Serial turistic: Cum se prezinta un Hotel la un Targ de Turism?

In acest articol am sa va prezint o experienta care poate fi de folos si altora. Si este bine sa ramana aici, pentru ca pe masura ce trece timpul se uita unele aspecte.

M-am ocupat de reprezentarea unui hotel la Targul de Turism al Romaniei de la jumatatea lunii noiembrie.  E vorba de Hotelul Carmen**** din Predeal. Cum aici lucreaza si d-na Mariana Fratila, celalalt autor al cartilor aparute sub sigla Pasi in Timp, care ma si cunostea… am avut… sa zicem mana libera in organizarea prezentei, aranjare stand, editare si realizare materiale turistice….

Participarea la Targ nu mi se parea foarte importanta si, totusi, m-am inselat. Pentru ca, daca ai cu ce si cu cine, poti obtine cu un stand mic rezultate peste asteptari.

Pregatirea a fost foarte din scurt, am avut 3 saptamani sa organizez totul. In primul rand, era neaparat necesar sa avem standul nostru, identitate proprie. Cum un stand de 6 mp, mobilier, chirie, realizare etc, te costa pe la 900 de euro/4 zile, bugetul pentru alte chestii a devenit destul de restrans.

Timpul fiind scurt, cateva nopti am dormit doar cateva ore, pentru ca lucram la mesaje, materiale, imaginam aranjarea standului si evenimentele. Pentru ca a te duce la un astfel de Targ doar sa dai pliante cu tine, ca unitate, nu e nicio treaba. Nici nu voiam sa pierd increderea d-nei Mariana 🙂 Bine, dumneaei stia ca pot face orice 🙂 Si facute si nefacute :)) Asa ca, am gandit diferite chestii pentru diferiti vizitatori:

Calendare de buzunar personalizate, un flayer cu evenimente ce se pot derula la hotel, am venit cu brosura hotelului (creatie proprie), un pliant cu hotelul in care se regaseau niste detalii si reduceri, pixuri, baloane, ziarul hotelului (tot de mine facut), o tombola cu premii serioase.

Ca mesaje, am venit cu ceva specific unui hotel aflat la cativa pasi de fosta granita dintre Regatul Romaniei si Austro-Ungaria. Plus mesajele: „Valea Prahovei incepe de la Predeal” – pentru ca se cam uita ca Valea Superioara a Prahovei e de la Predeal la Comarnic, si cu „Scriem Amintiri”-pentru ca se incearca la acest hotel ca aceia care vin, sa plece cu niste amintiri memorabile. Plus ca la plecare, acestia primesc o Diploma de Centenar originala, cu timbru specific…

Singuri nu mi se parea in regula sa mergem. In turism cam toti pe aici sunt pe cont propriu insa, daca vrei, te poti ajuta unul cu altul in astfel de situatii. De la mine putere 🙂 am si initiat discutii cu niste parteneri seriosi: Centrul National de Informare si Promovare Turistica Predeal condus de d-l director Marius Campeanu care mereu a facut orice ca sa promoveze statiunea si cu Julius Meinl, celebra cafea, reprezentata in zona de d-l Tibor Szoke, un profesionist veritabil. Cu materialele turistice ale hotelului, cu cafeaua Julius Meinl si cu materiale despre Predeal, cu o echipa imbatabila de la hotel, am descins la Targul de Turism de la Romexpo.

Standul trebuia si el amenajat dupa cum prevazusem: steagurile cu Predealul si cel cu Centenarul, un perete tematic cu imagini reprezentative din hotel si altul cu istoricul Predealului. Am adus si o imagine unicat, celebrele topoare de bronz de la Sinaia, descoperite in 1890 si avand o vechime de 3600 de ani. Sunt cele mai vechi urme de locuire umana din Valea Superioara a Prahovei.

Nu m-am imaginat stand 4 zile prin Bucuresti dar cand am vazut ce se intampla… na, a trebuit sa raman.

