La Cascadele Vanturisului… pe firul Izvorului Dorului si pe sub Coltii lui Barbes

Ca sa realizezi un traseu turistic pana la Cascada Mare a Vanturisului, ar fi nevoie de multi, multi bani 🙂 Probabil nimeni nu va face un traseu turistic pe acolo, datorita reliefului…

Am prins un moment liber si, cu doi prieteni, am plecat spre muntele Vanturis. Nu stiu a cata oara din viata asta, am ajuns la cascadele din Vanturis… cine mai stie… Ideea este ca am ajuns mereu, pe orice vreme si indiferent cat era de mare apa.

Initial, am plecat din Busteni… in timp, daca locuiesti pe la poalele unor munti, iti faci tot felul de variante de trasee. Mie imi este cel mai usor sa ajung in Poiana Vanturisului pe drumurile forestiere Poiana Tapului-Vulparie-Calea Codrului… sunt 10 km.

1Dimineata, prin padure. Desi stabilisem o ora de intalnire, un prieten a venit cu 30 minute mai devreme… sa asculte padurea, asa zicea el 🙂 Frumos, nu? 🙂 Nu am zis nimic, si eu mai fac din acestea…

2Iar pe langa lacul verde, ca si in alti ani

3Am zis sa pozez podul acesta facut in perioada comunista si sa-l compar cu pozele din anii trecuti

4Cararea ce vine din Valea Zgarbura

5Masa si bancile din Poiana Vanturisului

6Am plecat privind in urma, este superb acest loc, doar ca aici este un alt „pol al ploilor”, aici ploua frecvent, la fel ca si in Valea Rea. Azi, insa, nu a plouat 🙂

7Fiind cu oameni pe care-i cunosteam… am lungit traseul, ne-am dus hat-departe de firul apei. Stiti, acum cativa ani, scriam despre o floare mai rara in Bucegi decat floarea de colt. Aceasta se numeste Iris aphilla ssp. hungarica. Intr-un an, am gasit-o eu prin muntele Vanturis… nu mai fusese observata din anul 1982 sau 1985, nu mai retin exact. Altii mi-au zis ca nu s-a mai auzit de ea de pe vremea botanistului Alexandru Beldie, care umbla din floare in floare, prin Bucegi, prin anii ’70.  Gasisem o statiune importanta de irisi si am anuntat pe cei in masura…

In fine, am luat si acasa doi irisi, nu au inflorit in primul an, ci in al doilea… un iris a ajuns la Agentia pentru Protectia Mediului Prahova, altul la un prieten, doi sunt la mine… pentru ca s-au mai inmultit si irisii acestia. Ma gandeam eu prin 2012 si spuneam pe blog, daca o fi bine sau nu, sa-i replantez prin alte zone. Unii au zis ca sa ii duc tot acolo de unde i-am luat, au fost tot felul de pareri. I-am ascultat pe toti si apoi am concluzionat ca tot ca mine este bine 🙂 🙂

Intai, tot in 2012, si apoi si in 2013, am taiat niste arbusti care-i umbreau… molizii, daca se intind si cresc, nu se mai dezvolta ceva la baza lor, deci plantele acestea ar fi murit, dupa ce ca nu sunt atat de raspandite. Apoi, in 2012, am presarat cateva zeci de irisi mai sus de locul principal, extinzand statiunea 🙂 Prin 2013 mi-a venit mie ideea, vazand ca s-au prins in ghiveci, sa-i mai cobor putin altitudinal… si am plantat cativa si in locul de mai sus…  ideea este ca i-am replantat doar in muntele Vanturis si exista, in prezent, in 3 locuri diferite. De fapt, nici banii nu se tin intr-un singur buzunar 🙂

Intamplarea face ca azi, in cautare de diverse aspecte, sa mai vad in alt loc cateva exemplare de iris, in asociatie cu alte plante. Acum sunt sigur ca nu mai au cum sa dispara, in plus, toate cele 4 locuri cu irisi le-am marcat pe GPS.

8Astazi a fost o zi foarte interesanta… pe langa faptul ca doar Matrix mai intreba, din cand in cand, pe unde suntem, dar ii placea si lui peisajul salbatic, am avut o stare foarte buna, as fi mers continuu prin astfel de locuri… La un moment dat, vad ceva. Aceasta este o captare… din zona Vanturisului.

