Casa ultimului hangiu… al ultimului han din Valea Prahovei?!

Multi trecem, putini ne oprim. Nici nu prea avem cum sa oprim, de fapt, daca suntem cu masina… drumul curge si nu este loc de parcare, decat hat-departe.

De aceea, mersul pe jos este pentru unii ceea ce este pentru altii masina de serviciu. Fara masina de serviciu nu iti poti indeplini obligatiile, fara mers pe jos nu poti atinge anumite locuri. Doua lucruri diferite, cam acelasi inteles. Nu merg impreuna pentru ca nu intelegi de ce sa cobori din masina pentru a merge pe jos. Nu simti de ce sa asezi piciorul pe pamant. Daca te-ai da mereu jos, nu ai mai vedea logica deplasarii cu masina 🙂 Unele locuri se simt insa cu piciorul. La fel cum de pe jos, nu ai cum sa intelegi de ce tot plimba astia masinile 🙂 Fiecare cu lumea lui, fiecare cu propriile prioritati.

Cu masina ajungi dintr-un punct in altul. Cu cat sunt mai multe puncte, cu atat masina iti face treaba si devii mai comod, poate mai superficial in abordarea unor situatii.

Uite asa, intr-o zi am vazut o casa darapanata. Dupa realizarea cartii „100 de pasi in timp…” vad un pic diferit unele lucruri. Acest „alt fel de ghid” este cum spunea si George la el pe blog https://casaevv.wordpress.com/2016/02/29/100-de-pasi-in-timp/ doar primul volum din ceva mult mai mare.

Vor fi disponibile si 2 variante comerciale ale cartii (tiparita si electronica), pentru ca trebuie urmate niste etape legale… si pentru ca eu nu am timpul necesar de a sta de promovarea si vanzarea cartii. Pe mine m-a interesat, in principal, conservarea unor obiective de mare valoare in istoria si cultura locala si nu numai, raspandirea informatiei si ramanerea acesteia la unele persoane de o anumita cultura, la institutii publice…

Cartea s-a scris in 2 ani. Urmatoarea este si mai si… dar vom reusi sa redam lucrurile exact asa cum s-au intamplat in Valea Prahovei, probate cu documente si cu ce este in teren, si nu cum au preluat unii de la altii, perpetuand aceleasi greseli majore. Ca greseli facem toti…

Adevarata istorie a Vaii Prahovei este mult diferita de ce se stie acum. Prin niste concluzii, am ajuns la surse inaccesibile altora, pentru ca am avut, sa zicem, un mare noroc 🙂 si pentru ca trebuie depasite niste etape initiale. Eu nu te pot trimite in arhiva X, in muzeul Y, pana nu parcurgi contextul, pana nu vezi totul, terenul si alte informatii. Altfel, te duci in muzeu si tie nu-ti va spune nimic ce este acolo. La fel este si pentru cei din muzeu. Pentru ca atat muzeul cat si privitorul nu au stiut de existenta altor documente si a marturiilor din teren.

In plus, am o conditie fizica buna, apoi, am invatat istoria si geografia si la liceu, si la facultate, cu profesori de valoare. Cand Neagu Djuvara i-a preluat si dezvoltat ideea lui Nicolae Iorga, cu originea cumana a dinastiei de la carma Tarii Romanesti, mi-am dat seama ca omul s-a dus un pic mai mult pe langa drum. Grosimea unei carti si senzationalul nu tin loc de adevar istoric; ele pot impresiona doar pe cei care au cunostinte oarecum generale despre istoria neamului.

De altfel, un istoric adevarat, dl. Matei Cazacu, a demontat teoria cumana a d-lui Djuvara, asa cum numai un specialist o poate face. Recomand cartea acestuia: „Ioan Basarab, un domn român la începuturile Ţării Româneşti”, in care arata cum dl. Neagu Djuvara ignora voit niste documente istorice. Am comandat-o si eu dupa ce am citit pe net cateva pasaje de bun simt, argumentate istoric.

