Traseul turistic: Cota 2000 – bucla Varfului cu Dor – Valea Izvorul Dorului – Tintarul Hotilor – Cota 1400 – Sinaia

In acest week-end, in muntii Sinaiei!

Ne-am gandit la un traseu pitoresc si un altul mai potrivit parca nu era… bucla Varfului cu Dor. I-am dat denumirea aceasta pentru ca traseul inconjoara muntele Varful cu Dor. Oricum imi trebuiau anumite poze din zona Coltilor lui Barbes, asadar…

Ca sa castigam timp, am urcat cu telecabina la Cota 2000 si ne-am indreptat spre formatiunea stancoasa Masa Ciobanului, situata mai jos de Varful cu Dor.

1Se vad varful in dreapta si „Masa” in stanga

2In Saua Varfului cu Dor gasim 3 marcaje. Noi am urmarit punctul galben. In cel mult 2 ore se inconjoara muntele si se ajunge la cabana Valea Dorului. O sa vedeti pe la sfarsit la cat am ajuns din nou la acest panou.

3Un decupaj in patura ierboasa, ca o sageata… descoperire a unuia dintre copii.

4Masa Ciobanului ce seamana cu un altar

5Imagine de pe Varful cu Dor spre statia de telecabina de la Cota 2000

6Aici… a fost una dintre surprizele acestui traseu. Acest domn, aflat la o varsta venerabila, pe la 80 de ani, daca am inteles eu bine, este din Bucuresti, a venit periodic prin Bucegi, scrie la o carte nu stiu despre ce, de vreo 3 ani cauta o brana ce trece pe la poalele unor stanci inalte, pe care a mai fost in urma cu 20 de ani. In fotografie el urca pe Varful cu Dor. Ne-a mai spus ca il cheama Dan Oprescu si ca a fost arhitect.

Eu il vazusem de mai jos, tot respectul pentru oamenii de varsta lui care mai gasesc puterea sa mai ajunga pe munte. Zic eu ca unele trasee nu mai pot fi abordate ca in tinerete. Evident, d-l arhitect cauta brana de sub Coltii lui Barbes. Dumnealui urcase destul de greu spre Masa Ciobanului si Varful cu Dor, realitatea era ca nu ar fi reusit sa ajunga sub Coltii lui Barbes si sa se mai si intoarca.

7Pe acolo se coboara de la Masa Ciobanului pe marcaj punct galben

8

9

10

11

12Cand am privit in spate, am vazut un parapantist

14

15O poiana superba inconjurata cu un brau verde. Exact pe acolo trece traseul turistic marcat cu punct rosu, care porneste din Drumul de Vara, trece pe sub Coltii lui Barbes, urmareste albia Izvorului Dorului si ajunge in Valea Soarelui, la telescaun.

16Model de adaptare la viata de altitudine

17Foarte des si intepator… prin acest molid mic stau tot felul de vietuitoare ce se adapostesc in special de pasari pradatoare

18

19De unde am venit

20

Curand am ajuns intr-o „lume de piatra”:

21

22

23

24

25

26

27Pe o poteca in aceasta „lume”

28

29

30Si de aici am iesit din „lumea de piatra” 🙂

31Unde se vede albia paraului Izvorul Dorului, ne intalneam cu traseul marcat cu punct rosu si pe care ulterior am continuat spre Valea Soarelui-Valea Dorului.

32

1Turma de oi de la stana din Vanturis

34

35

36

37Pe acest parau gasim primavara o salba de lacuri mici, temporare. Noi am gasit acum in toamna… urmele acelor lacuri mici 🙂

38

40Alte oite dupa apa

41

42O superba piatra, banuim ce ar fi, dar mai bine o sa-l intreb pe Alexandru-Fosile

43

44

45

46Si am ajuns in Valea Soarelui, vedeti marcajul turistic in dreapta

Tot pe drum de data aceasta, am trecut de Valea Dorului si am ajuns in Saua sau Curmatura Vf. cu Dor.