Niciodata nu mi-am pus problema cum ar arata captarile din Vanturis, pentru ca am vazut cum se capteaza apa pe intreg Abruptul Prahovean. Au montat comunistii conducte si acelea sunt functionale si azi. Nimeni nu a facut vreo investitie serioasa, apa curge, unii iau banii, simplu! Credeam ca si pe aici, este la fel, iese apa, fac un camin din ciment, pun o teava si gata. In plus, stiam ca toate conductele ce vin din Vanturis pierd apa pe traseu si doua dintre ele sunt doar de decor. Deci, nu m-a interesat niciodata cum arata sau unde or fi captarile. Conductele le-am vazut, fie gaurite, fie indoite de viituri sau avalanse. In imaginea de mai sus, vedeti o astfel de captare, la care banuiesc ca nu a mai fost nimeni de vreo 20 de ani. Nimeni dintre cei abilitati. Evident ca si eu calc prima oara pe acolo…  si din intamplare.

Poarta are in loc de balamale, doua talpi de ghete 🙂 🙂 Bine, totul este ruginit, putrezit, cazut, prin acel loc.

10Din interior razbatea un zgomot puternic. De unde sunt sagetile rosii, de acolo venea cu putere un suvoi de apa. Deci, acum zeci de ani, unii oameni destepti, au ridicat o constructie mare, la naiba prin padure, taman acolo de unde iese apa din stanca muntelui. Sursa de apa este de calitatea intai si, in mare parte, se risipeste prin padure. In plus, asemenea amenajari nu au sisteme de inchidere, nu sunt intretinute, nu sunt in vreun fel ingrijite. Atat Sinaia, cat si Busteniul au probleme cu apa, in prima localitate se mai intrerupe alimentarea cu apa in unele cartiere, iar Busteniul importa o parte din apa de la Azuga.  Astfel de izvoare, captate exact la locul de iesire din munte, nu prea sufera modificari de debit, problema este la conducte, cele mai multe trebuie inlocuite, pentru ca apa se pierde pe traseu.

O filmare din interior:

Daca aceasta captare a constituit un element de atractivitate, cea de-a doua captare intalnita mi s-a parut o realizare extraordinara. Imaginati-va ca dintr-un perete de stanca ies o multime de izvoare, ce au un debit important, si cineva a ridicat de-a lungul peretelui o constructie, fara sa se mai oboseasca sa faca tot felul de chestii inutile si costisitoare, de genul bazine, gratare, nu mai stiu ce. Au ridicat o constructie utila, adaptata terenului… Eu cred ca oamenii acestia, care administreaza in prezent resursele de apa, nici nu stiu de unde vine apa 🙂

11A doua captare, zidul trebuie refacut…

12Usa metalica nu se mai poate inchide, pentru ca un izvor a tot curs pe langa captare si a colmatat intrarea, iar de sus cade un alt izvor, ca o perdea de apa peste intrare. Nici nu mai conta cata apa cadea sau era pe jos, trebuia sa intru, sa vad… am intrat singur imediat.

13Stanca din interior

Dar sa va prezint si o filmare:

14Un loc foarte frumos, greu de ajuns, situat departe de orice poteca… bine ca am ajuns si pe aici

15Am vrut sa fac poza aceasta mai devreme, dar nu aveam cu ce… pierdusem aparatul foto. Asa ca, am dat „filmul” inapoi si am facut reconstituirea pas cu pas. L-am gasit in 10 minute 🙂

16Cred ca este de prin anii ’40-50, conducta aceasta… va spuneam ca sunt mai multe conducte

17Dupa ce i-am purtat prin tot felul de locuri pe cei doi prieteni, am ajuns si in firul vaii

18Primul prag de apa mai important de pe acest curs de apa… mai important si mai cunoscut, unii ajung pana aici si o numesc Cascada Mica a Vanturisului, dar este o eroare, fiind doar un prag de apa.

19

20Alta cascada mica, sunt multe din acestea

21Si se vede Cascada Mare a Vanturisului

22Circa 45 de minute, distanta de „cascada mica”. Asa cum am mai spus in anii trecuti, sunt 3 cascade importante pe acest curs de apa al Izvorului Dorului. Se numesc Cascadele Vanturisului de la muntele vecin… poate ca trebuiau sa se numeasca altfel, Cascadele Izvorului Dorului.