Una este sa prezinti adevarul asa cum este el, acceptand ca istoria a fost mult mistificata de comunisti, si alta sa te inscrii pe o linie clara anti-nationala, anti-ortodoxa. Parca in clasa IX-a se invata ca pecenegii au fost invinsi de cumani, acestia din urma extinzandu-si stapanirea in spatiul actual al Moldovei si Tarii Romanesti, convertindu-se apoi la catolicism, avand chiar si o episcopie la Milcov. Episcopia aceasta a fost distrusa in timpul invaziei tatare din 1241, condusa de Batu han.

Basarab I, cel care a adus independenta Tarii Romanesti in 1330, este mentionat intr-un document emis de cancelaria regelui Carol Robert drept un schismatic. Toti stim ca schismatic inseamna ortodox 🙂 Sotia lui era unguroaica; nora sa unguroaica. Fiul sau, Nicolae Alexandru poarta un nume al naibii de romanesc 🙂 Apoi la tron vine Vladislav Vlaicu… si ortodocsi, si romani, deloc cumani. Mai degraba se poate vorbi la inceputuri de o dinastie romano-maghiara.

Sa revenim la plaiurile mai apropiate… din aproape in aproape, intreband si verificand, comparand, am ajuns la una dintre cele mai vechi case din lemn de pe Valea Prahovei. Bine, este o ruina acum…

Din drum se vede doar o latura, iar vegetatia si timpul au coplesit constructia. Cand inverzeste nu o mai vezi.

12

13Gratii la etaj

Ce zic batranii? „Taica-miu mi-a spus ca a fost a lu’ unu’ care avea un han p’aici!”. Si la 1900 mai erau hanuri in Valea Prahovei, dar isi dadeau ultima suflare… casa a fost ridicata, presupun, inainte de 1890.

14Si la parter au fost gratii, dar au fost duse la fier vechi cel mai probabil. Orice fereastra avea gratii. Interiorul… este o mare groapa de gunoi, de toate tipurile. Culcusuri de caini fara stapan pe sub dusumea, pe o veche saltea statea o catea cu pui.

Imagini de prin alte locuri ale Vaii Prahovei:

16

17Cauti, asezi pe o harta si vezi cum totul are o logica. Daca tratezi distinct fiecare loc, s-ar putea sa pierzi vederea de ansamblu.

18Poza pentru un prieten care imi aratase acest zid intr-o imagine veche. In teren arata mai bine. Este o vale in vecinatate… aceasta avea o denumire initiala, apoi i s-a pus alta in perioada regala. Acea denumire era insa a unei alte vai… si s-au inversat atunci denumirile. In perioada comunista i s-a schimbat iar denumirea 🙂 In democratie panoul cu denumirea vaii a fost pus altei vai aflata si mai departe… Ca sa faci un pic de lumina in toata ciorba asta… trebuie sa ai si un nume aferent 🙂

Ati auzit (poate!) ca drumul de pe Valea Prahovei a fost facut pentru prima oara de catre armatele austriece dupa anul 1700, prin 1736-1739… Drum… adica sa poata trece si carutele.

19Aspect drum realizat de austrieci, varianta latita in anul 1790

Dezbaterea no.19: Estimarea luptei de la Posada

Poate ca este binevenit si acest subiect. Ca tot nu prea ne pasa decat de prezent si… „parca nu e rau daca s-ar scoate istoria din scoli”… zic unii! Urmand aceasta logica, prin care unii inteleg ca nu inveti nimic din istorie, totusi, de ce ne mai intereseaza ca bunicii au luptat in cel De-al Doilea Razboi Mondial? Daca istoria nu e buna…

Haideti sa ne trezim un pic, si poate ca nu vom cadea de acord asupra celor ce urmeaza, dar macar citim ceva „povesti” din alte vremuri. De cand unii isi lasau oasele in pamantul pe care azi il calcam! Zeci de milioane de romani stau la temelia tarii acesteia si, zic si eu, macar sa gandim putin inainte de a scoate tot felul de prostii pe gura.