Rezultatul?

Peste 1000 de vizitatori la standul nostru. Cateva sute de participanti la concursuri. Peste 60 de discutii/contracte/parteneriate concrete, ceea ce pentru un hotel cu 58 de camere este mai mult decat suficient pentru un an de zile. Si multi spuneau ca nu se face treaba la Targ! Nici eu nu eram prea convins 🙂 Oricum, eram convins in principal de faptul ca daca fac eu aranjamentele lucrurile vor iesi bine. Ca au iesit cu mult peste asteptari se datoreaza multor altor factori: echipei, partenerilor, vecinilor cu standurile lor.

In zilele de joi si vineri, am fost la stand cu colega mea Nicoleta, directorul de Vanzari al hotelului, pentru ca a treia zi, cand erau lucrurile mai importante, sa-si faca aparitia si directorul general, d-na Mariana Fratila.

Targul de Turism si-a deschis portile joi, 15.11.2018, dupa orele 10. Tot atunci a venit si Ministrul Turismului, d-l Bogdan Trif care a si facut deschiderea oficiala. Anterior, facusem invitatia d-lui ministru sa ne viziteze standul pentru ca il asteptam cu toate cartile realizate sub sigla Pasi in Timp, cu o Diploma de Centenar, calendar cu eroii locali ai Vaii Prahovei, multe povesti de la fosta granita.

D-l ministru mi-a ascultat expunerea, ne-a felicitat pentru prezenta si a facut poze cu vestita Diploma de Centenar, cea care a atras pana acum zeci de aprecieri. Pentru ca aflati la Hotelul Carmen din Predeal, noi, autorii proiectului Pasi in Timp, chiar am marcat Centenarul in diverse moduri.

Nu mai spun cate prietenii am legat la Targ si ce specialisti am intalnit. Plus ca am avut o colaborare excelenta cu reprezentantii Romexpo.

Deci, ca sa o parafrazez pe d-na Mariana care este de vreo 25 ani la Hotelul Carmen si a prins multe editii la un astfel de Targ de Turism, „a fost cea mai reusita participare la un eveniment turistic din istoria hotelului” 🙂 Asta pentru ca le-am schimbat perceptia :)) Nu are rost sa mergi acolo ca sa dai o mana de pliante. Mergi sa fii vizibil, sa atragi oamenii… pentru ca ai o poveste si niste servicii de calitate in spate, oameni dedicati la hotel.

La limita m-am incadrat cu bugetul pentru materialele turistice. M-am bagat in ce stiam ca pot face. Tot legat de aceasta prezenta la Targ, ma gandeam ce succes ar fi promovarea ca destinatie turistica a zonei Predeal-Comarnic, dar nu asa cum stim noi, cu aglomeratie… in fine, este o idee la care trebuie lucrat vreo jumatate de an cu diverse persoane din aceste statiuni.

Una peste alta, se pare ca iar am facut inca o chestie reusita cu celalalt autor de Pasi in Timp, numai ca de data aceasta sub sigla Hotelului Carmen**** din Predeal 🙂 Tot l-am pomenit noi in vreo 2 carti, na, ca acum destinul ne-a dus la el, in birouri apropiate :)) Niciodata sa nu spui niciodata!!! Candva, m-am regasit pe Bucegi si zic eu, am facut o treaba buna. Acum sunt in Turism si zic tot eu, fac tot o treaba buna. Probabil dupa niste ani, chiar daca poate fi mult mai repede, voi fi cercetator, istoric, arheolog, profesor, ceva de genul. Deocamdata, eu sunt acolo unde ma regasesc. Am facut si jurnalism, si gratare, ecologizari, am vopsit acoperisuri, am fost si ghid, am facut tot felul… Si mai e ceva, eu nu-mi tradez prietenii si angajatorii!