23Asta nu inseamna ca traseul este usor… Matrix, o avea el mana dreapta rupta, dar are tricou de Marathon 7500 🙂 spune ceva si chestia asta 🙂 Tot urcand, insa, de ani de zile pe acest traseu, cunosti fiecare piatra, stii pe unde sa traversezi, sa ocolesti, este sentimentul ca esti acasa, nu in necunoscut…

24Si lasam Cascada Mare, dupa ce o admiram, filmare nu mai postez, ca nu are rost, mi se pare chiar mai mica apa ca in trecut… am facut niste poze, cobor eu la un moment dat, prietenii de drum imi cerusera sa le fac niste poze cu aparatele lor si ce vad? Ei se uitau la mine, eu mai jos de mine, in stanga… Un urs iesise din padure si, in cateva secunde, a traversat linistit apa, exact pe acolo pe unde un om, daca ar calca, ar aluneca. Ursul a trecut linistit si a intrat sub o stanca. Nu a mai iesit. Noi am crezut ca vine dupa noi, dar nu cred ca ne-a vazut sau auzit, din cauza vuietului apei. Dupa cateva minute, am coborat sa vad ce face sub stanca… numai ca nu era acolo. Sunt doua variante, ambele posibile, fie a cazut in pragul de apa mare de mai jos, fie s-a strecurat pe langa stanci si nu l-am vazut noi, astfel ca a intrat in padure.

25In vreo 20 de minute eram prin altfel de locuri…

26Un prieten a vazut ceva pe o stanca, se pare ca ghintura…

27O traversare periculoasa, daca aluneci… orice este posibil. Nu se vede bine, dar distanta dintre sageti nu este mica deloc, pietrele sunt alunecoase. Accesul spre aceste cascade nu este unul facil, eu nu as merge niciodata cu persoane necunoscute prin astfel de locuri, mi se pare foarte periculos, trebuie sa ai o buna conditie fizica, sa stii sa iei decizii cand trebuie sa te intorci, ce faci, in ce fel, etc. Nu ai semnal la telefon, in caz de accident, este greu sa se intervina… te joci cu viata prin astfel de locuri, daca nu ai experienta montana, cu tot ce inseamna aceasta. In plus, zona este plina de ursi, care trec, vin, neauziti sau nevazuti. Pot sta pe margine, pot dormi pe langa apa, trebuie sa fii atent…

28A doua cascada a Vanturisului, aceasta imi place mie mai mult decat prima

29

Mai este inca o cascada, mult mai mica, in amonte, si care formeaza Lacul Mare… La ora 14 ieseam intr-o poiana sub Coltii lui Barbes, loc in care am facut un popas mai lung… Timpul de pe poze poate induce ideea ca se ajunge repede de la cascade la traseul turistic de sub Colti. Sunt intre cele doua puncte niste versanti inclinati ce te lasa fara suflu. Cei mai multi dintre aceia care ajung la Cascada Mare a Vanturisului, folosesc o alta ruta de iesire, o vale aflata in partea stanga, cum urci spre cascada… Si pe acolo se face mult ca timp, dar este mai sigur si se iese nu departe de Stana din Vanturis. Noi nu aveam cum sa mergem pe acolo, deoarece am fi pierdut timp. Asa, in loc sa iesim la Stana din Vanturis, am iesit in acelasi interval de timp in Drumul de Vara, la circa 20-25 minute de Cota 1400.

31Pe sub Coltii lui Barbes, la circa 15 minute de Drumul de Vara… aproape 30 de minute am stat in poiana, la masa si la soare. Ceva mai departe, se observa DJ 713, prin padurea muntelui Paduchiosu

Ca o alta precizare, eu nu realizez aici o antiteza cu altii, si nici nu prezint o extravaganta, aventura. Pur si simplu asa vad lucrurile. Pot merge prin tot felul de locuri, pentru ca le cunosc si nu-mi asum riscuri inutile. Probabil, cu voia lui Dumnezeu, voi mai merge de multe ori prin aceste locuri, dar niciodata nu o sa cred ca este ceva simplu de facut… dimpotriva. Sambata, pe 17.05, un prieten aflat la cules de ciuperci a vazut zeci de persoane ce urcau spre Cascada Mare… nu stiu si cati ajung pana acolo, sper sa nu fie nimeni nebun si sa creada ca trebuie bifat acest obiectiv doar pentru a pune o poza, doua, pe Facebook… sa mergi pentru palmares 🙂

Ziua, insa, nu se putea incheia fara un alt urs 🙂 Pe acesta nu l-a mai ratat aparatul foto:

32O ursoaica si doi pui mici

33Aici incerca sa-si dea seama ce este cu mine. Initial, trecusem foarte aproape, dar nu am scos aparatul, ca sa nu fac prea multe miscari, dar apoi, m-am oprit. Si ea adulmeca, privea, sa inteleaga daca sunt un pericol sau nu pentru pui

34Ii privea pe prietenii care se impacientasera putin… cred ca a intrat prea adanc in noi groaza asta de ursi 🙂 Ca in orice lucru, trebuie sa manifesti prudenta, iar in acest caz, nu era un pericol. Aproape de ursoaica erau doi caini care o latrau, puii erau de anul acesta, si nu sunt buni alergatori, cand vor creste, da, trebuie sa tii o distanta mult mai mare. Apoi, eu fug destul de bine, ursul este un alergator bun pe cateva sute de metri, ursoaica, indiferent cum ii paream eu, nu avea cum sa-si paraseasca puii si sa ma alerge pe mine. Pentru ca daca ii parasea, i-ar fi prins cainii. Aceasta logica era si in capul ursoaicei, noua ni se pare ca este doar un animal care umbla asa, de colo-colo, prin padure. Suplimentar, terenul era denivelat, avantajat fiind tot eu. Daca ar fi fost teren neted, as fi stat la peste 100 metri distanta.

Pe la ora 17 eram la Poiana Stanei Regale si pe la 18 acasa, incheind o bucla de peste 30 km, mergand prin tot felul de locuri. Circa 2 ore au fost pierdute din cauza mea, eu umbland aiurea si schimband traseul pe unde mi se parea interesant… cred ca nu as avea cum sa plec de acasa, doar cu gandul ca merg sa vad o cascada de apa, trebuie sa vezi multe altele… Am venit multumit acasa, am vazut si facut tot ce mi-am propus 🙂

30 răspunsuri

  1. mare noroc ai avut cu ursoaica ca nu v-a atacat. traseul facut, super, felicitari.

    Apreciază

    • Buna ziua, d-le Dan!
      Poate sa fi fost si norocul, uneori este de partea mea 🙂 Dar daca ar fi atacat, la mine ar fi venit, ceilalti erau la o distanta apreciabila 🙂 Mai prudenti, se pare ca nu toate vin o data cu varsta 🙂 Dar a fost o zi frumoasa din multe puncte de vedere. Multumesc!

      Apreciază

  2. Adriane, m-ai topit 🙂
    1. Frumoase „capturi” video si foto – m-a luat si cu ameteala 🙂
    2. Cascada mica imi place si mai mult, e mai gingasa asa…
    3. Buna logica ta (si a ursoaicei)…nu m-as fi gandit 😛 Ursuletii sunt asa simpatici…
    Una peste alta, ai obtinut ce (poate nu) ti-ai propus: mi-ai inveselit zambitor dimineata.
    Si evident mi-ai reinnoit pofta de „a asculta padurea”…

    Apreciază

    • Saru-mana, Oana!
      Iti dai seama ca in fata unor asemenea frumuseti, nu ai cum sa ramai indiferent. Da, trebuie sa asculti padurea, dar poate ca nu in astfel de locuri 🙂 Acolo, fiecare animal este la el acasa, noi intram prin curtea lui, chiar daca o facem cu atentie sau cu mai putina atentie. Sunt zone linistite mult mai aproape si mult mai accesibile. Si in parcul din Sinaia, seara, daca a mai si plouat putin, este o splendoare. Vad ca seara a inceput sa fie mai cald pe la noi, am observat asta dupa 15 mai, nu mai este asa frig.
      Cascada mica, da, este frumoasa, dar nu as merge atata drum doar sa o vad, nu as merge eu sa o vad pe aceea mare 🙂 Cascade frumoase sunt si mai aproape, de exemplu, in Valea Spumoasa, unde este un alt loc splendid.
      Am obtinut, intr-adevar, si ce mi-am propus si ce nu mi-am propus 🙂 Trebuie sa provoci necunoscutul, dar de o maniera mai prudenta 🙂 Ma bucur daca ti-am inveselit putin dimineata si iti doresc sa ai o zi cat mai buna! 🙂

      Apreciază

      • Ah, păi stai liniştit, că n-ajung eu prin zonele acelea…grele. Nu merg nici prin altele mai uşor accesibile, darămite… era aşa un dor teoretic 🙂 La mine pădurea e mai mult un etaj al sufletului. Deşi…

        Da, ştiu parcul din Sinaia şi prospeţimea lui după ploaie. Pe de altă parte veri la rând m-au mâncat ţânţarii pe acolo, dar nu m-am lăsat 🙂 Abia aştept să revin.
        Mulţumiri! Iar ţie îţi doresc drumuri de munte mereu proaspete la chip!

