Tronsonul 1400-2000 al Gondolei Sinaia este cea mai modernă instalaţie de transport pe cablu din România, unind cele două zone schiabile ale staţiunii Sinaia: cea de joasă altitudine (Cota 1400) şi cea aflată la înaltă altitudine (Cota 2000).
Proiect cu impact major pentru Sinaia ca destinaţie turistică de schi, noua Gondolă stabilește o serie de recorduri naţionale. Instalaţia ajunge la cea mai mare altitudine din România, 2.050 m, iar în zona Valea cu Brazi ajunge la cea mai mare înălţime faţă de sol înregistrată de o astfel de instalaţie, 120 m.

Gondola Carp (1)
Mai mult, noua gondolă este construită pe cel mai abrupt segment de transport pe cablu – 45 de grade la primii trei piloni. Instalația are 42 de gondole a câte opt locuri, o capacitate de transport de 1.500 de persoane pe oră şi un traseu cu o lungime de 2000 de metri.

Cu o investiţie de 9 milioane de euro, lucrările efective la noua gondolă au durat şapte luni, timp în care echipe de specialişti români, italieni şi austrieci au construit la Sinaia cea mai spectaculoasă instalaţie de transport pe cablu din România. Având la bază sisteme ultramoderne de funcţionare şi cele mai înalte tehnologii în domeniu, noua telegondolă are două motoare diesel şi cel mai nou sistem de economisire a energiei numit de către specialiști direct drive care asigură o reducere a consumului de electricitate cu 20% față de sistemele tradiționale.”

Ce spun cei implicaţi în proiect?

„Este ultima piesă de legătură pentru un domeniu schiabil integrat, ultimul pas către un skipass unic, care va oferi acces către toate pârtiile de schi ale oraşului nostru. În anul 2007 a fost construită prima instalație publică a orașului: TelegondolaSinaia.
În anul 2011, am extins domeniul schiabil prin deschiderea celui mai modern telescaun din Bucegi, în Valea Soarelui. Iar joi inaugurăm tronsonul 1400-2000 al Gondolei Sinaia, cea mai modernă instalație pe cablu din țară și singura situată la o altitudine de 2000 de metri. Toate aceste investiții sunt publice, iar instalațiile menționate mai sus sunt administrate și deținute de oraș. Sper ca ele să rămână ale sinăienilor pentru totdeauna. Din acest moment orașul nostru deține unul dintre cele mai competitive domenii schiabile din țară!” – Vlad Oprea, Primarul Oraşului Sinaia

Gondola Carp (3) (1)

“Cea mai recentă investiţie de pe domeniul schiabil Sinaia, tronsonul 1400-2000 al Gondolei Sinaia, are un impact major pentru zona Valea Prahovei ca destinaţie turistică de ski pentru pasionaţii sporturilor de iarnă. Este cea mai performantă instalaţie de transport pe cablu din România, unind cele două zone schiabile ale orașului Sinaia – Cota 1400 şi Cota 2000. Turiștii români şi străini se vor bucura să afle de lansarea skipass-ului unic, care, la prețul de 140 de lei, le oferă acces la 25 de km de pârtii și la cele mai performante trei instalații din România: tronsoanele 1000-1400 și 1400-2000 ale Gondolei Sinaia și Telescaunul Soarelui.
Inaugurarea acestui nou tronson de telegondolă reprezintă unul dintre cele mai vizibile demersuri ale strategiei noastre de a transforma Sinaia în destinația de ski numărul 1 în România” – Bogdan Fălcescu, Director General Transport Urban Sinaia.

„Lansarea instalației de transport pe cablu nu va modifica tarifele anunțate la începutul sezonului de schi 2015/2016. Tarifele pentru skipass-uri și cartelele cu puncte valabile pe instalaţiile administrate de orașul Sinaia vor rămâne la acelaşi nivel ca până acum.