47Din nou la panou 🙂 dupa  4 ore si 50 de minute 🙂 timp in care am cascat gura la peisaje, am facut popasuri pentru mancare, multe poze, fiind cu copii, ne-am coborat la nivelul lor si m-am bagat cu ei intr-un lac… am urcat greu din Valea Dorului si sus, nu departe de acest panou, am facut un alt popas 🙂

Am continuat pe directia Drum de Vara, o oprire la Tintarul Hotilor, apoi Cota 1400 – Drumul Vechi al Cotei – Sinaia… pe la 20:30 eram la gara si ne suiam in Regio 3009 spre Busteni.

48Tintarul Hotilor

La Cascadele Vanturisului… pe firul Izvorului Dorului si pe sub Coltii lui Barbes

Ca sa realizezi un traseu turistic pana la Cascada Mare a Vanturisului, ar fi nevoie de multi, multi bani 🙂 Probabil nimeni nu va face un traseu turistic pe acolo, datorita reliefului…

Am prins un moment liber si, cu doi prieteni, am plecat spre muntele Vanturis. Nu stiu a cata oara din viata asta, am ajuns la cascadele din Vanturis… cine mai stie… Ideea este ca am ajuns mereu, pe orice vreme si indiferent cat era de mare apa.

Initial, am plecat din Busteni… in timp, daca locuiesti pe la poalele unor munti, iti faci tot felul de variante de trasee. Mie imi este cel mai usor sa ajung in Poiana Vanturisului pe drumurile forestiere Poiana Tapului-Vulparie-Calea Codrului… sunt 10 km.

1Dimineata, prin padure. Desi stabilisem o ora de intalnire, un prieten a venit cu 30 minute mai devreme… sa asculte padurea, asa zicea el 🙂 Frumos, nu? 🙂 Nu am zis nimic, si eu mai fac din acestea…

2Iar pe langa lacul verde, ca si in alti ani

3Am zis sa pozez podul acesta facut in perioada comunista si sa-l compar cu pozele din anii trecuti

4Cararea ce vine din Valea Zgarbura

5Masa si bancile din Poiana Vanturisului

6Am plecat privind in urma, este superb acest loc, doar ca aici este un alt „pol al ploilor”, aici ploua frecvent, la fel ca si in Valea Rea. Azi, insa, nu a plouat 🙂

7Fiind cu oameni pe care-i cunosteam… am lungit traseul, ne-am dus hat-departe de firul apei. Stiti, acum cativa ani, scriam despre o floare mai rara in Bucegi decat floarea de colt. Aceasta se numeste Iris aphilla ssp. hungarica. Intr-un an, am gasit-o eu prin muntele Vanturis… nu mai fusese observata din anul 1982 sau 1985, nu mai retin exact. Altii mi-au zis ca nu s-a mai auzit de ea de pe vremea botanistului Alexandru Beldie, care umbla din floare in floare, prin Bucegi, prin anii ’70.  Gasisem o statiune importanta de irisi si am anuntat pe cei in masura…

In fine, am luat si acasa doi irisi, nu au inflorit in primul an, ci in al doilea… un iris a ajuns la Agentia pentru Protectia Mediului Prahova, altul la un prieten, doi sunt la mine… pentru ca s-au mai inmultit si irisii acestia. Ma gandeam eu prin 2012 si spuneam pe blog, daca o fi bine sau nu, sa-i replantez prin alte zone. Unii au zis ca sa ii duc tot acolo de unde i-am luat, au fost tot felul de pareri. I-am ascultat pe toti si apoi am concluzionat ca tot ca mine este bine 🙂 🙂