        Apreciază

        • Chestia cu padurea un etaj al sufletului suna foarte frumos 🙂 Ai dreptate, imi aduc aminte ca si pe mine, vara, m-au atacat tantarii… era pe inserat prin zona parcului. Si ce ma ciupeau 🙂 🙂 Multumesc si eu!

          Apreciază

  3. frumos exemplar. si puii par foarte sanatosi. cand ii aud pe multi ca zic „mare noroc ca nu te-au atacat” imi dau seama ca multi nici nu inteleg aceste animale, de parca ursul abia asteapta sa sara pe om. prioritatea ursoaicei sunt puii pe care trebuie sa-i fereasca de primejdie, de cele mai multe ii ia si pleaca in directia opusa. E superba zona Vanturisului mai ales prin faptul ca e mai neumblata si in consecinta mai salbatica.
    Stii cumva ce adancime are avenul din vanturis? ca nu am gasit informatii.
    Multumesc

    Apreciază

    • Intr-adevar, ursoaica a plecat in directia opusa. Cred ca zona aceea Vanturis-Dichiu este una dintre cele mai salbatice din Bucegi, si asta deoarece nu au reusit unii sa faca drumuri forestiere ca sa taie padurea. Am intrat de cateva ori in Avenul Vanturis, ultima oara parca in 2012 sau 2013, nu este cine stie ce… pana in 30 de metri cred. Nu am gasit sau vazut nimic interesant 🙂

      Apreciază

  4. Mi-ai trezit dorurl de padure si de zona aceea! Ai reusit sa ma acaparezi pur si simplu cu fotografiile acelea minunate! Ce frumos le zici si le arati!:)

    Apreciază

  5. Felicitari! Le meriti din plin. O intrebare: cum te comporti daca intalnesti un urs, care sunt situatiile care pot aparea? Multumesc!

    Apreciază

    • Prin astfel de locuri merg pentru ca imi place, pentru ca sunt tot felul de aspecte interesante, deci nu fac cine stie ce 🙂
      Pai, cu ursii trebuie sa fii foarte atent. Regula principala este sa eviti ursoaicele cu pui. Dar asa cum spunea cineva mai sus, ursul nu are in cap sa atace omul, merge si el cu alte idei prin padure, nu sa gaseasca oameni pe care sa-i atace. Apoi, prin padure, pe munte, prin locuri unde sunt ursi, nu este bine sa mergi de unul singur. Un urs care iti iese in cale, trebuie observat si analizata situatia rapid. Daca da semne ca este agitat, cel mai bine este sa te intorci din drum, daca doar il vezi pe un alt versant, te uiti dupa el unde se duce. Schimbi traseul daca are acelasi drum cu tine.
      Majoritatea ursilor se apropie de om pentru mancare, dar asta nu inseamna ca pot fi mangaiati, ca sunt prietenosi… unii oameni le arunca mancarea si pleaca. Altii fug cand vad un urs. Trebuie sa nu intri in panica si daca poti evita un urs, asta trebuie sa faci. Sa faca altii poze 🙂 este mai importanta siguranta personala. Un urs il fotografiezi in anumite conditii.
      Totusi, ursul este un animal imprevizibil, care gandeste o actiune, poate simula ca pleaca si se intoarce prin alta parte… te trezesti cu el prin spatele tau. Noi, cand urcam de la Cascada Mare, auzeam cum mergea ceva in spatele nostru, la distanta. Din cand in cand, dadea cate o piatra mare la vale. Era clar un urs, dar nu avea intentia de a ataca, era pesemne curios 🙂 poate cauta mancare…
      Un urs nu trebuie deranjat, indiferent cat de pasnic poate parea… chiar daca asa si este, si dam de unul foarte bland, nu trebuie incurajat cu mancare, pentru ca o va cauta si la alti turisti. Situatiile difera de la urs la urs, pot fi si ursi bolnavi, te uiti la ochii lor, care sunt tulburi, si cum le curge saliva…
      Ca un exemplu, singur nu as merge niciodata pe la Vanturis… cand esti cu mai multi, mai conversezi, iti faci simtita prezenta, dar asta nu inseamna strigate…
      Mie mi se par mai periculosi ursii obisnuiti cu omul decat cei salbatici. Acestia din urma, cand simt omul, pleaca ei…

      Apreciază

  6. Super!
    Multumesc mult pt lamuriri.

    Apreciază

  7. Cât e de frumos! 🙂

    Apreciază

  8. chiar ma intrebam cum o fi apa pe vale; am vazut Cascada Mare.

