Manastirea Caraiman, credinta la poalele Bucegilor si atractii lumesti

Sa va spun, mai mult in imagini, ce mai este nou pe la Manastirea Caraiman din Busteni, care tinde sa devina cea mai importanta destinatie religioasa a Vaii Prahovei. Intamplator sau nu, acesta este postul cu nr. 600 de pe acest blog.

Lume foarte multa…pelerini

Si flori de cumparat la portile manastirii

Biserica veche, adica prima care s-a ridicat dintre toate constructiile din imagini

Un pod peste un bazin cu pesti

M-am uitat eu dupa pestisorul auriu dar nu era, pestii astia se pare, judecand dupa monede si hartiile din jurul lor, nu indeplineau ceva, doar luau :)))

Oricum nu am inteles de ce nu sunt chemati oamenii aceia amarati de la poarta sa scoata macar monedele de 50 bani, hartiile este clar ca le ia cineva din manastire. Dar decat sa rugineasca banii in apa…Cu iertare sa-mi fie daca gresesc, dar strigă aceia pe la porti de foame si la cativa pasi de ei ruginesc banii in apa. Eu zic ca nu este bine, cred ca Iisus Hristos in cazul asta este la portile manastirii, si nu are nevoie de atata stralucire, pesti…in timp ce altii se mandresc ca îi fac voia, eu cred ca LUI i-ar fi rusine sa intre in manastire.

Si mai departe, in capat Staretia, unde sta parintele Gherontie

In Agheazmatar la rugaciune

Agheazmatarul

Biserica Noua

Programul parintelui Gherontie… in aceasta perioada nu poate fi gasit

Porumbei si alte alte animale mai jos, prin curtea manastirii

Locul unde se aprind lumanarile

Dupa slujba lumea astepta in biserica noua sa fie miruita de un preot. Era cineva cu functie mare special venit cu aceasta ocazie. Lume in nestire, probabil cand am intrat eu in biserica erau 200 de persoane care asteptau acelasi lucru, sa se inchine si sa fie miruiti.

De cateva ori acea faţă bisericeasca a manifestat nerabdare. Este lumesc sa nu ai rabdare dupa ore de slujba si cand in fata ta sunt sute de persoane. Pe unii i-a zorit, sa se miste mai repede…altii erau prea multi la icoana Maicii Domnului si se amestecau miruiti cu cei nemiruiti.

Acum, eu privind acestea, in mintea mea nu l-am aprobat pentru ce face. Desi este lumesc sa nu ai rabdare, el era totusi un păstor ales sa adune oile lui Hristos. In acea multime de oameni erau cu siguranta persoane cu nenumarate ganduri nerostite, veniti in biserica cu sperante. Nu poti sa-i zoresti, nu poti doar sa-i privesti cum iti ating mantia cu care esti imbracat. Poate au nevoie doar de un cuvant, un cuvant care sa le dea speranta, nu ai cum sa-ti treci privirea prin ei,  indiferent cat de lumesc ar parea nerabdarea…

Cea mai mare parte dintre pelerini îi pupau mana, eu am ajuns langa dumnealui l-am privit in ochi, m-a miruit si am plecat privindu-l cu coada ochiului. Ceva se stricase in acest mecanism, si mi-a aruncat o privire. Vazuse ca eu nu i-am pupat mana. Cand ai o asemenea functie si te bucuri de o asemenea incredere nu ai cum sa fii decat umil, in acelasi timp fericit si gata oricand sa imparti iubire. Pentru ca tot ce ai nu le-ai fi putut avea fara voia LUI. Nu ai cum sa nu ai rabdare…

Si nu mi-a placut mie, daramite LUI care vede totul!

Boboteaza la Manastirea Caraiman

Si azi cum aveam drum prin Busteni…m-am dus si pe la Manastirea Caraiman. Pe drum m-am intalnit cu un prieten asa ca nu am mers singur.

In fata manastirii erau zeci de masini, si cred ca mai bine de 250 de credinciosi. Unii stateau in biserica noua, ce inca nu este finisata in interior, altii alcatuiau un lung sir uman, pe afara.

Stateau langa butoaie, la rand sa ia apa sfintita…dupa ce ar fi urmat sfintirea.

Era destul de frig afara, dar asa sunt multi oameni deznadajduiti, se agata de orice speranta, iar Dumnezeu este refugiul tuturor.