Intai, tot in 2012, si apoi si in 2013, am taiat niste arbusti care-i umbreau… molizii, daca se intind si cresc, nu se mai dezvolta ceva la baza lor, deci plantele acestea ar fi murit, dupa ce ca nu sunt atat de raspandite. Apoi, in 2012, am presarat cateva zeci de irisi mai sus de locul principal, extinzand statiunea 🙂 Prin 2013 mi-a venit mie ideea, vazand ca s-au prins in ghiveci, sa-i mai cobor putin altitudinal… si am plantat cativa si in locul de mai sus…  ideea este ca i-am replantat doar in muntele Vanturis si exista, in prezent, in 3 locuri diferite. De fapt, nici banii nu se tin intr-un singur buzunar 🙂

Intamplarea face ca azi, in cautare de diverse aspecte, sa mai vad in alt loc cateva exemplare de iris, in asociatie cu alte plante. Acum sunt sigur ca nu mai au cum sa dispara, in plus, toate cele 4 locuri cu irisi le-am marcat pe GPS.

8Astazi a fost o zi foarte interesanta… pe langa faptul ca doar Matrix mai intreba, din cand in cand, pe unde suntem, dar ii placea si lui peisajul salbatic, am avut o stare foarte buna, as fi mers continuu prin astfel de locuri… La un moment dat, vad ceva. Aceasta este o captare… din zona Vanturisului.

Niciodata nu mi-am pus problema cum ar arata captarile din Vanturis, pentru ca am vazut cum se capteaza apa pe intreg Abruptul Prahovean. Au montat comunistii conducte si acelea sunt functionale si azi. Nimeni nu a facut vreo investitie serioasa, apa curge, unii iau banii, simplu! Credeam ca si pe aici, este la fel, iese apa, fac un camin din ciment, pun o teava si gata. In plus, stiam ca toate conductele ce vin din Vanturis pierd apa pe traseu si doua dintre ele sunt doar de decor. Deci, nu m-a interesat niciodata cum arata sau unde or fi captarile. Conductele le-am vazut, fie gaurite, fie indoite de viituri sau avalanse. In imaginea de mai sus, vedeti o astfel de captare, la care banuiesc ca nu a mai fost nimeni de vreo 20 de ani. Nimeni dintre cei abilitati. Evident ca si eu calc prima oara pe acolo…  si din intamplare.

Poarta are in loc de balamale, doua talpi de ghete 🙂 🙂 Bine, totul este ruginit, putrezit, cazut, prin acel loc.

10Din interior razbatea un zgomot puternic. De unde sunt sagetile rosii, de acolo venea cu putere un suvoi de apa. Deci, acum zeci de ani, unii oameni destepti, au ridicat o constructie mare, la naiba prin padure, taman acolo de unde iese apa din stanca muntelui. Sursa de apa este de calitatea intai si, in mare parte, se risipeste prin padure. In plus, asemenea amenajari nu au sisteme de inchidere, nu sunt intretinute, nu sunt in vreun fel ingrijite. Atat Sinaia, cat si Busteniul au probleme cu apa, in prima localitate se mai intrerupe alimentarea cu apa in unele cartiere, iar Busteniul importa o parte din apa de la Azuga.  Astfel de izvoare, captate exact la locul de iesire din munte, nu prea sufera modificari de debit, problema este la conducte, cele mai multe trebuie inlocuite, pentru ca apa se pierde pe traseu.

O filmare din interior:

Daca aceasta captare a constituit un element de atractivitate, cea de-a doua captare intalnita mi s-a parut o realizare extraordinara. Imaginati-va ca dintr-un perete de stanca ies o multime de izvoare, ce au un debit important, si cineva a ridicat de-a lungul peretelui o constructie, fara sa se mai oboseasca sa faca tot felul de chestii inutile si costisitoare, de genul bazine, gratare, nu mai stiu ce. Au ridicat o constructie utila, adaptata terenului… Eu cred ca oamenii acestia, care administreaza in prezent resursele de apa, nici nu stiu de unde vine apa 🙂

11A doua captare, zidul trebuie refacut…

12Usa metalica nu se mai poate inchide, pentru ca un izvor a tot curs pe langa captare si a colmatat intrarea, iar de sus cade un alt izvor, ca o perdea de apa peste intrare. Nici nu mai conta cata apa cadea sau era pe jos, trebuia sa intru, sa vad… am intrat singur imediat.

