O iesire pe Baiului, nici prea lunga, nici prea scurta, dar la ce toamna frumoasa a fost si se pare ca ar mai fi… e bine sa iesi in natura.

Din Azuga pe traseul marcat cu triunghi albastru spre Sorica, ideea fiind ca mai apoi sa continuam asa, pe langa liziere de paduri. Initial, planul a fost altul dar l-am schimbat. Apoi in statia de autobuz din Poiana iar l-am schimbat, pentru ca in final sa coboram dintr-o masina pe la biserica romano-catolica din Azuga.

Ne-am tot sucit asa pentru a castiga mai mult soare…

Ne-am mai uitat si la alunecarea de teren, de acum vreo 2 ani.

Se mai deseneaza cate unii… probabil acum vreun un an sau doi, ca daca e traseu turistic trec tot felul de artisti 🙂

Cam deranjant pana aici, fiindca planul era sa fie soare si sa sufle vantul din spate.

Dar am avut ceva noroc si a iesit soarele pana acasa.

E cum trebuie.

Ocolim stana spre padure…

Un pic de Baiu amestecat cu mai mult Bucegi

Vreo cativa cetateni la Cruce, altii se intorceau spre Babele.

Jir in nestire… si animale dupa acesta la fel. Deci pe la liziere jirul cade pe iarba si ursii si mistretii il aduna mai usor. Ne-am dat seama ca deranjam fauna, ca e liniste, ca e soare, ca e jir, ca zgomote de fuga in padure… si cam de pe la stana de la valea Fetei am schimbat traseul spre drumul de creasta.

De pe acolo veneam.

Stana de care ziceam si urcusul… la 11:23 plecam de pe aici si la 12:12 eram la intersectia cu culmea Zamora.

Culmea Zamora si traseul turistic de pe aceasta.

Continuam spre Sinaia… pe o astfel de vreme nu aveai cum sa cobori la Busteni de la 12 ziua :))

Apoi intalnim o stana si ne asezam la povesti langa un foc:

Mi-a placut focul acesta pentru ca fiecare a inghesuit lemne in el :))

Doua „specii” :))

Deci asta a fost, am mers cateva ore, soare, vantul nu ne-a deranjat, peisaje de tot felul, liniste si masa pe munte… Mai sunt specialisti care nu recomanda gratarul si tot ce are legatura cu acesta, cum ca e gresit, ca fumul care contine ceva… Daca te iei dupa toata lumea nu mai faci in viata asta nimic si mereu ai nevoie de „lumina” de la cineva 🙂