Poate ca ati vazut stirea cu Romania care a doborat un record mondial de plantare detinut de India. Undeva pe 07.11.2026 s-a inregistrat aceasta „performanta”.
In comuna prahoveana Poienarii Burchi, satul Carbunari, s-a doborat recordul mondial de plantare in acelasi timp. Adica, indienii au avut candva vreo 2000 de oameni, care au pus deodata niste puieti in pamant…. si au fost cei mai tari din lume. Daca aceia au putut, noi de ce nu?
Uite asa mii de romanii convinsi ca fac un lucru bun pentru natura, cu elan patriotic, au luat calea spre acea comuna. Sa facem pentru tara ceva :))
Evident, un om rational intelege ca astfel de recorduri sunt simple naivitati sau imbecilitati. India cu atata populatie poate dobori un asemenea „record mondial” zi de zi, ani de zile la randul :)) Ca sa fie totul cat mai evident si ca sa fie legitimat un astfel de caraghioslac, a fost nevoie de prezenta celor de la Guiness Book.
Acum, dupa ce am vazut pentru ce dau si astia certificate imi e clar, sunt tot o varianta de Capital. Stiti, revista aceea cu celebrul top. Pana la un moment dat era o chestie serioasa apoi au dat-o prin balarii si s-a pierdut credibilitatea, prestanta, seriozitatea, profesionalismul.
Cam asa si aceasta Carte a Recordurilor. Nu poti sa omologhezi tot felul de prostii gen: cea mai inalta craca din cel mai inalt copac crescut in orasul cu cea mai mare densitate… sau cel mai inalt copac care creste pe cea mai inalta cladire dintr-un oras de 10.000 de locuitori :))) Niciodata nu se vor termina recordurile de acest tip :)
In linii aproximative asa a fost si actiunea de la Poienarii Burchii. Un mare nimic cosmetizat si legitimat cu Guiness Book, trei ministri, diferite oficialitati. Nu stiu cum de se baga la asemenea prostii sponsori seriosi: Kaufland, Hornbach etc? Nu stiu, cand lucrezi in domeniul privat si lupti pentru fiecare leu pe care ti-l ia statul ca sa-l dea celor ce fura, parca ar trebui sa sesizezi infantilitati de genul…
Am participat la aceasta actiune… pentru ca deseori nu ma ajuta mintea. Important e ca mi-am dat seama la ce am participat si ca nu voi mai participa vreodata la asemenea mascarada.
Departe, la orizont era zona de plantare.
Autocare pe un drum de pamant fara posibilitatea de a intoarce. Nu le-a zis nimeni, au intrat unul dupa altul. Au dat candva cu spate, cu randul, si tot candva au iesit din camp.
Padurea Prieteniei… o initiativa buna daca ar fi fost doar despre a planta o viitoare padure.
Zone si calcule
Organizare
Terenul pregatit
Startul iminent, fiecare om langa o cazma.
Victorie
Zona de plantare ca ansamblu… imagine luata de pe Facebook.
Raman pe pozitii
Prezentarea recordului
Nota 100 sponsorilor, nota 2 organizatorilor. Multi participanti au dat iama in tot ce era la vedere… parea ceva de anii 1990, mi-ar mai trebui un articol sa descriu. Cine putea, lua mai mult decat ii trebuia, ca doar era pe degeaba.
Participantii, in marea lor majoritate, nu au fost informati de conditiile din teren si au venit cu incaltaminte neadecvata, inotand prin noroaie.
Dezorganizare totala. Stirile presei lipsite de obiectivitate contin numai povesti cu ministrii responsabili si o padure pentru generatiile viitoare…
Am sesizat un singur aspect pozitiv: acela ca mai sunt oameni care inca mai cred ca vom reusi, toti, impreuna, sa facem lucruri frumoase pentru Romania.
