Sambata seara…Andrei imi spune ca vrea sa mearga pe munte. De regula, duminica pentru el inseamna si cateva ore de lectii, suplimentare. Dar daca asta era voia lui :) Si cum un raspuns imediat nu era cel mai potrivit lucru, i-am zis ca-l voi lua cu mine numai daca imi va face o lista cu ce crede el ca trebuie sa facem inainte de a porni intr-o excursie. Il luam oricum dar vroiam sa vad ce s-a prins de el din excursiile anterioare.
S-a inarmat el cu o foaie si un pix si timp de vreo ora, umbla ganditor din camera in camera. Cand i mai venea o idee fugea sa o noteze. Cand m-am uitat pe foaia lui era scris un pomelnic intreg: de la privitul la Meteo, la rucsac cu apa, mancare si reguli de calatorie in telecabina. Citise el ca in telecabina nu se sare, se sta linistit, se priveste, pe munte nu se alearga…erau multe si majoritatea reale.
Dimineata se echipa de zor, parca eram eu cand eram mic…am plecat la telecabina din Busteni unde trebuia sa ne mai intalnim cu alti prieteni.
Trebuie stiut ca la ore fixe, telecabina efectueaza curse obligatorii, chiar daca este doar un singur turist…intre ore insa, daca nu sunt minimum 20 de persoane, telecabina nu se pune in miscare intrucat nu sunt acoperite costurile. Prietenii intarziau din cauza traficului, toti cei prezenti s-au urcat in telecabina, era aproape ora 10 asa ca am socotit eu ca mai bine i asteptam o ora in varful muntelui decat inca o ora prin statia de telecabina. La cateva minute de la plecarea telecabinei au ajuns si ceilalti…nefiind turisti, au ramas sa astepte cursa obligatorie de ora 11. Intre timp, eu m-am intalnit cu o fosta colega de scoala generala, chiar in acea zi era ziua ei, eu tin minte detalii de la gradinita :) daramite de la generala… Am mai stat de vorba si cu alti prieteni intalniti la Babele, ne-am dus si pe la Sfinx…timpul a trecut si prietenii au ajuns.
Ne-am indreptat spre Piatra Arsa, Andrei isi nota intr-o mica agenda tot ce i se parea lui interesant. Parasind putin traseul ne-am abatut spre Stana de la Piatra Arsa si mai departe spre Sfinxul Pietrei Arse, la cateva sute de metri de traseul turistic. De la acest Sfinx, Andrei mi-a aratat blocul in care locuim…
Stana de la Piatra Arsa
Sfinxul Pietrei Arse
Pentru a ajunge inaintea celorlalti care ne asteptau pe o inaltime, am traversat o portiune intinsa acoperita de zapada. De la distanta parea ca te afundai daca ai fi mers pe acolo…la o privire mai atenta se observa ca zapada este valurita, ceea ce insemna ca era inghetata si deci nu te afundai prea tare.
Urmele noastre
Si am ajuns la ceva distanta de prieteni…inainte se vedea versantul nordic al muntelui Furnica, una dintre spaimele Bucegilor…multi sunt cei care il evita. Pentru mine este o placere sa-l urc, in vara l-am urcat si l-am coborat de 5 ori intr-o ora…nu este chiar cine stie ce…dar este masura puterilor dupa iarna, pentru cei mai sedentari. Oricum este o „Golgotă” pentru unii…de frica ei ar alege orice alt traseu montan :)
Multi aleg sa ocoleasca acest versant si sa continue dupa indicatorul spre Cota 1400…doar ca, acum iarna nu este poteca, traseul este interzis, exista zone cu risc de avalansa…
Am urcat destul de repede, sus ne astepta Micutzul morocanos venit din Sinaia. In timp ce Andrei isi scria o noua serie de impresii, noi dezbateam subiecte diverse…asteptand sa ne adunam cu totii. Dupa un popas mai lung ne-am indreptat si spre Cota 2000 unde panoul indica 21 de grade…nu stiu daca arata corect, cert este ca toti eram prinsi de soare la feţe.
Spre Cota 1400 am coborat cu telescaunul, ne-am oprit la terasa lui Sami si abia am prins penultima telecabina spre Sinaia.
Acasa, Andi inca mai adauga pagini scrise la agenda :) Cand l-a vazut invatatoarea asa bronzat l-a intrebat unde a fost…a povestit el ceva printre care si cele mai frumoase impresii ale sale. Cel mai mult i-au placut Sfinxul si urcusul pe muntele Furnica…telepatia deci functioneaza :)
BUCEGI NATURA 2000 
Am fost aici demult de tot… acum vreo 15 ani… Ehei, ce vremuri!… ;)
Babele au devenit usor rosiatice sau e doar o impresie a mea?
ApreciazăApreciază
Este un fel de lichen ce creste pe ele :)
ApreciazăApreciază
Ce mult imi place poza cu pasii care urca spre cer!
De ce este versantul furnica una dintre spaimele Bucegilor? :)
ApreciazăApreciază
Pentru ca este prea inclinat, este mult de urcat :))
ApreciazăApreciază
Prea cald pentru această perioadă din an.Tare mi-e teamă că această problemă,a protecţiei mediului,a fost luată în serios mult prea târziu.Mă gândesc,mai ales, la cei ce vin după noi. Să ne bucurăm,totuşi, de clipa prezentă.
Andrei,cum e şi firesc,calcă pe urmele tatălui.
Copiii sunt ceea ce trăiesc.
ApreciazăApreciază
Cei care vor veni dupa noi vor avea de luptat pentru refacerea mediului. Sa speram ca si Andrei se va deprinde cu muntele, daca nu asta este :))
ApreciazăApreciază
SUUUUUUUUPER,super,super tare drumetia !! .Juniorul Andi e de milioane,mi-l si inchipui notand de zor toate cele…inclusiv prostiile pe care le vorbea tati cu prietenii lui :) :) .
Bravo,sa fie sanatos si cu mult noroc in viata.
P.S. Nu faci adoptii?? :( Ca as vrea sa merg si eu odata iarna pe Bucegi :) :) :) :)
ApreciazăApreciază
Multumesc :) Este un copil energic, fugea intr-una, uitase asadar o regula chiar de el scrisa :)) Tati nu vorbeste prostii si urat decat foarte rar si nu in preajma lui :)) Pai sa-mi spui cand poti veni si gasim o solutie :)
ApreciazăApreciază
Puiul Omului Muntelui creste frumos,receptiv,constient,responsabil.S-o tina tot asa! Relatarea ta mi-a amintit cat de febril ma pregateam si eu inainte de a pleca la munte cu tatal meu,iar la scoala eram destul de rezervat,chiar timid si am inceput sa-mi dau drumul la limba povestind cu entuziasm despre excursiile la munte.In ce priveste alergatul asa facea si fiul meu,asa faceam si eu din dorinta de a ajunge mai repede in cate un loc din care sa vad ce urmeaza…Muntele are si puterea de a educa, de a modela caracterele,mai ales cand ai si de la cine sa inveti cum sa te comporti si cum sa-l iubesti!
ApreciazăApreciază
Sa vedeti ce ascultau colegii lui ce povestea el :)) exact muntele te educa, te modeleaza.
ApreciazăApreciază