Mai jos, filmul evenimentelor. Nu inainte de a posta cea mai reusita interpretare a poeziei „Nu plange maica Romanie!”, stiti, poezia aceea despre care se zice ca a fost gasita pe muntele Sorica, la Azuga, in ranita unui soldat roman. O voce superba, Razvan Pop:

Si pozele…

Standul Hotelului Carmen din Predeal, conceptie personala

Scriem amintiri, cartile, Julius Meinl

Ziarul hotelului, harta cu Predealul, brosuri…

O cafea cu traditie, cine a baut stie ca gustul e unic. Bolul cu tichetele de concurs. Evident pe tichete era cocosul de munte 🙂 Mai vedeti si cosuletul cu bomboane, cosulet cumparat de mine de la copiii de la Centrul de Plasament din Brebu. Ce ies din mainile acestora… se poate vedea la Sinaia, o data pe luna, la un fel de targ din centrul statiunii…

Vama din Predeal, mesaj, tur istoric, lupta pentru apararea garii Predeal, topoarele din bronz.

Imagini cu Predealul, clubul hotelului, terasa, piscina… hotelul, camera.

D-l Ministru Bogdan Trif, d-na Nicoleta-director Vanzari la Hotel Carmen. Mai in spate, d-l profesor dr. Mihai Frumuselu de la USAMV Bucuresti. Asa arata o Diploma de Centenar originala, cu timbru auriu stantat.

Initial, acum luni de zile, ideea diplomei nu prea a fost inteleasa. Dar daca vrei sa scrii amintiri, atunci sa le scriem asa cum trebuie 😉

Un mesaj

Al doilea mesaj.

Pai nu? :)))

Am avut timp sambata sa si dau un tur mai serios de Targ:

De vorba cu cei de la Muzeul Judetean de Istorie din Constanta. Nu peste mult timp voi fi si eu specialist autorizat pe Patrimoniu, resurse culturale… Am avut multe de povestit si am gasit la ei o multime de materiale specifice, calitative. Pentru ca Dobrogea ma atrage de niste ani ca un magnet…

Tot cascand gura pe la Targ, am ajuns la standul Consiliului Judetean Valcea unde cei de la Centrul lor de Informare si Promovare Turistica o tineau cu fel si fel de evenimente. Asa mi s-a propus sa particip la o tombola, unde primeai o sculptura la care se lucra… Cum cutia era plina cu biletele de candidati si cum nu stiam ce sa fac cu o sculptura care cine stie cat de mare era, am refuzat. Pana la urma, cum tot insistau, hai sa particip. Asta era sambata. Duminica parca nu-mi dadea un pace un gand, poate ma suna astia sa vezi, ce o sa le zic? 🙂

Bai, si suna telefonul :)) Si ma cheama la standul lor, ca am castigat un dac sculptat 🙂

Alaturi de d-nele de la CNIT Valcea… si de dac 🙂 Si vorba lui George, da, dar nu te-ai uitat in spate :)) Mircea!! Cel cu documentul despre biserica de pe apa Prahovei…

M-am intors la stand cu dac si cu diverse… Ganditorul si perechea sa…

Ionel Bratianu pe calendarul nostru de colectie… statuetele….

In stanga, teancul de carti de vizita ale viitorilor colaboratori/parteneri.

Mai adaug o poza de echipa…. alaturi de care am reprezentat cu succes Hotelul Carmen si Predealul, la Targul de Turism. Cu aceasta serialul turistic se incheie. Colajul foto este realizat de d-l profesor dr. Florin Frone, tot de la USAMV Bucuresti.

La primavara „venim si mai in fata”, cum se spune la alergarile montane 🙂

La 9 ani de blog Bucegi Natura 2000

Treaba este ca timpul le rezolva intr-un fel pe toate. Si cu fiecare an, se cimenteaza alte sensuri, alte intelesuri.

