Cateodata imi place sa privesc cand ploua…si stau asa si privesc, ascult ploaia. Pot face acest lucru mult timp, fara sa ma plictisesc. Stau pe balcon sau la geam. Nu imi este frig, nu-l simt deseori…atunci cand gandurile pleaca in slalom printre picaturile de ploaie, undeva mai mult sau mai putin departe.
Scriu despre ploaie, ma descrie, in aceste zile.
Si am plecat, acum intr-o seara, sa ma plimb prin aerul rece, proaspat, prin intuneric. Cum a fost? Cam asa:
La Busteni, luminile se aprind pe la 8-9-10 seara, depinde cine este la post si cum este. Prin parc umbli ca fantoma, alaturi de alte fantome. Dar mie imi place oricum. Cad stropi rari de ploaie. Liniste, gandurile zboara, se duc, unele nu se mai intorc, probabil nu a fost sa fie, cam asa ne pacalim. Cu capul in piept strabat aleile, merg spre casa…cred ca se vor sfarsi. Nu am dorinte, sperante, asteptari. Nu am nimic, nu vreau nimic. La gara, surpriza, luminile erau aprinse. Nu stau departe de gara, de regula totul este in bezna mereu. Acum era lumina, au bec in sala de asteptare…dupa vreo 10 ani.
Ma opresc pe pod. Nori negri, cu nuante albastrui parcurg cerul Bucegilor. Jos, raul Prahova straluceste ici-colo sub luminile unor reflectoare. Este liniste, eterna liniste. Oare, incotro, care este sensul…imprejurimile imi par deodata straine, ca si cum totul a incetat a fi. Nu ne mai stim…nu vom sti unele lucruri niciodata…le-am ingropat inainte de a vedea spre ce duc.
Nici patul, nu ma cheama, nu mi-e somn, imi reiau locul, la geam…oare mai ploua? Hainele sunt umede. Inseamna ca afara ploua…nu deschid ochii sa privesc, pentru ca nu ii am inchisi, nu vad insa aici, privitul este departe…Este tot noapte, o noapte fara nazuinte, o noapte pe care o privesti si atat, stai in ea, stiind ca asa sunt pe mai departe…nemaicrezand in ceva, nemaigasindu-te in tine, in jur, in incremeniri de timp…fara a putea spune ceva inteligent, fara a avea ceva de zis, fara a vrea ceva. A nu vrea nimic… tresar o secunda. Atat doar…si parca inca ploua…cu stropi mari. Cand ploua ne pare rau ca ploua, cand este cald ni se pare ca este prea cald. Poate ca de data aceasta stropii mari intra prin pamantul uscat de seceta si reface toate acele crapaturi vizibile. Cine mai stie…o fi vreun rost, un sens, in toate! Chiar si in nimic!
…
Momente montane, azi o alta zi, una splendida:
Ultima poza este facuta de Radu, UnBolovan. Multumesc! 🙂
BUCEGI NATURA 2000 
Foarte frumoasa povestea prin ploaie. Cadrul este parcul din Poiana Tapului?
A patra poza de la momente ce iti spune?
ApreciazăApreciază
Este acel parc. Nu am inteles a doua intrebare.
ApreciazăApreciază
Cine oare le-a spus acelor două încremeniri, Babele? Nici pomeneală, sunt două fiinţe care au nemurit, au împietrit într-un sărut, pentru că a fost unul pentru veşnicie. Aşa cum noi avem iluzia veşniciei dragostei, aşa cum căutăm să ascultăm în liniştea în care pare că se petrece totul chip de suflet în care să înnoptăm şi să înziuăm fără spaima de a ni se stinge în noaptea depărtării iubirea ca şi cum ni s-ar stinge eternitatea.
Nu ştiu ce a plouat peste tine, acolo, pe podul între pământul tău şi cerul din lăuntru, cum ai curs tu din tine, gânduri, revărsându-te în cei care îţi citesc cuvintele, a fost sublim. Liric, melancolic, nostalgic, plin de visare.
ApreciazăApreciază
Acestea sunt Babele din Plaiul lui Pacala, aflate la circa 2 km de Babele pe care le stie toata lumea si la circa 1,5 km de Babele din Cocora. Probabil asa a fost, deseori, ceilalti ochi ne spun mai multe decat cei fizici. Alteori, eternitatea inseamna iubire, sau si iubire.
Ploaie a fost acum intr-o seara, cand gandurile alergau ca niste meteori prin intuneric, picaturi de ploaie, printre care se putea pluti fara atentie la ceva, fara spatiu si timp. Multumesc!
ApreciazăApreciază
Bolovani 🙂 🙂 Am vrut si eu sa ajung la acele babe, dar m-a fugarit o vaca pe toata culmea, asa ca a trebuit sa renunt eu, ca vaca n-a vrut. A mai stat juma de ora uitandu-se dupa mine…. Bune merele 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Cred ca acum o saptamana am intalnit si noi o astfel de vaca…nu voia sa se dea din drum, statea asa amenintator. Am ocolit-o, eu am vrut sa-i dau una, dar nu paream civilizat si apoi poate ii alerga pe ceilalti 😉 Merele, da, bune :)) Multumesc pentru pozele cu mine 🙂
ApreciazăApreciază
O fi fost aceeasi vaca, eu am pus-o intr-un post… ca sa o vada lumea, sa se fereasca de ea hahahahaha. Pe mine chiar m-a fugarit, nu statea in drum, a alergat spre mine si tot vedea asa cu capu inainte…am facut vreo 3 cercuri, degeaba, apoi m-a fugarit pe culme, am intrat prin bolovani ca sa scap, a intrat si ea, apoi am luat-o asa pe rapa…. si doar atunci am scapat. LOL. Inteleg sa te alerge un lup, un urs, ceva… da o vaca??????? Asta e, am trait si asta….