13Stanca din interior

Dar sa va prezint si o filmare:

14Un loc foarte frumos, greu de ajuns, situat departe de orice poteca… bine ca am ajuns si pe aici

15Am vrut sa fac poza aceasta mai devreme, dar nu aveam cu ce… pierdusem aparatul foto. Asa ca, am dat „filmul” inapoi si am facut reconstituirea pas cu pas. L-am gasit in 10 minute 🙂

16Cred ca este de prin anii ’40-50, conducta aceasta… va spuneam ca sunt mai multe conducte

17Dupa ce i-am purtat prin tot felul de locuri pe cei doi prieteni, am ajuns si in firul vaii

18Primul prag de apa mai important de pe acest curs de apa… mai important si mai cunoscut, unii ajung pana aici si o numesc Cascada Mica a Vanturisului, dar este o eroare, fiind doar un prag de apa.

19

20Alta cascada mica, sunt multe din acestea

21Si se vede Cascada Mare a Vanturisului

22Circa 45 de minute, distanta de „cascada mica”. Asa cum am mai spus in anii trecuti, sunt 3 cascade importante pe acest curs de apa al Izvorului Dorului. Se numesc Cascadele Vanturisului de la muntele vecin… poate ca trebuiau sa se numeasca altfel, Cascadele Izvorului Dorului.

23Asta nu inseamna ca traseul este usor… Matrix, o avea el mana dreapta rupta, dar are tricou de Marathon 7500 🙂 spune ceva si chestia asta 🙂 Tot urcand, insa, de ani de zile pe acest traseu, cunosti fiecare piatra, stii pe unde sa traversezi, sa ocolesti, este sentimentul ca esti acasa, nu in necunoscut…

24Si lasam Cascada Mare, dupa ce o admiram, filmare nu mai postez, ca nu are rost, mi se pare chiar mai mica apa ca in trecut… am facut niste poze, cobor eu la un moment dat, prietenii de drum imi cerusera sa le fac niste poze cu aparatele lor si ce vad? Ei se uitau la mine, eu mai jos de mine, in stanga… Un urs iesise din padure si, in cateva secunde, a traversat linistit apa, exact pe acolo pe unde un om, daca ar calca, ar aluneca. Ursul a trecut linistit si a intrat sub o stanca. Nu a mai iesit. Noi am crezut ca vine dupa noi, dar nu cred ca ne-a vazut sau auzit, din cauza vuietului apei. Dupa cateva minute, am coborat sa vad ce face sub stanca… numai ca nu era acolo. Sunt doua variante, ambele posibile, fie a cazut in pragul de apa mare de mai jos, fie s-a strecurat pe langa stanci si nu l-am vazut noi, astfel ca a intrat in padure.

25In vreo 20 de minute eram prin altfel de locuri…

26Un prieten a vazut ceva pe o stanca, se pare ca ghintura…

27O traversare periculoasa, daca aluneci… orice este posibil. Nu se vede bine, dar distanta dintre sageti nu este mica deloc, pietrele sunt alunecoase. Accesul spre aceste cascade nu este unul facil, eu nu as merge niciodata cu persoane necunoscute prin astfel de locuri, mi se pare foarte periculos, trebuie sa ai o buna conditie fizica, sa stii sa iei decizii cand trebuie sa te intorci, ce faci, in ce fel, etc. Nu ai semnal la telefon, in caz de accident, este greu sa se intervina… te joci cu viata prin astfel de locuri, daca nu ai experienta montana, cu tot ce inseamna aceasta. In plus, zona este plina de ursi, care trec, vin, neauziti sau nevazuti. Pot sta pe margine, pot dormi pe langa apa, trebuie sa fii atent…