Deci, macar ne amintim cum a fost si tot e ceva 🙂 Inca un lucru: nu batem campii incercand sa stabilim unde a fost Posada, nu are rost, vorbim pe probe, nu pe vorbe. Marii nostri istorici, cand se refera la Posada, o situeaza in tot felul de locuri. Sa nu ne complicam si noi!

INCEPUTUL POVESTII

Cum umbla, in 1330, regele maghiar, Carol Robert, prin Tara Romaneasca, dupa Basarab, ca sa-l traga de barba… (regele vorbea asa, nu e de la mine! ), tot umbla brambura si nu-l gasea. Intrase in Tara Romaneasca dupa Basarab prin luna septembrie si nu dadea deloc de omul acesta. Vulpe batrana si Basarab! Ungurul, cu o armata de 30.000 de oameni, si el, cu vreo 10.000. Aceia cu zale pe ei si calare, romanii cu arcuri si sageti… nu mergea sa faca pe eroii. Cred ca nici nu gandeau cum presupunem noi azi 🙂 Nu voiau sa moara inutil, nu cred ca tinea faza cu pentru tara si voievod.

Regele si cavalerii lui, invatati cu ospetele si cu simpla ridicare a mancarii din farfurie, pusa acolo de altii, incepusera… sa cam faca foamea pe romaneste. Ai nostri, invatati cu branza de oaie si cu jirul 🙂 cu traiul mai aspru sa zicem, au lalait-o toata toamna pe la umbra codrului. Probabil mai dadeau drumul si la niste gratare, sa-i atate pe inamici si cand se aratau astia, le trageau un potop de sageti, mai rareau din ei si iar fuga-fuga la adapostul padurii, cu tot cu carnea de pe gratare. Macar aia care mureau, mureau frumos… cu mirosul carnii fripte in nari 🙂 Glumesc!

Bun, si se face noiembrie, se intetise frigul, e logic, nu? Noiembrie este o luna rece. Au zis ungurii sa plece si ei pe la casele lor, si pe cand plecau, i-au atacat romanii. Istoricii nostri spun ca lupta pe bune dintre romani si unguri a inceput pe 9 noiembrie 1330. Oare cum a fost atunci? Sa dam un pic drumul la masina timpului..:

Batali-de-la-Posada-Cronica-pictata-de-la-VienaBatalia de la Posada

Din acea zi si pana azi au trecut… 685 de ani, 3 luni si 16 zile, adunate pana azi, 25 februarie 2016, rezulta ca lupta a inceput acum 250.299 de zile 🙂 Soarele a rasarit atunci la fix 7 dimineata si a apus la ora 16:46, sa zicem ca ziua-lumina a avut 9 ore si 45 de minute. Nu era luna plina, deci au avut noroc ca venea seara mai repede decat de obicei.

SI DE AICI INCEPE PROBLEMA NOASTRA!

Am scris cu litere mari, ca sa separ un pic textul. Bine, sunt tot felul de metode oficiale, dar sa nu ne bazam pe faptul ca daca 1000 de oameni fac acelasi lucru, inseamna ca este si cea mai buna solutie. Cea mai buna solutie este aceea care ti se potriveste!

