Ca ironie, se spune despre cate unii: ca ceea ce viseaza noaptea, fac ziua. Nici nu mai stiu de cate ori am facut si eu asa :)) Iar acum, pentru vreo saptamana ar fi timp, ca mi-am predat toate proiectele si pot sa ma ocup de ceea ce imi vine prin minte 🙂

Prins cu alte chestii, nu am reusit sa-mi duc la tipar cartile. Noroc cu Anuarul societatii de istorie (unde am doua articole) si cu calendarul, ca am mai facut si eu cate ceva, in ceea ce ma priveste, strict pe pasiune. Dar nu ca recuperez :)) Am sarit peste studierea unui fond de arhiva cu 600 de dosare din care mi-am propus spre studiu vreo 400. Cred ca sunt la jumatate 🙂

Si cum stateam asa in pat, ma trezesc buimac pe la 5 dimineata, deoarece cazuse cineva pe gheata prin fata blocului si se facuse ceva galagie… Cand ma intorc in pat, caut un subiect la care sa ma gandesc, sa fie obositor si sa adorm repede :)) si aproape adormit ma strafulgera un gand :))

Dimineata vine o plimbare scurta, apoi luam o masina, ii dam bice cum se spune si uite un fier de la Resita, pe cand se afla municipiul de astazi in Austro-Ungaria.

Deci, doua chestiuni:

1. La Crucea de pe Caraiman nu exista fier de la uzinele Resita. M-am uitat eu, s-au uitat pasionatii/extremii care au stat in varful crucii, s-au uitat cei care au vopsit scheletul metalic. Nicaieri nu scrie Resita, deci nu e… si gata, e clara treaba! Este doar un patriotism local.
2. De asemenea, fierul de la Turnul Eiffel am lamurit acum cativa ani provenienta sa, luand legatura cu cei care administreaza turnul. Nu are treaba cu Resita.

Ar fi si a treia :))) Cu toate acestea, exista ceva in Bucegi construit cu fier original de la Resita, pe cand localitatea respectiva se afla in alta tara.

Si este si a patra :)) Mai e ceva intr-o localitate din Valea Prahovei, la Comarnic, construit cu fier de la Resita, dar mult incoace, in perioada comunista (1962, parca).