28A doua cascada a Vanturisului, aceasta imi place mie mai mult decat prima

29

Mai este inca o cascada, mult mai mica, in amonte, si care formeaza Lacul Mare… La ora 14 ieseam intr-o poiana sub Coltii lui Barbes, loc in care am facut un popas mai lung… Timpul de pe poze poate induce ideea ca se ajunge repede de la cascade la traseul turistic de sub Colti. Sunt intre cele doua puncte niste versanti inclinati ce te lasa fara suflu. Cei mai multi dintre aceia care ajung la Cascada Mare a Vanturisului, folosesc o alta ruta de iesire, o vale aflata in partea stanga, cum urci spre cascada… Si pe acolo se face mult ca timp, dar este mai sigur si se iese nu departe de Stana din Vanturis. Noi nu aveam cum sa mergem pe acolo, deoarece am fi pierdut timp. Asa, in loc sa iesim la Stana din Vanturis, am iesit in acelasi interval de timp in Drumul de Vara, la circa 20-25 minute de Cota 1400.

31Pe sub Coltii lui Barbes, la circa 15 minute de Drumul de Vara… aproape 30 de minute am stat in poiana, la masa si la soare. Ceva mai departe, se observa DJ 713, prin padurea muntelui Paduchiosu

Ca o alta precizare, eu nu realizez aici o antiteza cu altii, si nici nu prezint o extravaganta, aventura. Pur si simplu asa vad lucrurile. Pot merge prin tot felul de locuri, pentru ca le cunosc si nu-mi asum riscuri inutile. Probabil, cu voia lui Dumnezeu, voi mai merge de multe ori prin aceste locuri, dar niciodata nu o sa cred ca este ceva simplu de facut… dimpotriva. Sambata, pe 17.05, un prieten aflat la cules de ciuperci a vazut zeci de persoane ce urcau spre Cascada Mare… nu stiu si cati ajung pana acolo, sper sa nu fie nimeni nebun si sa creada ca trebuie bifat acest obiectiv doar pentru a pune o poza, doua, pe Facebook… sa mergi pentru palmares 🙂

Ziua, insa, nu se putea incheia fara un alt urs 🙂 Pe acesta nu l-a mai ratat aparatul foto:

32O ursoaica si doi pui mici

33Aici incerca sa-si dea seama ce este cu mine. Initial, trecusem foarte aproape, dar nu am scos aparatul, ca sa nu fac prea multe miscari, dar apoi, m-am oprit. Si ea adulmeca, privea, sa inteleaga daca sunt un pericol sau nu pentru pui

34Ii privea pe prietenii care se impacientasera putin… cred ca a intrat prea adanc in noi groaza asta de ursi 🙂 Ca in orice lucru, trebuie sa manifesti prudenta, iar in acest caz, nu era un pericol. Aproape de ursoaica erau doi caini care o latrau, puii erau de anul acesta, si nu sunt buni alergatori, cand vor creste, da, trebuie sa tii o distanta mult mai mare. Apoi, eu fug destul de bine, ursul este un alergator bun pe cateva sute de metri, ursoaica, indiferent cum ii paream eu, nu avea cum sa-si paraseasca puii si sa ma alerge pe mine. Pentru ca daca ii parasea, i-ar fi prins cainii. Aceasta logica era si in capul ursoaicei, noua ni se pare ca este doar un animal care umbla asa, de colo-colo, prin padure. Suplimentar, terenul era denivelat, avantajat fiind tot eu. Daca ar fi fost teren neted, as fi stat la peste 100 metri distanta.