Mai jos voi relua o poveste relatata de mai multe site-uri, ca sa analizam si noi. Sa nu ma luati cu domnii Neagu Djuvara sau Lucian Boia, ce spun ei, ca nu apreciez deloc 🙂 Oamenii acestia sunt cititori de carti multe, si cand te risipesti asa, cazi in tot felul de teorii, pe negandite imprumuti puncte de vedere, speculezi, demitizezi unde nu este mit. Voi puteti sa-i apreciati, este dreptul fiecaruia. Dupa ce ca am falsificat atat istoria, acum alunecam in alte nebunii, ca de fapt nu am facut nimic in doua milenii si am ratacit fara minte… Noi avem nevoie de realitate, nu de povestile acestor batranei incapatanati 🙂

Astia doi, batraneii, tot respectul pentru ce au citit si facut ei, dar lucrurile nu sunt chiar asa cum le spun ei. Ei stapanesc un timp, noi, cei de azi, vedem un pic diferit; si noi vom parea absurzi/depasiti peste niste decenii in ochii celor care sosesc dupa noi… ca asa este cursul vietii, evolutia. Ce se stie mai putin este faptul ca adevarul istoric este cel consemnat in majoritatea surselor din acel timp. Cei doi domni sunt niste buni povestitori, cu propriile adevaruri, idei, viziuni asupra istoriei. Un istoric serios foloseste alt tip de exprimare. Bine, eu nu sunt nici istoric, nici serios, nici povestitor, dar inteleg cat de subreda este de exemplu teoria originii cumane a domnitorilor romani, o dinastie a cumanilor 🙂 Foarte probabil ca Basarab I sa fi fost copil dintr-o familie mixta cumano-valaha. El vorbea insa romaneste… din limba cumanica nu stiu daca a ramas o mana de cuvinte…

Faza cu domnitorii romani care erau de fapt cumani, mi se pare o prostie fara margini. Sa zicem ca Basarab, casatorit cu unguroaica Margareta, era cuman. Fiul sau, Nicolae Alexandru, cum era? Tot cuman? 🙂 Nicolae Alexandru, casatorit pe rand cu doua unguroaice, Maria Lackfy si Clara Doboka, are si el urmasi care vor domni si ei. Tot cumani au fost si acestia? 🙂

In fine, mai incepusem eu o discutie cu un colectiv de profil al unui muzeu, si eu ziceam ceva, ei ca ii contrazic pe marii nostri istorici, pe marele Iorga. Stiti, unii oameni se alarmeaza foarte tare cand isi dau seama ca le poti dovedi ca au crezut niste decenii in niste neadevaruri. De fapt, nu am contrazis pe nimeni, insa am spus ca am dubii ca o anumita descoperire arheologica s-a produs intr-un anumit loc si ca este eronat legata descoperirea respectiva de istoria acelor locuri. Peste 100 de nume scrisesera pe acest subiect si veneam eu, un nimeni, sa le zic unor Cineva ca poate e altfel 🙂 Si, obtinand o aprobare, am mers pana la sursa, la mama sursei. Cine credeti ca a avut dreptate? 🙂 O sa aflati curand…

Hai ca nu mai termin o data cu palavrageala… ce ma enerveaza cateodata cand vorbesc atat de mult 🙂 Daca ma enerveaza pe mine… De curand, m-am intalnit cu un interlocutor extraordinar, am vorbit 5 ore intruna 🙂 Bine, pe aceeasi linie se inscrie si vizitarea Muzeului Orasului Sinaia, la cateva zile dupa ce s-a deschis, unde tot la fel, am stat cu cineva cateva ore… privind si comentand. Unii au vizitat muzeul in 10-15 minute, altii in 30-45, iar noi… 🙂 Chiar e fain muzeul, acum depinde de ce vrei sa vezi sau cauti.

SURSE SI CITATE DESPRE LUPTA DE LA POSADA:

Unele pasaje sunt ingrosate de mine.