ApreciazăApreciază
Trebuia sa pui mana pe un bolovan, daca erai printre ei 🙂 Daca te prindea, cine stie cand te mai gasea cineva. Vacile umbla libere pe munte luni de zile, se mai salbaticesc, eu mereu trec la o distanta tampon, ca sa am timp de o reactie, un raspuns, ceva 🙂 Cati caini ciobanesti am cotonogit, nici nu le mai stiu numarul 🙂 Ultimul a fost ieri, langa stana de la iesire din jnepenii de la Piatra Arsa. Latra de departe si venea in fuga spre mine. Pietre la tot pasul. L-am lasat sa vina, ca se prind unii caini daca te apleci dupa o piatra. M-am oprit, vazusem cativa bolovani buni si cand a fost pe la vreo 10 metri i-am luat repede si l-am atins :)) In cateva secunde nu mai era viteaz 🙂 Daca vei citi un articol despre astfel de intamplari pe munte, o sa caut link-ul, si daca treci prin unele chestii, iti spun eu ca nu mai eziti a doua oara, ca nu animalul primeaza. Deci, pentru data viitoare iti urez: spor la bolovani :))
ApreciazăApreciază
Cum sa dai cu bolovani in saraca vaca????? 😛 🙂 🙂 🙂 Ce sa mai zic, noroc ca nu m-a filmat nimeni ca era circ, cred ca faceam ceva vizualizari pe youtube…. LOL
ApreciazăApreciază
Saraca vaca, saracul bolovan 🙂 Problema ocrotirii animalelor se pune atunci cand nu iti este primejduita viata. Eu sunt de acord cu eliminarea oricarui animal care poate fi un pericol imediat. Daca te filma cineva poate era de ras, dar atunci tu sigur nu ai ras :))
ApreciazăApreciază
La început am râs, că nu-mi venea să cred. N-am păţit niciodată aşa ceva şi am tot mers pe munte… Am mai avut aventuri cu câini de stănă, cu urşi, dar nu cu vaci 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Si apoi ai vazut ca nu este vorba de nicio gluma :)) Bine ca nu s-a intamplat nimic 🙂 Stii, asa cand privesti, este frumos, vaci, lapte, pajisti, munte, Milka poate :)) apoi cand vezi un astfel de animal fugind dupa tine, se naruie povestea :))
ApreciazăApreciază
Cam aşa…. povestea s-a năruit, a scos şi sufletul din mine la deal pe culmea aia…..dubios e că m-a tot aşteptat. Nu avem nimic roşu pe mine, e drept folosisem un pic de parfum Dunhill da f puţtin că sunt alergic….
ApreciazăApreciază
Da, cred ca de la parfum era 🙂
ApreciazăApreciază
Vaca nu te fugărea, Radu, te mâna de la spate cu tandreţe.
ApreciazăApreciază
Well, nu chiar, la început am luat-o la pas cu spatele ca să văd vaca. I-am tot zis marş mă dar ea n-a percutat în nici un fel. Vedea ca vaca spre mine cu capul inainte….
ApreciazăApreciază
Uite vaca aici, în caz că te întâlneşti cu ea.
http://www.unbolovan.com/2013/07/30/dj-713-soc-si-groaza-pentru-iubitorii-muntelui/
ApreciazăApreciază
A, bine, multumesc, dar oricum nu am eu teama de ea 🙂 Ea sa nu se intalneasca 🙂
ApreciazăApreciază
Şi era frumoasă, câte fripturi ar fi ieşit din ea….. 🙂 🙂 🙂 Sper sa nu se întâlneasca, ştiu că-ţi place un grătar în natură…. 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
O las in pace stai linistit, daca ma lasa si ea 🙂 Nu prea imi place carnea de vita, as prefera laptele ei :)). Poate prindem una, intr-o zi si o mulgem pe acolo :))
ApreciazăApreciază
LOL păi inchiriem un ateveu de la Piatra Arsă şi le mulgem pe toate până la Padina…hahahahahaha. Bem cât putem, restul îl vindem să plătim amenda pt mijloace motorizate pe pajişte…. 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Nu asa :)) ce mai? esti nebun si tu, dar o stiam…Spre Pestera, cum cobori de la Piatra Arsa pe traseul turistic, sunt o multime de vaci. Atragem una cu ceva de mancare, ii agatam o traista de gat si o mulgem 🙂 Dar iti spun eu ca pentru cateva cutii de bere, il convingem pe ciobanul aflat cu ele, sa prinda el una. Sa nu ne mai obosim noi cu alergatul si momitul 🙂 Apoi o mulgem, acolo cat sa bem cate o cana cu lapte, placerea la fata locului face totul 😉
ApreciazăApreciază