Denumirea Gondolei Carp (cel de-al doilea tronson al Gondolei Sinaia, cuprins între Cota 1400 și Cota 2000) a fost inspirată de pârtia de schi cu același nume. “Carpul“ este una dintre cele mai dificile pârtii de schi din România, cu un grad de înclinare, pe Fața Mare, de 43 de grade. Cea mai populară pârtie neagră din Sinaia are o lungime de 1382 de metri și o diferență de nivel de aproape 500 de metri. Printre sinăieni, Carpul este considerat un test al aptitudinilor și curajului și a devenit, de-a lungul anilor, o sursă inepuizabilă de legende și povești.” – Madalina Roșu,  Departament Politici Publice

La Vf. Omu, iarna…

Da, am fost pe cel mai inalt varf al Bucegilor…ar trebui sa incep cu povestea clasica, respectiv, cum sunt unii cu ani multi de munte in spate si care-i privesc pe toti de sus, chipurile ei, dom’ne, au experienta cu carul 🙂 . Stiti ca orice lucru de pe lumea asta, poti sa-l stapanesti oricat de bine, daca nu te ajuta mintea, tot degeaba 🙂

Ar trebui sa incep cu indemnul ca iarna este interzis acel traseu, altfel se supara salvatorii montani si considera ca incit lumea la deplasari pe trasee interzise 🙂 , bineinteles ca nu spun nici “Mergeti!” si nici “Nu mergeti!”, este la aprecierea fiecaruia.

Ar urma introducerea cu echipamentul super-super, coltari, piolet, corzi, telefoane pentru a afla starea vremii, a zapezii…dar si chestia asta o voi face in felul meu.

Parerea mea este ca e bine sa asculti sfaturile tuturor, dupa care, stiind la ce esti bun si la ce esti prost…sa faci ca tine. Cu sfaturile iti perfectionezi intentiile 🙂 Si asa, in general, daca tot te iei dupa unul si altul, nu mai faci nimic in viata, o sa ai nevoie de cineva mereu care sa te sfatuiasca 🙂

Am plecat la Vf. Omu pentru ca voiam sa ajung acolo, telecabina functiona, cunosteam ce pot, stiam definitia riscului in ceea ce ma priveste…asa ca, rucsacul, o cagula impotriva vantului, manusi, bocanci de tura, o coarda, ceva mancare…si repede in telecabina de ora 13. Noni de la statia de la Babele mi-a zis ca nu  este poteca spre Omu si a intrebat cand ne intoarcem. I-am zis ca la telecabina de ora 15, daca nu, mai tarziu si vom cobori spre Sinaia.

Statia de telecabina din Busteni

Hornul si Valea Caraiman sunt pline de zapada

Am vazut ca zapada este tare si ca putem merge pe deasupra ei, fara sa ne afundam…pana in zona Cerdac, unde este aproape jumatatea traseului, era clar ca vom ajunge fara probleme.

La Cerdac am aruncat o privire spre Omu, traseul turistic nici nu se cunostea, intreg versantul era uniform si aproape vertical. Niciodata nu as fi mers in astfel de conditii pe acolo, nici cu cel mai tare echipament 🙂

Am facut repede un plan sa ajungem pe Vf. Gavanu, urcand dinspre Valea Ialomitei, dupa care am fi parcurs creasta spre Omu. Planul ar fi cazut daca: nu puteam traversa Cerdacul din cauza verticalitatii, si de asemenea, daca pantele spre Valea Ialomitei ar fi fost prea inclinate, asemanatoare cu cele din imaginea pe unde ar fi fost traseul turistic.

Traseul cu rosu este cel parcurs de noi acum iarna, cel roz este traseul turistic pe care se merge vara, punctul galben este Vf. Gavanu, punctul albastru este Vf. Bucura, punctul verde este Vf. Omu.

Mai jos, doua poze cu traseul spre Omu in alte perioade din an.

Cerdacul, locul unde ne-am si intalnit cu schiorii prezentati in postul de ieri, l-am traversat usor si repede. O privire spre Valea Ialomitei si riscul alunecarii pe pante era cu mult-mult mai mic decat pe pantele dinspre Valea Cerbului. Totusi, nu am riscat…am zis ca daca spre Vf. Gavanu nu este zapada mai moale ca sa te afunzi in ea si sa ai astfel un echilibru, ne vom intoarce. Eu pot merge 8 ore, chiar si mai multe, pana la un obiectiv…dar daca pe ultimele minute se traverseaza o zona periculoasa, cu risc mare, ma intorc fara nicio ezitare inapoi…niciodata nu risc nimic cand nu exista un temei solid. Pe munte mergi de placere, nu sa nu te mai intorci.