Ultimul an a fost unul plin de schimbari. In care am vazut cum ce este mai important se duce naibii si nu aveam ce sa fac. Pentru ca nu conta nimic din ce spuneam sau faceam. Totusi, in viata aceasta lucrurile se intampla cu un rost chiar daca tu nu ai vreo legatura. Efectiv, sunt chestii pe care nu le poti controla sau anticipa…. ca asa este mersul lumii si asa sunt unii oameni. Astfel, am deprins concluzia ca daca vrei sa cunosti un om, mai intai te uiti la ce a facut acesta frumos sau util pentru ceilalti. Nu pentru el. Ce a facut sau face el cu mana lui.

Insa, in partea cealalta a balantei, timpul, Dumnezeu, viata, destinul, in ce crede fiecare, s-a asezat implinirea oricarui/oricarei proiect sau idee. Si am privit dupa o vreme cum toate se insirau aidoma unei planificari dinainte stabilite. Cum tot raul facut cu intentie, cu buna stiinta, se transformau in altceva. Vazand aceasta logica a faptelor, nu am luat nicio masura practica de raspuns, in sensul de a face la fel, la randul meu 🙂 Nu m-a interesat si nu ma intereseaza. Stie mai bine Dumnezeu…

A doua concluzie majora din ultimul an, este aceea ca trebuie sa lasi in viata ta doar pe acei oameni care tin neaparat sa fie acolo si cu care te regasesti in anumite domenii, idealuri, lucruri etc. Adica oameni de durata nu de moment. In ochii unor astfel de oameni privesti doar o singura data si nu ai alte intrebari.

Asa ca…

Foto: Alex Radar

Dupa multi ani mi-am adus aminte ca voiam sa intru la o institutie renumita de invatamant, de stat, unde am vrut mereu sa fiu. Ca acolo am considerat dintotdeauna ca e locul meu. Nu am ajuns pana acum la ei din tot felul de motive si obligatii. Nici nu am avut timp. Nu ca acum as avea dar s-a intamplat. Si sunt acolo pentru ca niciodata nu renunt la ceea ce cred ca pot face. Chiar si fara sa fac ceva, in cale mi-au iesit tot felul de oameni de genul: iti putem noi corecta cartile, le putem tipari, nu le lansa acolo ca avem noi sala, vrem sa mergem undeva, nu vrei sa vii si tu?, ne poti ajuta si pe noi cu…? am gasit in arhive astea, iti trebuie?, ai auzit de… te intereseaza? Mergem cu tine pentru ca tu ai stiut mereu ce trebuie facut…

Cand sa dau ok-ul pentru tipar la doua carti, sosesc ultimele detalii. Multi cand au vazut de-a lungul timpului cate fac: cresc copii, alerg, scriu carti, muncesc in 2 locuri, scriu pe blog, drumetii, carti de citit, conferinte si evenimente cu eroi etc si etc… au zis ca sunt nebun. Singura lor explicatie asta a fost, ca e ceva in neregula cu mine 🙂 Insa astfel de opinii sunt irelevante cand am ce sa asez in dreptul meu. Poate si de aceea am langa mine cateva noi oferte de job in Valea Prahovei si una in Poiana Brasov. Nu am cautat eu pe nimeni. Cand faci lucrurile cum trebuie, altii te cauta. Ce-ai facut, te recomanda.

Nu am fugit de munca, de responsabilitati. Inca scriu pe blog, poate nu asa de des si poate nu articole de impact ca altadata. Incerc sa merg in ritm cu viata, cu timpul, cu realitatile, sa nu raman prins in patratica mea, obtuz si cu un singur orizont. Important este sa te intereseze ce se intampla in jurul tau si sa constientizezi ca faptele/gesturile tale, cat de mici ar fi sau ti se par, nu sunt inutile. Ele fac cumva parte alaturi de alte zeci de mii de gesturi ale altora… din incercarea de a face o lume mai buna. Nu e vorba de reusita, ca tu un singur om nu poti schimba mare lucru, ca sa o dai in reusite. Dar trebuie sa fii acolo, in acel lant. De aceea, au unele tari un alt nivel de trai si le dam exemple de civilizatie pentru ca oamenilor de acolo le pasa.