1. D-l Horia Dumitru Oprea, cu un blog foarte interesant, s-a referit si dansul la subiectul Posada si citez:

„Căci această tristă întâmplare a ţinut mult, din ziua a şasea a săptămânii până în ziua a doua a săptămânii viitoare în care zile ostaşii aleşi aşa se izbeau unii de alţii, precum în leagăn se leagănă şi se scutură pruncii sau ca nişte trestii bătute de vânt. Uciderea cea mai cumplită – căci a căzut o mulţime de ostaşi, principi şi nobili şi numărul lor nu se poate socoti – a fost în ziua a şasea, în preseara Sfântului Martin şi după aceea, în ziua următoare [adică în zilele de 9 şi 10 noiembrie; sfântul Martin e la 11 noiembrie]. […] Iar regele şi-a schimbat însemnele armelor sale, cu care a îmbrăcat pe Desev, fiul lui Dionisie, pe care, crezându-l a fi însuşi regele, românii cu cruzime l-au omorât. Şi regele abia a scăpat cu câţiva inşi. […]” Şi s-au întâmplat toate acestea – îşi încheie Cronica pictată impresionanta povestire – „ca nu cumva să se semeţească ungurii de mulţimea izbânzilor… ci să înveţe umilinţa.”

Autorul blogului il citeaza pe: Constantin C. Giurescu – Probleme controversate în istoriografia română, Ed. Albatros, Bucureşti, 1977

Iata articolul: https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/04/28/unde-a-fost-posada-prima-parte/

2. Ce spune Historia: „Basarab şi-a dat seama, fără întârziere, că nu va mai avea poate niciodată o şansă atât de favorabilă. Ceea ce a urmat a fost, pentru oastea regală, un adevărat dezastru: surprinse într-o ambuscadă şi izolate într-una dintre văile înguste ale munţilor, trupele lui Carol Robert au fost aproape nimicite de către oştenii voievodului într-un măcel care s-a prelungit de vineri, 9 noiembrie, până luni, 12 noiembrie 1330. Regele însuşi şi-a salvat viaţa cu mare dificultate, travestindu-se în hainele unuia dintre credincioşii”.

Sursa: http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/anul-1330-m-celul-posada

BasarabBasarab I

3. Wikipedia: „După lupta de 3 zile, 9 – 12 noiembrie 1330, Carol Robert de Anjou a scăpat cu greu, schimbând hainele sale cu ale unui oștean pentru a nu fi recunoscut. Se reîntoarce către patrie tot prin Timișoara.” Articol: https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Posada

4. Ce spune Lovendal? „În ziua de vineri 9 noiembrie 1330, armata lui Carol Robert d’Anjou a intrat în defileu, fără să se fi gândit la vreo măsură de siguranţă, cum se procedează în războaie, pentru a preveni surprinderea….Bătălia a durat patru zile, iar din oastea ungară au reuşit să supravieţuiască şi să fugă doar grupuri răzleţe, neînsemnate. Articol: http://www.lovendal.ro/wp52/pentru-batalia-de-la-posada-basarab-i-s-a-folosit-de-spioni/

5. George Damian, pe blogul sau, citandu-l pe Bogdan Murgescu cu a sa opera „Istoria Romaniei in texte”: „Şi a fost aici un cumplit dezastru, căci au căzut o mulţime de ostaşi, de principi şi de nobili şi numărul lor nu se poate socoti, din ziua a şasea, în preziua sfântului Martin şi după aceea în cea următoare”.

Articol: http://www.george-damian.ro/romanii-n-au-fost-gainile-europei-batalia-de-la-posada-din-1330-2904.html

CONCLUZII SI NU NUMAI:

Dupa cum observati, am citat cateva surse, site-uri, autori, serioase/i, nu orice obscuritate a netului.

Am ingrosat la fiecare niste cuvinte care ne arata zilele desfasurarii luptei. Se spune ca lupta a durat de pe 9 pana pe 12 noiembrie 1330, de vineri pana luni.

Cand este Sfantul Martin? Pe 11 noiembrie!

In ce zi a saptamanii a cazut aceasta zi in anul 1330? Duminica!