Ma indoiesc insa ca majoritatea inteleg de ce trebuie sa mergem la o biserica si cu ce ganduri. Mi se pare prostesc sa astepti la o coada sa-ti vina randul ca sa iei un bidon de apa sfintita, indiferent cata credinta ai avea.

Din cate stiu eu pana pe 14 ianuarie se poate lua apa sfintita de la biserici. Ratiunea de a forma o coada pentru a lua apa este interpretabila. Atent la ce vorbeste lumea am retinut ca apa vindeca orice boala, s.a.m.d.

Parerea mea este ca poti sa bei un butoi intreg si nu se intampla nimic, daca nu stii de fapt ce presupune relatia cu Tatal Ceresc. Lumea merge la biserica pentru ca e bine, bea apa sfintita pentru ca este la fel de bine, dar putini sunt cei care analizeaza mai profund aceste ritualuri.

Ei nu merg cu gandul la Dumnezeu ci la ei insisi si ca sa fie in ton cu altii. Nu se roaga pentru ceilalti ci doar pentru cei dragi lor. Daca intri in discutii cu ei vei afla ca „pana la Dumnezeu te mananca sfintii” sau „cum sa ma rog eu pentru binele dusmanilor?’. Apoi te cred nebun.

Mie imi place cand stau la coada pentru ca in primul rand stau in frig adica au prilej de meditatie 🙂 , apoi asta le este pedeapsa pentru gandurile lor departate de Dumnezeu, si in ultimul rand, la final, nu mai exista nicio coada. Cei din biserica se bulucesc afara sa vada cum sfinteste preotul apa si strica randul celorlalti. Urmeaza umplerea sticlelor si navala lumii.

Atunci intervin oamenii legii prezenti. Erau jandarmi, politisti, l-am vazut pe politistul de proximitate al orasului Busteni, discret si eficient acest domn Florea. Pe la poarta manastirii erau aceiasi oameni cunoscuti ce asteptau mila celorlalti.

Cand urcam spre manastire m-am gandit si eu sa fac un lucru bun. De regula astfel de lucruri nu se spun, dar intentia mea a avut si alte implicatii. O fata pe la 17 ani, cred, umbla cu un copil mic in brate si cerea pe la toata lumea. Dupa ce i-am dat ceva, un domn de langa noi s-a cautat si el prin buzunare. Nevasta-sa l-a oprit sa-si duca gestul pana la capat. Motivatia ei: „De ce nu s-a gandit ca o sa faca copil cand a stat pe spate”.

Din pacate, o astfel de exprimare nu reprezinta o solutie la problemele altora. Clar ca si gestul nostru este  o solutie temporara, dar singura pentru acel moment. Femeia aceea degeaba mergea la manastire daca in mintea ei erau astfel de ganduri.

Evident ca nu am stat sa vad spectacolul cand lumea navaleste spre butoaie. E atat de…

La plecare, am vorbit cu doi prieteni aflati la o alta biserica. Ei mi-au spus ca niste oameni ai muntelui erau si ei la slujba. Aveau si o explicatie de ce venisera „aparatorii mediului”: „Sa se roage pentru scaunul si sanatatea d-lui Iuncu”, seful Parcului Natural :). Este bine si asta pana la un punct, dar stim ca Dumnezeu nu lasa nimic neindreptat.

Coada la apa sfintita

Priviti cum se aprindeau lumanarile. O astfel de lumanare costa 50 de bani. Apa inghetase si acoperise locurile pentru punerea lumanarilor „in picioare”. Nici caldura atator lumanari nu putea sa topeasca stratul de gheata. Dupa cum nici disperarea celor care cereau pe la portile manastirii nu era suficienta pentru a ajunge la sufletele inghetate ale „credinciosilor”.

Stim insa sa spunem: „nu s-a gandit ca o sa faca un copil”, „nu schimb eu soarta lor”, „la munca ca e tanara”, „cheltuie banii pe bautura”, etc. Acuzatii ce ne arata egoismul, vorbe ce ascund teama noastra de a nu participa la suferintele altora. Si nu pe astfel de lucruri se cladeste o relatie cu Dumnezeu.

Si alte articole cu manastirea Caraiman, tot pe acest blog:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2011/03/22/imagini-de-la-manastirea-caraiman-si-programul-parintelui-gherontie/

https://buceginatura2000.wordpress.com/2010/05/30/manastirea-caraiman-si-parintele-gherontie/

https://buceginatura2000.wordpress.com/2010/09/18/manastirea-caraiman-si-parintele-puiu-gherontie/