Pe la ora 17 eram la Poiana Stanei Regale si pe la 18 acasa, incheind o bucla de peste 30 km, mergand prin tot felul de locuri. Circa 2 ore au fost pierdute din cauza mea, eu umbland aiurea si schimband traseul pe unde mi se parea interesant… cred ca nu as avea cum sa plec de acasa, doar cu gandul ca merg sa vad o cascada de apa, trebuie sa vezi multe altele… Am venit multumit acasa, am vazut si facut tot ce mi-am propus 🙂

Amintiri destul de vechi din Bucegi si vecinatati

Sa va spun intai ceva: cuvantul „vechi” in Bucegi inseamna ceva de ordinul sutelor de ani, doar atat…adica circa 500 de ani, oricum nu este cine stie…

Stiut fiind ca din istoria zonei Valea Prahovei-Platoul Bucegi-Valea Superioara a Ialomitei si imprejurimi-ramura vestica a Bucegilor lipsesc niste pagini…cam multe…3000 de ani nu se regasesc.

Nu o sa va spun de unde stiu, din carti, din cercetari personale…nu trebuie sa o luati de-a buna, doar daca stiti ca autorul era deja diin clasa a X-a cel mai bun la istorie dintr-un intreg liceu.

Sunt multe lucruri in Bucegi ce nu se vad prea bine si pe langa care multi trecem…eu vorbesc de lucruri concrete, de ceea ce se poate dovedi. Vreo 15 ani le-am intors toate coltisoarele, mai imi raman lejer inca pe atatia, daca voi vrea…

Nu stiti, ca nu aveti de unde, dar in Bucegi sunt oameni care stiu o multime de lucruri, mult mai multe ca mine, sunt si mai in varsta, nu o sa va vina sa credeti dar acestia prefera sa treaca cu ele in lumea cealalta. Un astfel de om a refuzat timp de 5 ani sa ma duca la o pestera…timpul a trecut si mi-am luat colegii de liceu si am scotocit atunci zona pana am dat de pestera.

Sunt subiecte de care nu scriu, pentru ca acolo unde nu putem intelege judecam si acolo unde putem intelege refuzam sa credem…eu vorbesc de lucruri concrete, nu de presupus a exista undeva, motiv pentru care nu ma leg daca nu ma doare 🙂 Acum scriu ca sa ma destind, am prea multe de rezolvat…si am luat o pauza 🙂

Cautand astazi dupa un lucru, am gasit altele…imi place sa fac un lucru asa cum trebuie, urasc superficialitatea, am strans multe chestii din Bucegi si despre Bucegi, cateva imagini mai jos:

O harta de prin 1960

Un „Notes” intreg, nescris, nu se va mai face vreodata unul ca el

A iesit din fabrica de hartie din Busteni care astazi nu mai exista, inainte de Revolutie

Unchiul meu pe undeva prin munte

Una din primele harti cu Coltii lui Barbes si Vf. cu Dor

O harta veche tot de cateva decenii, a unui om de munte in varsta, mi-a dat-o eu o pastrez 🙂

Cine stie cat timp o folosise…eu am destule harti cu Bucegi, unele foarte uzate 🙂

Si harta ONT-ului

O copie dupa copii, un tablou frantuzesc cu Bucegii

Imagini gasite intr-o stana abandonata din Bucegi, acum ani de zile, stana este in prezent aproape prabusita…pe unele poze scrie judetul Falciu

Pe langa Coltii lui Barbes…o bucla larga in jurul Varfului cu Dor

O alta zi, alte persoane…vremea mult mai buna ca ieri! Nu am reusit sa ma intalnesc cu un prieten, el cand a ajuns in gara eu eram deja trecut de Cota 2000, dupa o desteptare matinala.

La ora 9 eram in telecabina spre Cota 1400, apoi am schimbat-o cu cealalta spre Cota 2000.