Peste tot se spune ca lupta a inceput in ziua a sasea. Noi stim ca ziua a sasea a saptamanii este sambata. Iar 11 noiembrie, o sarbatoare fixa, a cazut intr-o zi de duminica. Cand a inceput lupta? 🙂

Lupta a inceput in ziua a sasea a saptamanii, adica sambata, asa se poate crede! Ca doar se spune ca lupta a durat din: „ziua a şasea a săptămânii până în ziua a doua a săptămânii viitoare”. Care este adevarul? De ce se spune totusi ca a inceput lupta vineri, 9 noiembrie, daca Sf. Martin era intr-o zi de duminica? Ca doar vinerea stim ca este a cincea zi a saptamanii?

Sunt 2 explicatii:

Prima: ziua a sasea este chiar vinerea, daca ne raportam la Vechiul Testament, unde se spune ca sambata este ziua a saptea, in care s-a odihnit Dumnezeu. S-ar explica astfel de ce lupta a tinut din ziua a sasea pana in ziua a doua a saptamanii, adica asa cum considera toata lumea, de vineri pana luni… duminica fiind prima zi a saptamanii. Dar mai apare o problema: Constantin cel Mare a convocat un sinod la Niceea , prin anul 325, care sinod a stabilit ca Ziua Domnului este Duminica. Oare pana la 1330, numerotarea zilelor a ramas tot cu sambata, ziua a 7-a? UPDATE: De la MNIR mi s-a spus ca duminica a ramas ziua a 7-a.

A doua: Ca daca nu a ramas sambata ziua a 7-a, ci este ziua a 6-a, atunci este o eroare in intelegerea textului. Si atunci avem asa: „Uciderea cea mai cumplita a fost în ziua a şasea, în preseara Sfântului Martin şi după aceea, în ziua următoare”. Eu deja vad trei zile de lupta, nu patru 🙂 Consideram ca prima zi de confruntare a fost una de lupte intense, fiind logica aceasta consideratie. Zicem asadar ca prima zi de lupta a fost ziua a sasea-sambata. S-au mai dat lupte grele si a doua zi, adica de Sf. Martin. Apoi si „in ziua urmatoare” care era luni. Urmand aceasta logica apare si o concluzie, lupta nu a tinut de pe 9 noiembrie pana pe 12 noiembrie, ci de pe 10 noiembrie pana pe 13 noiembrie.

Care o fi varianta corecta? 🙂 Din ce pare lupta s-a desfasurat intre 10-13 noiembrie si nu intre 9-12 noiembrie.

Am mai citit si exprimari de istorici militari. Se spunea ca atacul decisiv l-a dat cavaleria lui Basarab. Este cel putin o enormitate sa spui asa ceva. Cum adica, tu ai intr-un defileu, care stim toti ce inseamna un defileu, o masa compacta de oameni si cai, la cateva zeci de mii, darami peste ei stanci si copaci, si dupa o vreme ii ataci cu cavaleria :)) Pai la tot pasul e plin de cadavre si de obstacole naturale, ce atac decisiv? 🙂 Astea sunt filme de la citit mult si risipit in fantezii personale. Dupa ce le-a dat in cap cu bolovani si a frant copaci peste ei, a trimis cavaleria sa dea si ea un atac decisiv… intr-un spatiu inchis, plin de obstacole. Vai de scoala noastra militara si de ce invatam acolo…

Mai degraba credem izvorul istoric, Cronica pictata de la Viena, decat presupunerile unor istorici din perioada comunista. Cred ca lupta pe bune a durat de sambata pana luni, de pe 10 noiembrie pana pe 12 noiembrie. Pe 13 a fost eliminata orice rezistenta, capturati supravietuitorii…

Oare asa o fi?! 🙂

Ulterior, Basarab s-a impacat cu Carol Robert, dar regele a ramas atat de traumatizat, incat nu a mai calcat vreodata prin Tara Romaneasca. Si tot in Cronica se spune despre faptele „eroice” ale romanilor… unor preoti catolici, luati prizonieri, le-au fost batute cuie de lemn in cap. Dar na, era Evul Mediu, nu? 😉 Adevarul cred ca trebuie spus asa cum este, pe langa o mare victorie s-au intamplat si tot felul…

capture