    N-am inteles cum ai facut iesirea dupa ultima cascada mare, de sus, eu am mers doar de doua ori pe vale (ce-i drept, am trecut pe la toate cascadele 🙂 – multi , fac asa cum zici tu si dupa cascada mare, o rateaza pe cea de deasupra ei, pe care ai filmat-o si tu:

    (LINK STERS DE CATRE ADMINISTRATORUL BLOGULUI).

    noi am iesit de fiecare data , urcand in dreapta de la cascada asta si apoi, pe langa un perete, pana in traseul de sub colti – se poate taia cumva pre drumul de vara fara a mai merge pe traseul marcat de sub Coltii lui Barbes ?

    Apreciază

    • Salut, Cosmin!
      Sa stii ca nu am acordat vreodata atentie nivelului de apa pe aceasta vale, pentru ca mi s-a parut mie ca as ajunge indiferent cat de mare ar fi fost. De fapt, am si ajuns de fiecare data. In schimb, alta ar fi fost situatia, de exemplu, daca as fi mers prin valea Horoabei, unde chiar trebuie sa te intereseze nivelul apei.
      De la Cascada Mare, urc prin stanga, si din ce am vazut eu, nu erau urme ca ar mai fi urcat si altii de curand. De la a doua cascada, insa, urmez un alt traseu, implica o portiune de catarare mai dificila, dar ies aproape deasupra cascadei. Si de acolo pot urca la Lacul Mare sau o pot lua pe sub Coltii lui Barbes. De la a doua cascada, imi ia, daca nu ma opresc la poze, circa 10, cel mult 15 minute pana in traseul marcat de sub Colti.
      Este o poteca prin care iesi de la cascada aceasta a doua, cam pe curba de nivel, pana aproape de Tintarul Hotilor, deci nu departe de Drumul de Vara. Este adevarat ca nu mai treci pe sub Colti, dar, in schimb, zona este salbatica, poteca slab conturata, la un moment dat, daca este sa cobori prea mult, ajungi deasupra unui mare perete stancos. Poteca aceasta traverseaza Valea cu Pietris, pe care nu o recomand deloc, nici la urcare si nici la coborare, ar trebui sa fie evitata, si apoi Valea Dracilor. Urmarind niste poze dintr-un album turistic de prin anii ’60, am vazut ca nu exista vegetatie pe sub Coltii lui Barbes, ma refer la padurea de molid care nu urcase atat, deci, atunci era destul de simplu sa mergi prin poieni… acum este mai dificil si plictisitor. Concluzia este ca nu merita, dupa ce ai urcat atat si ai vazut frumusetile acelea de cascade, sa te strecori prin molidisuri… este mai simplu, fie sa mergi spre Stana Vanturis, fie pe sub Coltii lui Barbes.
      Despre link, am vazut ca este o poza facuta de stoenica si am sters-o. Nu o lua personal, dar pentru mine, baiatul asta este doar un idiot care face poze si nimic mai mult… si, bineinteles, pe care-l astept de vreun an sa-l intalnesc, avand ceva mai vechi de discutat.

      Apreciază

      • nu o iau nicicum 🙂

        mersi pentru lamurire. Eu am fost prea lenes sa fac poze concludente asa ca am cautat una pe net spre a ilustra ce zic.

        am inteles ce spui de poteca aia si da, nu voi merge pe ea, nu are niciun rost daca nu suntem pe graba; mai ales daca voi lua lume noua (neajunsa prin locurile astea inca 🙂 )

        de urme pe stanga, dupa cascada mare, nu-i problema, pe-acolo stiu sa „navighez” si stiu si unde sa dau spre dreapta pt. a ma intoarce in fir sa vad cascada a doua 🙂 – si e tare tare pacat sa iesi direct la stanga fara sa treci si pe la ea…

        si pana la urma, si cea mica, de la lac e frumoasa – daca ritmul a fost bun pe vale si-i vreme si pentru ea.