La Cota 2000…un imens plafon de nori in preajma muntilor

„Banchiza polara” 🙂

O frumusete imaculata

Zona Valea Dorului-Valea Soarelui

Varful cu Dor

La intrarea in traseul stabilit

Traseul urmareste o buna parte din vechea poteca haiduceasca existenta acum peste 200 ani

Zona parcursa este salbatica, sunt ursi, nu este semnal la telefon, pitoreasca, misterioasa

Stancarii spectaculoase, initiativa remarcarii traseului dupa 12 ani, cand nu se mai distingea decat franturi de poteca a apartinut…Mie! In anul 2009, primarul Sinaiei a decis sa trimita salvamontisti ca sa refaca marcajul si sa indeparteze copacii cazuti…injuraturi ce au urmat :)))

Daca exista un „Evantai” in Ceahlau, musai sa fie unul si in Bucegi 🙂

Traseul refacut reprezinta mai putin de o treime din lungimea totala a Potecii Haiducilor a carei parcurgere integrala necesita peste 8 ore

Coltul principal al lui Barbes

Aici am iesit de sub Colti, in jos este albia paraului Izvorul Dorului, mai in stanga sus, stana din Vanturis. De fapt, Poteca Haiducilor trece peste Varful Vanturis, vizibil tot in stanga. Noul traseu turistic urmareste de aici (locul fotografiei) albia paraului pana la Valea Dorului.

Poteca pe care am venit, nu foarte vizibila, din padurea aceea am iesit 🙂 Marcajul este realizat foarte bine prin padure, in cateva poienite un turist neexperimentat il poate pierde…recomand celor cu astfel de probleme sa se orienteze dupa arborii cu crengile taiate cu drujba, este cel mai bun reper

Pe firul apei…fara apa, abia la primavara va mai curge ceva pe aici

„Urmarire”

Unul dupa altul…o iluzie ca lucrurile ar fi stat asa 🙂

La Cota 2000…noile panouri informative pentru sezonul de schi

Si o portie de clatite la restaurantul de la Cota 2000…cu dulceata din fructe de padure. Cand am vazut ca sunt destui turisti si ca sunt multe comenzi m-am asezat resemnat la o fereastra pe un scaun 🙂 Dar…a fost doar o impresie, in cateva minute au sosit…clatitele, multumesc, stiu eu cui 🙂

Si o ultima privire din telecabina spre Cota 2000…o zi minunata incheiata devreme pentru ca asa era programul stabilit

Au fost remarcate traseele turistice din zona Sinaia-Parcul Natural Bucegi

De circa o saptamana salvamontistii sinaieni au trecut la refacerea si remarcarea unor trasee turistice din aria lor de responsabilitate.

Acest traseu ce trece pe sub Coltii lui Barbes a fost refacut in anul 2009 in urma demersurilor personale. Primarul Sinaiei, dl. Vlad Oprea intelegand la acea vreme importanta izvorata din trecutul istoric al zonei a decis refacerea acelui traseu. S-a refacut cea mai salbatica zona a Potecii Haiducilor. Anul acesta au fost montati si stalpi pentru a face mai vizibila intrarea in traseu.

Au fost montate si indicatoare in intersectii. Marcajul banda rosie ce ducea spre cabana Miorita a fost inlocuit cu marcaj banda galbena, astfel ca exista o derivatie din traseul spre Piatra Arsa-Babele-Vf. Omu (marcat tot cu banda galbena). Ambele au asadar acelasi marcaj. Cine vrea urca spre Miorita-Cota 2000 si coboara Vf. Furnica pentru a intersecta traseul principal, cine nu vrea continua pe drum. Practic este o abatere de la traseul principal pentru o vreme, insa fiind acelasi marcaj nu se mai creaza confuzii.

Mai trebuia facut un lucru: de acest stalp trebuia prins indicatorul ce se afla pe resturile cladirii din stanga. Este vorba de indicatorul spre Cabana Zanoaga cu marcaj cruce galbena.

Traseul spre Piatra Arsa-Babele-Omu

CUM AM ADUS IN DISCUTIE UN TRASEU „UITAT”!

Unii vor zice ca ma laud, altii vor intelege de ce fac referire la acest subiect!In primul rand, spun ca fara cererile personale nu s-ar fi remarcat un traseu vechi al Bucegilor, si in al doilea rand acesta este un lucru de consemnat la capitolul „Investitii utile in Parcul Natural”!