Multumesc tuturor celor care mi-ati urmarit articolele sau „articolele” de-a lungul timpului!

O cafea se serveste in locuri cu o anumita incarcatura 🙂 Cladirea fostei vami romanesti din Predeal, constructie ridicata in anul 1883.

Traseul turistic: Sinaia – Cota 2000 – Lacul Bolboci – Podu cu Florile – Saua Dichiului – Sinaia

Un traseu frumos, este cam lung, dar nu sunt dificultati deosebite. Se merge mai mult pe drum, exceptand cele aproximativ 2 ore dintre Cota 2000 si Lacul Bolboci, cand se traverseaza Platoul Bucegilor si se coboara prin padurea Nucet.

1Primul turist ce a calcat in acea zi la Cota 2000 🙂 La 8:50 ieseam toti din statia de telecabina

2Varful cu Dor

3Podu cu Florile, tinta excursiei

4Valea Dorului si mai departe Valea Soarelui

5Traversasem DJ 713 si eram pe traseul turistic marcat cu cruce galbena, ce coboara la Bolboci. Pe drum, o aparitie pitoreasca, un om singur, mergea, nimeni pe acolo, doar el…

6Muntele Lespezi vazut de pe muntele Nucet. Cu sageata rosie, monumentul natural Claia de Piatra

7Lacul Bolboci, imagine dinainte de a intra in padurea Nucet

8Vantul pe lac

9Pe marginea lacului Bolboci

10Pe acolo se urca de la lacul Bolboci spre Cota 2000. Traseul turistic intersecteaza drumul asfaltat Bolboci Mal Stang, la circa 1,5 km de barajul lacului

In astfel de articole, este evident ca postez si detalii de pe la cabanele intalnite. De regula, de cate ori trecem, facem un popas pe la cabana Bolboci.

11Doua cafele si o ciocolata calda egal 15 lei. Nu este cine stie ce, doar esti pe munte, nu? Insa, toate erau sub orice critica. Nu vreau sa spun prea mult, doi prieteni beau cafea in fiecare zi, eu cu ciocolata suntem de nedespartit, iubire vesnica :).  In tot Bucegiul aici am gasit cea mai proasta ciocolata calda si cafea.

11bCam asa arata o ciocolata calda in restaurantul de la Cota 2000, acelasi pret, la fel arata si acum in 2013.  Este o diferenta, si in plus este un plic intreg de ciocolata

Mancarea la aceasta cabana este buna. Periodic mai trec prieteni pe aici si nu mi-au spus ceva negativ.

12Se traverseaza acel baraj pentru a ajunge la cabana

13Cabana Bolboci

14Frumos, mi se pare o imagine buna. Este ceva original, deci inca o bila alba. Si cazarea stiu ca este in regula.

21Langa cabana,  era aceasta masa si cativa butuci. De cate ori treceam barajul, din ce stiu acestea se aflau la capatul celalalt, langa drumul Bolboci Mal Stang. In acest an nu erau, pentru ca se aflau la cabana Bolboci. O bila neagra ca le-a adus in curtea lui si nu le-a lasat acolo pentru turisti.

Concluzie: aspectele mele sunt destul de minore, sa zicem ca atat cafeaua cat si ciocolata calda au fost intamplari. Cazarea si mancarea sunt ok, deci cabana Bolboci este o locatie turistica ce merita vizitata. Ca si comparatie, primele unitati turistice din Valea Ialomitei sunt: cabana Padina si cabana Bolboci. Nu vorbim de hotelul Pestera, chiar si la manastirea Pestera Ialomitei este recomandabil. Pe ultimele locuri cabana Diana si pensiunea Coteanu. Dar era sa uit de o alta locatie, nu stiu preturi, detalii, o sa aflu. Cei din Consiliul Judetean Dambovita au ei o pensiune superba, o casuta cu pridvor, a doua constructie estetica din Bucegi (vorbesc din punctul meu de vedere!) dupa refugiul salvamont Malaiesti. Aceasta se numeste pensiunea Piciorul Babelor, insa curand vor ridica iar o constructie in acea curte si vor strica peisajul.

Cam atat despre cabana Bolboci, cu mentiunea ca la intoarcerea de la Podu cu Florile am mai trecut o data pe la cabana. Ne „prinsese” ploaia, si prietenii si-au luat ceva fierbinte, eu tot cu ciocolata. De data asta, a fost o Poiana, o tableta 🙂 Nu a mai fost la cana. Pretul? Tot 5 lei, dar a fost mult mai buna 🙂 Ca atitudine, cabanierul era serviabil, nimeni nu a obiectat ca se strangeau turistii in interior, ca sa nu fie plouati…, la alte cabane ti se atrage atentia ca trebuie sa consumi 🙂 . Este destul de interpretabila aceasta decizie, dreptatea este undeva la mijloc. Nici nu poti sa stai asa, o mie de ani, in cabana cuiva 🙂

Sa mergem mai departe asadar:

15Cheile Zanoagei

16Acolo este locul unde doream sa ajungem. Este un platou excavat in muntele Podu cu Florile, pana acolo se urmeaza un drum forestier de circa 4,5 km. Pe circa 3,5 km se merge alaturi de marcajul cruce rosie, al traseului turistic Cabana Bolboci-Canton Bratei

17Lacul Bolboci vazut de pe baraj

18Peisaj

19Lacul are un nivel destul de ridicat. Pe acele urme se cobora cu Atv-ul pana la o mica plaja aflata acum sub apa

Mergand spre Podu cu Florile intalnim o alta cabana, o investitie a Consiliului Judetean Dambovita, ridicata in perioada PDL, partid care a adus numai pagube tarii. Nu zic ca altii au fost, sunt sau vor fi mai buni. Dar acestia au intrecut orice masura: au fost ca niste lacuste!

22Cabana Podu cu Florile

23Cea mai proasta investitie din Parcul Natural Bucegi. Daca vrei sa risipesti banii urmezi acest exemplu. Ai peste 20 miliarde lei vechi, faci o groapa in munte si ridici o constructie. Minti ca dezvolti turismul desi nu exista nici macar un procent de minim bun simt in legatura cu asa ceva.  Au rupt muntele si acesta vine peste ei. Cand esti pus doar pe pacalit oamenii, asa procedezi.

24

26bCabana in 2012. In spatele ei, padurea. Tot surpandu-se terenul pe langa aceasta „investitie in turism”, unii au crezut ca de vina este padurea :)) Venisera niste fonduri suplimentare de la Ministerul Dezvoltarii in 2011 sau 2012 pentru stabilizarea versantului. In teren, banii nu au ajuns niciodata 🙂 Asa ca, priviti ce au facut:

25Au taiat padurea, toti copacii din apropiere. Daca gandeau putin si-ar fi dat seama ca acei arbori tin terenul sa nu alunece. Cateva ziduri de sprijin, in terase, ar fi oprit alunecarea. In timp, la ploi, se va imbiba tot versantul cu apa si vor pleca zeci de metri cubi la vale.

26Investitia nepotrivita in locul nepotrivit. Prostie si incompetenta pe banii tuturor.  Cum sa scoti bani din turism cu asa ceva? Cine vine prin noroaiele acestea, intr-o cladire potrivita unei zone de deal, fara peisaj, cu semnal slab sau inexistent la telefonie, cu etc probleme? Ramane doar o gaura neagra a turismului montan. PDL-ul dambovitean, ghidonat de Florin Popescu, a umplut Bucegii cu tot felul de constructii inutile, in care a investit sume astronomice. Niciodata nu se vor amortiza investitiile si vor trebui mereu directionati bani catre acestea…

Mai departe,

27Ultimele curbe spre Platoul Podu cu Florile

28Nori de ploaie

29Privire in urma, acolo este cabana Podu cu Florile

30Selenar, desertic

31Din aceste locuri s-au scos basculante intregi de piatra, necesara alcatuirii barajului de la Bolboci, lucrare finalizata in 1988

32Cam oricine ajunge, se catara pe pietre ce stau sa cada, mereu se intampla asa 🙂 Dar nu-i nimic, cine cade are masina in apropiere, si-l transporta cineva de este nevoie…

33Unii dupa altii, ne ajutam si de maini si de picioare, luam si copii dupa noi…, nu conteaza nimic, sa iasa poza bine, sa vorbeasca vecinii si prietenii :))

34Barajul Bolboci. Aici am ajuns, dupa ce am mai trecut, cum am spus, inca o data, pe la cabana Bolboci.

Pentru imagini tot din aceasta zi, se poate urmari si postul anterior, de ieri!

35

36Drumul Bolboci Mal Stang. Asfaltul este mai bun ca in orasele mari, drumul nu accesibilizeaza nimic, doar proprietati private acoperite de paduri virgine. Chiar aceia abilitati sa protejeze padurea si mediul, au asfaltat acest drum de vreo 10-12 km. Numele institutiei: Directia Silvica Dambovita.  Padurarii au asfaltat padurile. Nu este oare logic ca in spatele acestei manevre, stau mari interese imobiliare?!

37Aburi, soarele isi reintra in drepturi, incalzea totul, trezea la viata

38Intotdeauna m-am intrebat cum naiba au obtinut actele sa ridice acest complex, nefunctional denumit Camping Zanoaga. Este la circa 500 metri distanta de barajul Bolboci. Teoretic nu ai voie sa ridici constructii langa albia unor rauri, in zona barajelor…, la vreun cutremur, daca se rupe barajul, se duce orice este in zona limitrofa a acestuia

39„Baza salvamont Zanoaga”, multe alte miliarde lei vechi cheltuite si pe aici. Nimeni nu s-a accidentat si nu se va accidenta vreodata prin aceste locuri. Pentru ca nu ai unde. Mai bine ii schimba destinatia…

41Gratarul nelipsit

42Pe la „spartul targului” au aparut si cateva animale de prin curtea oamenilor

43

44Nu-i asa ca este frumos? 🙂 M-am jucat cu el putin, dar era pus pe rele si cam zgaria 🙂

Asa, am ajuns si la ultima locatie turistica de pe traseul propus pentru aceasta zi:

45Cabana Dichiu, tot a Consiliului Judetean Dambovita, singura locatie ce are anumite avantaje, o locatie care in perioada primavara-toamna, poate reprezenta o afacere buna

46Dupa cum vedeti, cabana Dichiu a fost deschisa. Fara spectacol, fara valva, fara taieri de panglici…nici nu era cazul, si aici costurile au depasit 20 miliarde lei vechi 😉 Dar cine stie, poate mai este ceva de reparat, de investit, si pana atunci mai fac si ei un ban :)) Intre timp ca sa zic asa…!

47Am stat de vorba cu cineva despre detalii, restaurantul arata bine, cazarea costa 35 lei patul, paturile sunt suprapuse… Va dati seama abia acum, ce imagine deformata despre cabana avea in minte initiatorul acestui proiect :)) Faci ditamai vila si apoi trantesti in ea…, paturi suprapuse :)) Adica daca tot o denumesti cabana…, priciuri mai lipseau, ca la varful Omu.

48Locatia arata bine, amplasamentul este bun, preturile la cazare la fel. Mai trebuie afisate preturi si alte oferte, aranjate imprejurimile, in sensul de a inlatura excesul de pamant excavat, o baraca trebuie luata, putina ordine…

Gata si cu astfel de prezentari 🙂 De aici, din Saua Dichiului, ne-am indreptat spre Sinaia, pe DJ 713, cand pe jos, cand cu masina…

49

50Se pregatesc ciobanii sa urce oile pe munte. In imagine, un tarc de animale in panta. Dar haideti acum pe final de articol, sa vedem si partea buna a lucrurilor, este bine, este perfect, asa trebuie sa fie, dorm toate animalele cu capul in sus, spre deal :))

Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi…intr-un alt episod, astazi: „Apasarea zapezii”

Iarna batraneasca, din aceea de pe timpuri…uite ca a venit, tot vorbeau unii de iernile de odinioara. Acum poftim, ninge pe saturate…

Daca veniti pe aici, sa stiti ca nu functioneaza decat telegondola din Sinaia, telecabinele sunt in statii intrucat s-a depus chiciura pe cabluri, drumul cotei 1400 este inchis, fara lanturi si o lopata prin masina nu va avantati pe drumurile si strazile din statiuni…ninge in continuare, potecile turistice chiar si acelea clasice si scurte sunt sub zeci de centimetri de zapada, pe Platoul Bucegilor este vant, zapada este grea, umeda pana pe la 1200 m altitudine, este pericol foarte ridicat de avalanse…

Nici nu va luati dupa unii idioti de pe la tv, am inceput sa observ ca trebuie sa fii cretin ca sa lucrezi in unele televiziuni, care dau niste stiri atat de penibile….in fine, spuneau ca in Romania a fost mai frig ca la Polul Sud, dar nu i-a dus mintea sa inteleaga fenomenul. Si totusi stirea este nimica toata cu aceea prin care ni se relata ca s-au inregistrat la Vf. Omu -88 grade Celsius. Cu un asemenea titlu atragi atentia multora…au incercat sa o suceasca ca este o temperatura resimtita de corpul uman, o senzatie amplificata de vantul rece. Parerea mea este ca neaparat la oamenii acestia le trebuie un tratament de specialitate urmat de o pensionare rapida…

Ieri intr-o locatie mai izolata…am vrut sa cumpar un ceai, nu avea, de fapt ce vroiam sa cumparam noi nu avea, motive de ce nu exista ce doream erau o gramada…aveau doar cafea si vin fiert. Cum am alergie la mirosuri de bauturi…am ales o cafea, prima dupa luni de zile. De obicei, iau ciocolata sau ness in care pun cam 4 lingurite de zahar, sa fie cat mai dulce. Am baut doua cani de cafea dulce si peste vreo ora aveam un somn 🙂 Oricum nu imi amintesc daca o cafea m-a tinut treaz vreodata…dar dupa 2 litri de Pepsi nu mai dorm cam 3 ore.

Cateva imagini… ca sa priviti darul iernii 🙂

Ieri in centrul Sinaii, azi zapada este si mai mare…

Drumul spre Peles

Pelesul sub troiene…putini turisti s-au incumetat astazi sa ajunga prin aceaste locuri cu iz regal

Terasa „La Tunuri” cum i se mai spune…nici macar deszapezita nu era…din punctul meu de vedere aceasta locatie prost administrata ar trebui sa fie una dintre cele mai profitabile afaceri din Sinaia

Si tunurile acoperite

Drumul Cotei 1400 este inzapezit…deocamdata

Asta pentru viitor, cu transportul gratuit spre Stana Regala, dupa deszapezirea drumului

Si politia de veghe la drumul cotei…sa nu urce nimeni

Poftiti, va rog…altfel spus

Drumul Cotei 1400…la o prima deszapezire, oricum impracticabil pentru masini

Acolo este poarta unei case…probabil vor iesi la primavara si locatarii

Ninsoare din nou…

Si raţe pe apa Prahovei…singurele care par a fi fara probleme pe o astfel de vreme

Prin Sinaia astazi, un tip, o cunostinta imi spunea: „nu am mai vazut atata zapada de cand eram mic, de peste 25 de ani, uite incalzire globala…cu iarna asta este ca la razboi, prostii mor primii” :))