        Apreciază

  9. ”Apoi, eu fug destul de bine, ursul este un alergator bun pe cateva sute de metri”
    Ursul alearga mult mai repede decat orice om (il poti include si pe Bolt aici) si pastreaza viteza aia pe distante mult mai mari decat orice om din lume.
    Cu alte cuvinte te prinde imediat, nu ai avea nici cea mai mica sansa, pe niciun teren, vale, deal, iarba, pietre, copaci, asfalt samd.
    Orice animal salbatic cu talia mai mare decat o pisica te intrece cu foarte mare usurinta. Asta e realitatea.

    Apreciază

    • Daca ar fi asa, atunci eu nu as mai scrie pe aici. Nu o data ne-a alergat si am scapat, avantajat si de natura terenului. Orice urs, cat o fi el de mare sau agil, nu poate prinde un om care are o conditie fizica buna, pe o vale presarata de stanci, saritori, copaci cazuti. Trebuie sa intelegi ca este prea mare si ursul nu este un animal care vaneaza in alergare, cum sunt lupii de exemplu, care pot umbla dupa un cerb zile in sir. Ursul este un animal inteligent care nu-si consuma energia inutil, nu o sa-l vezi ca fuge dupa caprioare prin padure. Dar, in schimb, de exemplu la Claia Mare sta in jnepenisul de langa poteca, daca trece o capra neagra, o prinde imediat. De altfel, un proiect aplicat timp de 3 ani in Bucegi, a scos la iveala cu totul alte caracteristici ale ursului brun, necunoscute sau putin stiute pana acum, unele animale fiind monitorizate 24 din 24. Bineinteles, ca daca s-ar face o intrecere intre om si urs, ursul ar castiga, doar ca omul are sanse pe un anumit teren. Daca povestea se lungeste, indiferent de acel teren, omul nu are rezistenta ursului si va fi ajuns din urma. Teoretic poate fi asa cum spui, practic insa, am vazut nu o data, ca poti lasa in urma un urs. Trebuie sa tii cont ca ursul nu considera omul o prada, se ia dupa el o vreme, cine stie ce i se pare, il miroase ca are mancare, este nervos… dar nu va fugi dupa el ca sa-si consume energia inutil. Ursul, un animal care gandeste orice actiune, se deplaseaza doar cand este necesar…

      Apreciază

      • Multumesc ca mi-ai dat dreptate indirect prin cele scrise.
        Poti lasa in urma un urs numai daca acel urs vrea acest lucru. De acord ca omul nu e in mod obisnuit o prada, insa daca te-ar vedea astfel nu ai avea nicio sansa. Poate provoca simulari de atac, tu o iei la fuga, el se multumeste cu faptul ca te-a alungat din teritoriul sau, iar tu crezi ca l-ai intrecut. Aderenta, rezistenta si forta sunt doar de partea ursului.
        Oricum nu ti-a tremurat mana in momentul fotografiei sau ai o stabilizare de imagine foarte performanta 🙂

