Un traseu care ne-a ales el pe noi si nu noi pe el, cum se spune! Noi plecasem in cu totul alta parte numai ca, nu ne-a mai iesit traseul! 🙂 Mai exact, am coborat din tren cu bicicletele in gara Campina. Ne-am oprit in Poiana Campina pentru niste cumparaturi de drum… lung, cum ne propusem noi.

Undeva, prin zona Bobolia, pe un drumeag, am descoperit niste tufe uriase pline de mure mari, negre, frumoase. Si asa s-a incheiat traseul :)) :)) Am facut cale intoarsa pana la cel mai apropiat magazin si ne-am luat recipiente/bidoane de 10 kg :)) ca sa le umplem cu mure.

Am stat la cules pana ne-am plictisit, plus inca o jumatate de ora sa mancam, tot mure evident. Dupa care am luat-o usor inapoi in Bobolia, trecand un pod peste Prahova:

Raul Prahova

Bobolia si Prahova

O luam prin Banesti, stabilind un traseu nou 🙂 trecem de biserica si pe podul de pe vremea lui Cuza ce sta sa cada, nu urcam in Campina ci facem stanga. Pe aici, ne-am risipit dupa ce constatasem ca tot in Campina am fi ajuns :)) Noi voiam sa ocolim Campina pe DN 1 ca sa ajungem in Cornu.

A trebuit sa institui si o „amenda” pentru cine se pierde asa, umbland de capul sau 🙂 Buna ideea, numai ca abaterile fiind mult prea numeroase, pana acasa am fost nevoit sa renunt 🙂

In Cornu

Biserica – hram Sf. Cuvioasa Parascheva. In interior, regasim o pictura interesanta, un stil apropiat de Gh. Tattarescu.

Cruce din anul 1909, aflata intr-o curte.

Trecem si de o alta biserica… al carui ctitor a fost candva si Draghici Cantacuzino… Nu am intrat pentru ca aveam o amintire frumoasa in acest loc si de ce sa o inlocuiesc?! 🙂

Coboram spre DN 1 din nou, eu ultimul. Cand ajung la drum, nimeni! Ma uit in stanga, in dreapta, pe pasarela, la fel, nimeni. Trec pasarela, chiar si podul metalic peste Prahova ce ne scoate la gara Breaza… tot la fel, alone 🙂

Podul spre gara Breaza

Restabilim comunicatiile, confirmandu-mi-se  ca pasarela nu a fost observata si s-a continuat pe DN 1 catre Nistoresti 🙂 Urmatoarea intalnire a fost la podul rutier spre Breaza, de la intrare in Comarnic. Dupa o vreme prin Breaza, ajung si la podul stabilit, numai ca nu o iau pe pod fiind coloana de masini ci, pe sub pod, cum stabilisem din Banesti. Pe sub pod spre Ghiosesti, cartier al Comarnicului. Ideea, in general, era de a nu merge prea mult pe DN 1.

Asteptand… acum nu mai exista siguranta ca e podul despre care si vorbeam la telefon :)) Stabilim si contactul vizual… apoi ne regrupam.

Pe o inaltime, privind niste pesti ce zburdau prin apa, stam la un popas, mancare, suc si bere rece… Parca ne venea sa mergem direct la gara si sa luam trenul… O luam insa pe la baza Ghiosestiului, dar cand sa procedam asa si in cazul cartierului Podul lui Neag, aud… „nu, ca urcam, mergem pe la tine, pe aici…”.  Ma uit, surprins! Apropo-urile cu izolarea se intetesc, mai ales cand aflam ca magazinul din cartier s-a desfiintat. O dau si eu, „lasa, ca depinde unde stai”… si gata, suntem jos la intersectia cu Schitul Lespezi.

Popasul Cernica vazut din Podul lui Neag. Pe vremuri, se numea Podul Negrului si aici a fost prima asezare de pe Valea Prahovei, de la Comarnic in amonte.

Nu iesim in DN1 ci o luam prin defileul pe care eu il dau ca varianta sigura a luptei din anul 1330, spre Sinaia:

Cascada Conciului

Pe acest drum paralel cu calea ferata, cred ca am facut o ora. Am trecut cu bicicletele prin apa, am stat la poze… am pierdut vremea pe acolo. Ce trebuie spus este ca e foarte multa vegetatie pe drum si pe marginea acestuia.

Inca mai dezbat cu prietenul Razvan din Azuga despre acest loc. E foarte posibil sa fie cel mai stramt loc de curgere a raului Prahova, de la Azuga in aval…

Ajungem, dupa ce trecem si de gara din Valea Larga, la intrare in Sinaia… Dar, cum fiecare avea treaba in diferite locuri ale statiunii, stabilim ca regruparea sa fie la pod la Cumpatu.  De la Cumpatu, mai era o „aruncatura de bat” pana la Busteni 🙂