Apoi, in cazul nostru, am mers si cam repede, pentru ca la o asemenea altitudine vremea se schimba repede, iar acum iarna trebuie sa fii prevazator…excursiile acestea nu le poti face la intamplare, se porneste vantul puternic, nu continui, ca te zboara din creasta, daca vine ceata si nu stii starea traseului, trebuie sa renunti, cine stie in ce prapastie mai cazi.

Deci pe munte, iarna, pe astfel de trasee, se moare repede…pana vine Salvamontul sa te ia, ai murit inghetat.

In saua ce desparte Valea Cerbului de Valea Ialomitei si pana sa urcam spre Vf. Gavanu, m-am oprit pentru analizarea riscului in caz de alunecare accidentala  inspre Valea Ialomitei…consecintele erau minore. In urcus, zapada s-a dovedit perfecta pentru echilibru…nu am avut nevoie de coarda, coltari, pana si manusile le-am tinut in rucsac tot traseul. Aproape de varf era o portiune ceva mai periculoasa, dar bocancii de tura unde-i asezi, acolo raman. Imediat pe varf ne-a luat in primire vantul nord-vestic, rece si dur, am coborat putin pentru a urca si pe Vf. Bucura, unde am intalnit un domn despre care am scris ieri…si am continuat, nici chiar pe creasta, ci undeva la 10 metri de aceasta, urcusul spre Vf. Omu. Vantul era cel mai mare pericol pe acest segment de traseu, intrucat te putea dezechilibra…

Cabana Omu

Statia meteo de pe varf

Pe undeva pe acolo este si intrarea in statia meteorologica

La 2507 metri, cat se crede ca are varful Omu, am stat vreo 15 minute, am umblat de colo-colo, poze, vorbe, nimeni decat noi, se respira cam greu din cauza presiunii, vantului…am pornit inapoi…daca la ora 13 eram in telecabina spre Babele, la Vf. Omu eram in jur de ora 15. Vara traseul poate fi parcurs in 2 ore, deci am fost pe acolo, inapoi la Babele eram la 16:28, evident peste programul de functionare de la telecabina, dar aveam si alte variante.

Jnepenii din zona Piatra Arsa

Acelasi drum vara 🙂

In zare, Complexul Sportiv de la Piatra Arsa

Complexul … vara

Si iar Complexul, de mai aproape…jnepenii aproape acoperiti

Am continuat spre Piatra Arsa, jnepenii erau acoperiti in cea mai mare parte de zapada, dupa cum se vede mai sus…mai departe, pe sub Cota 2000,  si am coborat pe partia Carp. Recomandat acum iarna este ocolirea acestei zone, am vazut ca trebuie doar putine grade peste zero si sunt cateva locuri de unde pot cadea avalanse.

Vf. Jepii Mari…nici urma de jnepeni, sunt sub zapada

In zare, Vf. Furnica

Muntii Baiului…aproape de apusul soarelui

Si spre Drumul de Vara, pe sub Furnica si Cota 2000

Statia de telecabina de la Cota 2000

Ajunsi la Cota 1400

La 2 ore distanta de la Babele, eram la Schitul Sf. Ana…in Sinaia am coborat noaptea, era luna plina, nu a fost nevoie de aprinderea frontalelor…pe acasa am ajuns pe la 20:30.

Riscul cu consecinte incalculabile nu a facut parte din traseu. Unde nu se putea, gaseam variante, solutii, nu existau, ne intorceam foarte simplu. La intamplare nu o sa merg niciodata 🙂

Mai sunt cate unii care se incarca cu echipament, cum au vazut ei ca merg alpinistii prin Alpi sau pe Everest, inutil in multe cazuri, omul face orice echipament. Altii ar rade de cate analize fac eu pe un traseu, increzatori in fortele proprii, dovedite in nu stiu cate drumetii…numai ca, indiferent cat de bun esti, o mica greseala facuta si muntele te-a luat. Bucegii sunt plini de cruci, de la cei mai experimentati alpinisti la incepatori in ale muntelui, nu exista diferenta, toti mor la fel…asa ca ori mergi sa vezi ceva si sa-ti foloseasca fiecare deplasare montana, ori mergi fara sa iei in calcul ca trebuie sa te mai si intorci 😉

Deci, iarna spre Vf. Omu accesul este interzis, nu prin lege, ca nu exista un astfel de cadru legal, este o recomandare, pentru ca sunt zone cu mare potential de risc. Acum depinde de pregatirea fizica si psihica a fiecaruia…trebuie sa parcurgi gradual un astfel de traseu, luand in calcul ca asumarea riscului macar o data, poate insemna si taierea caii de retragere…si atunci, daca in fata va fi un obstacol si mai mare, previziune logica in cazul unor astfel de trasee, te vei intoarce si vei risca de doua ori in aceeasi zona! Pe munte nu este bine sa te bazezi pe noroc, intamplare…Prudenta este cel mai mare atu al unui om de munte 😉 in adevaratul sens, nu in acela de a te speria de fiecare umbra, animal…

Alergand spre ploaie, printre ploi…

Dupa drumetia de ieri si stat la discutii pana la ore tarzii nu am reusit sa mai plec in timp util pe traseul propus de alergare, asa ca a ramas pe saptamana viitoare 🙂 Nici acasa nu am vrut sa stau, pe la ora 11 am plecat spre Bucegi, urmand sa ma intalnesc cu alti prieteni fie la Cota 2000, fie la Cota 1400.

Dupa un start bun am depasit Cantonul Schiell observand ca in Valea Prahovei o ploaie locala se napustea asupra Busteniului.

Si spre Sinaia se vedeau nori de ploaie, un plafon intins pana la Cota 2000…de la statia de telecabina un prieten ma sunase sa ma intrebe daca m-a prins ploaia. A fost destul de uimit cand i-am spus ca inca nu… 🙂

Inspre Babele se vedea o alta ploaie, asa ca m-am oprit din alergare ca sa vad de unde bate vantul si sa-mi dau seama care este prima ploaie care „ma prinde”. Vantul insa cand batea din nord, cand din vest, cand din sud, asa ca totul era la voia intamplarii. Dupa cum aratau norii, ploile nu puteau fi decat abundente, motiv pentru care era o idee buna sa raman la una din cele doua stane din preajma traseului. Ideea insa pana la urma nu s-a concretizat 🙂

Pe ganduri…vedeam cum din partea dreapta, adica dinspre Valea Ialomitei venea un alt plafon noros ce invaluia muntele Furnica, eu eram la circa 1 km distanta, si deja ma gandeam la retragerea spre stana din Piatra Arsa.

Apoi am zis ca asta e…pelerina de ploaie aveam, ce o fi sa fie, aceea sa fie 🙂 daca trebuia sa ploua, inseamna ca trebuia sa ploua, simplu!

Surpriza insa! Ploaia se ducea mai departe spre Vf. cu Dor-Dichiu, eu mergeam in urma ei…

Am inceput sa alerg din nou, am lasat in urma si stana Furnica

Numai ca, nu este cum vrem sa fie, ci este cum trebuie sa fie :)) Fulgerele cadeau la o distanta nu prea mare si daca mai alergam mult ajungeam in zona ploii…deja primele picaturi ma atingeau 🙂

Mai departe a fost o drumetie contemplativa si nu o alergare montana. Vedeam ca plouase si prin Sinaia…

Mai jos, Sinaia…

Mergeam oricum prea repede, si am decis sa cobor pe prima vale, adica pe Carp…si nu sa ocolesc pe Drumul de Vara

Coborarea…

In dreapta Drumul de Vara si ploaia deplasandu-se spre zona damboviteana a Bucegilor

De la stanga spre dreapta: constructiile de la Cota 1500, Cota 1400 si Cota 1300

Dupa ora 17 soarele si-a facut aparitia in zona montana astfel ca turistii au inceput sa apara in zona Cotaei 1400. Pe la ora 18 erau cel putin 70-80 de turisti pe la mesele restaurantelor deschise sau inchise, pe iarba, pe anumite puncte panoramice. Aici m-am intalnit si cu prietenii, coborand pe jos pana in Sinaia. De la ora 17 nu mai functiona nicio instalatie de transport pe cablu asadar mai toti turistii au coborat pe jos, spre oras.

Soarele „a stat” pana mai tarziu pe muntii Baiului