        Apreciază

        • Daca altii au alte opinii si sunt oameni de bun simt, de exemplu tu, si care cred in ceea ce spun si nu incearca prin diverse tertipuri sa imprime un alt caracter discutiilor, atunci nu vad de ce sa le combat, sterg, dispretuiesc parerile.
          Totusi, ai dreptate, dar nu in totalitate. Unui urs i-a venit lui din senin sa se repeada la noi si ne-a urmarit cale buna, dar l-am lasat mult in urma datorita terenului accidentat. Am realizat ca se termina un astfel de teren si ca ne va ajunge, am cules repede lemne si am aprins un foc. Focul ardea cand a sosit. Ne tot dadea tarcoale incercand sa se apropie, dar nu a reusit, ii era frica de foc. Au fost si alte exemple, dar nu le pot detalia… am mai scris in trecut despre ele. Poate fi si asa, sa simuleze ca fuge, dar simuleaza si el un timp, o astfel de chestie am vazut ca facea cu cainii… se ridica in doua labe si inainta astfel spre ei cam 10 metri… si cainii fugeau. Dar ursii care au fugit dupa mine si dupa altii nu simulau deloc 🙂
          Unii copii traiesc astazi doar pentru ca noi am intrerupt un atac al unui urs, sunt cateva exemple. Chiar azi m-a intrebat un prieten cum te poti apara de urs, care este cea mai buna metoda. Eu cred doar intr-una: Glontul! Orice altceva nu mi se pare serios, nu cred in spray-uri, facut zgomote, petarde.
          Ca o paralela, ca am adus vorba de arme de foc, nu-mi place vanatoarea pentru ca nu ma atrage, adica nu pot simti ce simte un vanator, dar in niciun caz, daca, prin absurd, as fi vanator, nu as alege o arma pe care sa o incarci dupa fiecare foc tras. Cu ursul nu as putea sa fiu etic, am auzit ca de aceea exista astfel de arme, ca sa aiba animalul o sansa. Eu nu i-as da nicio sansa. Iubesc natura, animalele, dar daca un urs ar ataca un om si as avea o arma, as trage imediat, adica eu cred ca orice om normal ar face asta. Desi mi-au scris cativa inconstienti povesti lacrimogene, in care vaitau ursul care omorase un om… de asemenea, daca as avea aprobare, as impusca toti cainii din habitatele caprelor negre. Si in plus, imi place o singura arma, mi se pare superba si cea mai utila arma de foc… este atat de frumoasa ca o puteam curata o data si o ora fara sa ma plictisesc… PSL-ul!
          Sunt de acord cu tine, ca niciun om nu poate sa intreaca ursul, daca o luam ca pe o intrecere, insa in anumite circumstante, se poate. Un alt fel de a scapa de urs, mai este sa te cateri undeva, pe o stanca inalta, desi si el este un foarte bun catarator, il poti determina insa sa dea inapoi. Noi am rostogolit bolovani peste el. Fapt probat in sectorul sudic al carierei din Piatra Arsa…
          Cu fotografia, nu mi-a tremurat mana, pentru ca eram foarte sigur ca ursoaica nu va fugi spre mine, lasandu-si astfel puii prada cainilor care erau la mica distanta. Apoi aveam variante de retragere… desi pare ca nu, eu sunt o persoana foarte prudenta, care nu-si asuma riscuri inutile, intotdeauna exista minim o varianta de rezerva.

          Apreciază

  10. Ca ” veni vorba” de vanturis, azi am fost mai puturos plus ca-mi era un dor de pantofari si grataragii:) si am ales un traseu de relaxare, am urcat cu masina spre Piatra Arsa si am lasat-o la intrarea spre cabana valea Soarelui. Am facut un circuit varful cu dor, lacurile vanturis, zacut in iarba vreo ora si inapoi la masina,un traseu frumos si cu toate astea am fost doar noi pe acolo, chiar m-am mirat pentru ca lume a fost puhoi pe la cota 2000 si pe drumul de masina dar pe la vanturis pustiu.Nici macar cainii de la stana nu ne-au latrat atat de sictiriti erau :). Oricum foarte curat pe traseu

    Apreciază

    • Te-ai incarcat cu aer de Bucegi asta este ce conteaza 🙂 Am observat ca lumea in general este prinsa de simptomele retelelor de socializare si urca in varf de munte, mai mult pentru poze sau pentru a-si umple stomacul. Totul este sa vada si altii unde sunt ei 🙂 Alte preocupari mai utile, mai inteligente nu prea mai sunt 🙂 Oamenii seriosi isi iau rucsacii in spate si colinda traseele turistice, sunt atatea prin Bucegi. Ce mai ai fost pe Varful cu Dor, peisaje, Coltii lui Barbes, ai vazut lacurile, ai parcurs un traseu pitoresc, nu ai fost deloc puturos, ai trait ziua cum trebuie 🙂 Frumos!

      Apreciază

  11. Hai sa-ti spun alta faza tare de ieri. Acum 5 ani am fost cu sotia la munte. Am urcat cu telecabina( iar am fost puturos) la Babele si am facut traseul Omu Malaiesti Gura diham, si ne-am imprietenit cu un nene care a mers pe acelasi traseu cu noi, il cheama Oti. Cand urcam ieri pe Varful cu Dor a trecut pe langa noi si i-am zis sotiei: Ma, ala nu e Oti, il recunosc dupa rucsac si dupa felul in care facea poze la toate florile. A ramas masca cand i-am zis : Te cheama Oti?. El nu ne-a recunoscut din prima dar apoi si-a adus aminte… Asta a fost asa o chestie care numai pe munte se poate intampla…..

    Apreciază

    • Asta e cea mai buna solutie cand vrei sa faci un traseu lung si sa castigi timp: urci cu telecabina la Babele. Trebuie sa mergi ani de zile pe munte si cu sufletul deschis, sa te bucuri de natura, ca sa intelegi astfel de momente pe care numai muntele ti le poate oferi. Foarte frumos, multumesc pentru relatare 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: