Ce este o cursa de anduranta montana: sprint, maraton, semimaraton?

Mai jos, oricine isi poate da seama ce inseamna o alergare prin munti. Imaginile au fost realizate la concursul HIT the TOP 2013, pe traseul de alergare Bran-Valea Ciubotea-Vf. Omu si retur.

Nu mergi la un astfel de concurs cu mainile in buzunar, ca la plimbare.

bAstepti sa primesti nr. de concurs si semnezi declaratie pe proprie raspundere. Tu esti responsabil pentru orice patesti, nu te obliga nimeni sa participi 🙂

aAici semnam declaratia respectiva

cUrci astfel de versanti

dTe strecori in permanenta agitatie printre copaci, stanci…alergi cat poti, pe unde poti

eMici opriri in locurile unde se noteaza numerele de concurs

fSi urci, si tot urci

gNu conteaza inclinarea versantului, trebuie sa atingi TOP-ul (Vf. Omu) si sa te intorci

hIn spate lumea civilizata, de acolo ai plecat in urma cu putin peste o ora, urcand pante succesive

iIti asumi orice intr-un astfel de concurs

jAlergi si alergi, atent la picioare

kSi betele pot fi de ajutor pentru cine s-a obisnuit cu ele

lTotul este sa ajungi primul 🙂

mRiscuri asumate

nStrabati toate tipurile de peisaje montane, traversezi prin anotimpuri, nu conteaza nimic, trebuie sa alergi, sa inchei concursul 🙂

oFiecare pas te duce mai aproape de varf

pOrice solutie te avantajeaza daca intreci pe cineva 🙂 Chiar si asa 🙂 Care cum poate, important este sa treci linia de sosire.

Cursa HIT the TOP intr-o mica statistica:

– au participat 82 de concurenti

– parcurgearea traseului turistic prin Valea Ciubotea si pana la Vf. Omu are ca timpi pe indicator 6-7 ore. Ultimul concurent, a ajuns la Finish, dupa 6 ore si 15 minute. Adica a ajuns la Varful Omu si s-a intors in 6 ore. Ca turist, pe coborare mai faci 4-5 ore

– primul concurent a ajuns la Omu intr-o ora si 23 minute de la start, un timp istoric

– primul concurent care a incheiat concursul si a parcurs integral traseul competitional a realizat un timp de 2 ore si un minut 🙂

– intre 2 ore si 3 ore, au sosit 32 de concurenti

– intre 3 ore si 4 ore, au sosit 36 de concurenti

– au participat 11 fete, toate incheind cursa, prima in intervalul 2-3 ore

In 2 :55 ore am incheiat si eu oncursul, un timp bun, de care sunt multumit 🙂

O alergare montana nu este asadar o simpla joaca, nu ai ce face si alergi, este o chestie in care iti asumi niste „chestii” 🙂 …acum sa vedem cum va fi la Maratonul de 92 km de pe Bucegi. Dar o data ce iei acest virus montan, nu prea mai renunti la el 🙂

Pozele au fost luate de pe Facebook. Acestea apartin fotografilor si partenerilor Outdoor Romania.

Despre concursurile de anduranta montana

Printre obiectivele personale din acest an se numara si organizarea unui „Maraton in muntii Sinaii” si a altui concurs „Maratonul Busteniului”. Ori ambele, ori doar unul.

Inspre toamna, sa nu se suprapuna cu alte concursuri reprezentative….probabil ori in luna august, ori intre Maratonul Ciucasului si Maratonul Pietrei Craiului. Evident cu acordul administratiilor locale, altor institutii.

Exista posibilitatea ca seful Parcului Natural Bucegi sa nu fie de acord, pentru ca nu este vorba de o ilegalitate, si atunci va trebui sa gasim o solutie. Gasim noi una, la d-astea suntem de neegalat :)) Este oricum un paradox si cu Administratia Parcului Natural Bucegi…nu se poate dialoga cu seful ei in schimb printre angajati sunt oameni mult mai capabili ca propriul lor sef.

Am mai scris si o sa scriu, eu il consider pe inspectorul Clementin Negutescu cel mai bun reprezentant al Ministerului Mediului in Bucegi. Este diplomat, cunoaste legislatia de mediu, este educat, de bun simt, stie cand sa fie om si cand sa aplice legea…este omul potrivit la locul potrivit. Niciodata nu m-a interesat ce au spus unii si altii despre el, din punctul meu de vedere, pentru Parcul Natural Bucegi acest domn chiar face treaba, atat cat poate, atat cat este lasat.

Ca fiecare alergator montan am cateva competitii „de suflet”. Le-am pierdut pe majoritatea in acest an. Au fost Semimaratonul Pietrei Mari editia de iarna, Hit the Top de la Bran. Probabil nu merg nici la Duatlonul Tarii Barsei de pe 1 iulie pentru ca atunci este anuntata sosirea unui grup mare de turisti si trebuie sa stau cu ei, dupa ei. On top of the World, concurs pe bicicleta cu plecare din Sinaia spre Cota 2000-Babele Vf. Omu este in aceeasi perioada cu Ultramaratonul de 92 km al Bucegilor. Deci nici acolo nu ajung!

De la aceasta ultima competitie, denumita Marathon 7500 mi-am propus sa nu lipsesc pana la batranete. Va dura trei zile, in 2010 am parcurs traseul in 36 de ore, in 2011 in vreo 28 de ore…ironia este ca in antrenamente intreg traseul l-am realizat sub 25 ore, cand vine concursul insa :)) Este un concurs foarte dur, desi se inscriu multe echipe, la final doar vreo 20 trec linia de sosire, amestecate, masculin, feminin, mixt.

In acest an am inteles ca startul se va da seara la ora 18.

Sa vorbesc putin de competitia desfasurata pe 9 iunie 2012 la Bran, intitulata Hit the Top. Nu am fost pentru ca era in preziua alegerilor si oricum eram destul de obosit 🙂 Asa ca nu m-am intalnit cu prietenul George de la blogroll…si nici cu alti prieteni.

Sa subliniez niste rezultate:

La categoria peste 35 de ani Cosmin Bucsa de la Centrul Jandarmeriei Montane din Sinaia a venit pe locul 6 cu un timp de 2:14. Adica a alergat dintr-un cartier al Branului prin Valea Ciubotea, -din punctul meu de vedere cel mai dificil traseu turistic din Bucegi-, pana la Vf. Scara (2421 m altitudine) si inapoi la Bran, in putin peste 2 ore.

Un alt rezultat foarte bun este al lui Bogdan Boja din Busteni, Bubulu cum este cunoscut in lumea Bucegilor, care s-a situat pe locul 8 cu timpul de 2 ore si 34 minute.

Nici prietenul blogului buceginatura2000, unul dintre cei mai in etate alergatori montani ai tarii, nu a fost mai prejos. Dl. Stan Turcu a parcurs traseul in 3:08, obtinand locul 14. Un loc foarte bun cand ai peste 60 de ani…bine dl. Stan arata ca la 50. Cine nu stie afla acum…mersul pe munte te face mai tanar.

Nu scriu prea multe despre categoria Feminin pentru ca am scris la cateva concursuri si s-a inteles altceva :)) M-am invatat minte…o sa scriu cand particip personal 🙂 Dar pentru cine isi inchipuie altceva…fetele ce participa la concursuri montane sunt ca orice om :)) Unele mai din topor, cu injuraturi si miscari baietesti, altele cu silueta de invidiat si la prima curba arunca ambalajele de la geluri energizante pe jos, asa de mult iubesc natura :)) , majoritatea sunt insa oameni adevarati de munte …sau se dezbracau pe poteca sa isi arunce chilotii ce deveneau stanjenitori dupa zeci de kilometri, bine, fara nicio jena :)) La baieti lucrurile stau mult mai rau :)) Eu vorbesc de aspecte izolate…

Ce sa mai spun, suntem romani, depinde de la concurs la concurs. De exemplu, la Maratonul din Piatra Craiului, festivitatea de incheiere are loc in sala Caminului Cultural din Zarnesti. Acolo poti sa-ti pierzi telefonul, portofelul, cineva, din 500 de persoane ti-l returneaza. Trebuie sa vezi ca sa crezi. Acolo niciun tanar nu isi insuseste bunul altuia. Nici nu ai sa vezi alergand la acest concurs golani, derbedei si alte rebuturi ale societatii…doar tineri si varstnici educati, cu moralitate, de bun simt.

Stati linistiti ca nu apar in filmari, sunt de regula in primii 50-100 alergatori, acolo, binisor 🙂

Si sa va mai povestesc o curiozitate 🙂

Concursul pe biciclete On Top of the World ce se desfasoara pe Bucegi cu plecare din Sinaia, in luna iulie, beneficiaza de o interdictie din partea Administratiei Parcului Natural Bucegi. Nu sunt lasati sa urce cu bicicletele pana la Vf. Omu :)) Ca nu este voie… Acum sa fim seriosi, nu stiu ce impact aduce o bicicleta mediului inconjurator :)) In schimb, nimeni nu este sanctionat daca merge cu o motocicleta sau cu un jeep pana la acelasi varf. Legea aceasta se aplica dupa ureche, cum i se pare fiecaruia.