Pe lista cu traseele turistice din Bucegi a fost omis din nestiinta unul dintre primele trasee existente in acesti munti! Evident ca in afara de acesta mai sunt si altele care au marcajul aproape sters si nu au figurat niciodata pe hartile turistice!

ASTAZI, PORTIUNEA MARCATA POATE FI VAZUTA SI DIN DRUMUL DE VARA

Nu trebuie cautat prea departe motivul…nu au existat persoane care sa initieze unele lucruri, nu a interesat pe unii dintre factorii raspunzatori…etc. Astazi ma refer la remarcarea unei portiuni din traseul „turistic”Posada-Sinaia. Istoricul acestei vechi poteci haiducesti s-a pierdut, fiind necesar in reconstituirea sa, irosirea a sute de ore prin arhive si pe teren.

Vechea poteca haiduceasca existenta in urma cu circa 200 de ani, nu mergea de-a dreptul spre Sinaia, ci urca din Posada pe muntele Plesuva, urma linia de culme a unor dealuri, traversa drumul de carute Sinaia-Targoviste, urca muntele Vanturis si apoi cobora pe sub Coltii lui Barbes, iesind pe muntele Furnica. De aici, prin Poiana La Sfarsitul Lumii (zona Cotei 1400) urma poteca existenta intre paraiale Peles si Sf. Ana, si ajungea in Sinaia.

In primavara acestui an, am adresat o cerere catre Primaria Sinaia prin care intrebam daca se va marca acel traseu, realmente uitat. De altfel, persoane care merg pe munte au zis ca acel traseu nu exista! Eu spun ca nu ai cum sa parcurgi traseul intr-o singura zi daca nu ai mai fost pe el iar una dintre cele mai grele portiuni era sub Coltii lui Barbes, unde te puteai rataci cu usurinta!

Intr-un schimb de mail-uri cu persoane din Consiliul Judetean Prahova am aflat ca atat dumnealor cat si Primaria Sinaia pot remarca acel traseu. Insa nu am fost crezut pana nu am trimis multe poze! La scurt timp, s-a ivit o conjunctura favorabila si primarul din Sinaia, dl. Vlad Oprea a trimis, membrii Salvamont sa marcheze acel traseu!

In acea perioada mi-am auzit numai injuraturi…ce nu pot fi redate, treaba cu frigiderul! Tot auzeam ca se desfasoara o munca asidua sub Coltii lui Barbes, se indeparteaza obstacolele lemnoase, se intra greu prin molidisuri, astfel ca, cu permisiunea directorului de la „Ziar de Sinaia”, dl. Sorin Bugan, am realizat un articol in cadrul saptamanalului sau, prin care am cerut sa mi se dea mie vopseaua, pentru a merge personal cu cativa prieteni la remarcare!

Insa lucrurile au fost finalizate tot de cei ce incepusera refacerea acelei portiuni din traseu. Cert este ca pentru remarcarea traseului in totalitate, ce cu siguranta are o lungime de circa 35-40 de kilometri, ar trebui foarte multe galeti de vopsea si mai multi stalpi indicatori. Poate pe viitor se vor gasi bani…ramane sa mai deranjez pe la Consiliul Judetean 🙂

LA IESIRE DE SUB COLTII LUI BARBES, CUM SE VINE DINSPRE DRUMUL DE VARA

Parcul Natural Bucegi nu are nevoie de investitii atata timp cat istoria si urmele ei nu sunt conservate. Nici nu se mai stie cine a marcat traseul la care am facut referire! Ultima remarcare s-a inregistrat in octombrie 1997.

Un alt exemplu: Cati stiu ca din Sinaia se ajunge direct la Scropoasa fara a trece pe la nicio cabana? Sunt multe de spus…insa orice e spus si ajunge la urechile celor care vor sa „dezvolte” ce este prin acest munte, se transforma ulterior in amintire!

Pentru cei care vor sa-si verifice potentialul montan, le recomand acest traseu. Se parcurge in peste 10 ore!