Momente si…povesti din Parcul Natural Bucegi

La Podu cu Florile…zona carierei incepe sa devina o groapa de gunoi. Sunt tot felul de gunoaie acolo, cine le-a adus „nu se stie”…zona este una in care nu prea ai voie sa faci nimic, din cauza legilor…pe care oricum nimeni nu le respecta sau aplica.

DJ 713, aproape de Saua Dichiului

Lucrarile la DJ 713 inainteaza…dar trebuie sa se intoarca si sa repare ce se strica in urma…Idi…am zis ca nu mai folosesc astfel de „apelative”

Acelasi DJ 713…o lucrare superficial realizata de la bun inceput. In acest loc, pamantul fuge la vale. Initial era suficient spatiu sa se toarne un zid de sprijin…dar au preferat sa arunce 2-3 basculante cu pamant. Doar ca pamantul s-a dus mai departe neavand pe ce sta, cu tot cu asfalt. La fel fac si acum 🙂 Insa nu au mai bagat 2-3 basculante ci mai multe. Va dati seama ca nu prea au multe prin cap oamenii acestia? Unde bagi umplutura daca nu ai pe ce sa o asezi?

Directii „turistice”

Locul unde fiecare turist isi scrie numele cu pietre…

Insecta din imagine săpa in pamant un loc unde sa intre. Săpa de zor…cu o pereche de picioare scotea pamantul iar cu celelalte il indeparta

Dupa ani de zile in care fantana din imagine a fost doar o ruina s-a intamplat un lucru deosebit. Au reparat-o… Fantana a fost ridicata in perioada regala, mai exact in anul 1880, desi eu cred ca scria initial 1881.

Restauratorii… Proiectul „Fantanile din Sinaia” este o mare realizare pentru Valea Prahovei

PRIVITI SI LUATI AMINTE, PSEUDOTURISTUL MONTAN

Acest tanar a fost descoperit de noi pe traseul de pe Jepii Mici (Valea Caraimanului). Este cel mai bun exemplu de ASA NU cand vorbim de excursii pe munte. Sa nu va mai ganditi ca muntele rapeste vieti, ca este periculos…totul se datoreaza deciziilor personale. Respecti niste reguli traiesti, nu le iei in considerare se poate sa o patesti. Este la fel de simplu cum stai la semafor si nu treci pe rosu.

Nu mergi pe munte in espadrile, cu umbrela intr-un buzunar, cu pet-ul de bere in altul. S-a mai si impopotonat cu un maimutoi urias ce-i atarna de rucsac… Baiatul, de abia mai mergea cand l-am intalnit, mai avea cam 25 minute pana la marginea padurii. Coborase printre atatea stanci, bolovani, locuri accidentate incat la fiecare pas se stramba de durere.

Ce sa-i mai spui? Omul realiza ce prostie facuse si mergea mai departe alaturi de prietenii lui. Pana la urma unul dintre ei i-a luat rucsacul si a mers mai comod, dar a iesit din padure cu un picior incaltat, cu altul gol…isi aruncase una din incaltari.

Ideea este ca nu trebuie sa pleci pe un traseu montan fara sa te interesezi putin despre acesta. Am fost o data la un maraton in alti munti. Pe traseul de 40 km nu mai mersesem. O zi intreaga am stat acasa si am cautat descrierea traseului, pe kilometri, puncte de reper, am citit povestile participantilor din editiile anterioare. Iar cand am ajuns si am luat startul stiam exact unde ma aflu si ce urmeaza, fara sa mai fi fost pe acolo vreodata. Probabil faptul ca esti intr-un grup l-a facut si ii face pe cate unii sa nu-si ia nicio masura de prudenta. „Merge si asa”, „Vedem la faţa locului” sunt cele mai paguboase ganduri.

Am scris intr-un articol anterior ca voi lua aceasta roata si inca una aflata prin imprejurimi. Ei bine, nu m-am razgandit, dar nu o voi mai lua pe aceasta din imagine. Mai bine dezgrop o alta…ca mai sunt.

Nu vreau sa o iau pentru ca este un moment aparte. Cand s-a dat ordinul de oprire a acestui funicular, in urma poate cu mai bine de jumatate de secol, cel care a pus in practica acest indemn, a scos roata si a pus-o in apropiere. Se si vede de unde a fost scoasa. Probabil cu gandul ca intr-o zi funicularul va fi repornit. Asadar nu se cuvine sa stric eu „imaginea” de acum multi ani. Acel gest incremenit in timp sa ramana mai bine asa…eu pot lua o alta roata cazuta aflata mai jos…