Filmare din 2010 la Vf. Omu. Eu am mers pe traseul Sinaia-Babele, nu pana la Vf. Omu, in acel an. Atunci era voie la Vf. Omu, in 2011 nu a fost voie.

Oricum pe organizatorul concursului, Radu Savin, am sa-l ajut si in acest an la dezechiparea traseului, dupa concurs. O sa rog cativa prieteni sa mearga sa stranga marcajele si alte balizari. Este o competitie renumita, de traditie, ei nu cer la nimeni vreun ajutor, Primaria din Sinaia si Salvamontul ii sprijina pe organizatori, in schimb dl. Iuncu de la Parcul Natural a aflat ca legea nu-ti da voie sa mergi cu bicicleta la Vf. Omu :)) Domne, da’ nu e voie nici cu mijloc auto si totusi in fiecare saptamana apar pe acolo cate unii 😉

Poate ca sunt subiectiv, dar daca participi o data la Marathonul 7500, la categoria Elita si alergi cei 92 km pe traseele montane ale Bucegilor, incepi sa iubesti acest concurs. Si vrei sa mai repeti isprava…singuri prin noapte, coborand si urcand vai, creste alpine, lumini in urma si in fata de la frontalele concurentilor…si alergi, alergi, iti zici ca nu este cu putinta sa ajungi la Vf. Omu din trei directii in 15-20 ore, te asezi si nu stai mult de teama ca nu te mai poti ridica, nu stii de urs, caini ciobanesti sau alte animale, stii doar ca trebuie sa alergi…simti insa ca traiesti, ca poti sa o faci si anul acesta. Treci linia de sosire esti primit ca un invingator, putini reusesc sa termine concursul…peste aproape o luna de zile vine iar o noua editie de Marathon 7500. Mai traiesc un an :))

Poate vom vedea astfel de evenimente si in Valea Prahovei, orase de munte cu reprezentare minima in competitii de acest gen.

Maine, 7 iulie 2011, in Bucegi…prima zi de Marathon 7500

Pana la urma anumite lucruri vin indiferent ca ne dorim sau nu 🙂 Si a mai trecut un an de la ultima competitie Marathon 7500, au trecut lunile, saptamanile si a mai ramas o zi.

Maine echipele participante la sectiunea Elita se aduna pe platoul din preajma Salvamontului de la Pestera, urmeaza montarea corturilor, validarea inscrisilor, sedinta tehnica…vineri la ora 6 dimineata se va da startul in cea mai dificila competitie montana din tara.

Teoretic, concursul acesta de anduranta intins pe 90 km de teren montan, cu denivelari majore asadar, ar trebui sa dureze de vineri de la ora 6 a.m. pana duminica dimineata. Practic, aproape toate echipele alearga sau merg inclusiv noaptea pentru a trece cat mai repede linia de Finish.

Fiecare participant vine la acest adevarat ultra-maraton cu ganduri diverse, eu merg pentru ca este un lucru deosebit de frumos, manat de ambitia de a termina si acest maraton pe un loc cat mai sus. Este o senzatie de libertate adevarata sa zburzi si ziua si noaptea pe traseele Bucegilor. Este ca o reintoarcere in amintiri…

Sambata, se va da startul si la semi-maraton care este de fapt un maraton adevarat, avand o lungime de 45 km. Alte echipe de la sectiunea Hobby vor lua startul la ora 6:00 dimineata iar duminica se va pleca acasa…

Indiferent de rezultat, orice participant ramane cu o amintire puternica, eu si acum am in minte in detaliu traseul de anul trecut, obstacolele, vremea, concurentii, scurtaturile, ochii animalelor vazuti la lumina lanternei…

Oricum trebuie sa alergam constant pentru a ne intoarce sambata in tabara de baza, in aceeasi zi trebuie sa merg si la lacul Bolboci sa vad daca sunt pastravi de aproape un metru, daca a prins cineva cunoscut. Am un fix sa fotografiez un pastrav asa mare, pe care sincer eu nu mi-l pot inchipui, probabil ca daca exista o sa stau pe langa el multa vreme…in astfel de momente pentru mine se opreste timpul :)))

Pana duminica seara, sau pana luni nu o sa mai scriu probabil, din lipsa de timp 🙂 dar revin atunci cu mai multe posturi…numai bine!