Sa mergem intr-un traseu, astia mai pacatosi. Unde? La 7 Scari, in Piatra Mare, adica acel canion accesibilizat fain de tot, scari durabile, siguranta…

Ne suim cam fara chef, asa ca berbecii, in tren. Ar fi mers un traseu de bicicleta prin pasul Predelus, venit dinspre Sacele pe Valea Doftanei pana la Campina… dar vremea asta, na!. Ne gandeam ca sunt noroaie, ca nu e soare. Adica eu ma gandeam ca nu e fain azi.

Traseul de azi nu inseamna doar ca traseul propriu-zis a fost de colo-colo. In general, nu am avut nicio directie, mergand fara un scop sau o destinatie.

Intai, deoarece mi se paruse chiar aiurea rau sa mai urmez traseul clasic gara Timisul de Jos-Dambul Morii pe langa sosea, zic sa facem dreapta pe un pod, sa intram pe firul unui paraias si, dupa ideea mea, sa iesim in 20 minute in traseul spre 7 Scari, chiar in padure. Am fi scurtat vreo 2 km cel putin de ocolire.

Paraiasul pastra inca urmele unei vechi amenajari

Ma uit la ceas si in 12 minute de la sosea am iesit intr-o poiana, pe unde trece linia de inalta tensiune, nu departe de niste adaposturi:

Nu sunt de ciobani, in niciun caz. Ori sunt pentru vanatoare, reculegere in natura… se poate dormi in interior. Dar nu am vazut usi 🙂

Si fiind in zig-zag cu totul, parca nu mai aveam niciunul chef sa mergem la Canion. Drumul forestier se vedea undeva sub noi, la vreo 150 m. Nu am mai mers 🙂 Am luat-o prin poiana spre bariera de la Dambu Morii, de unde incep principalele trasee spre masivul Piatra Mare.

Partea buna a fost ca pe viitor nu vom mai ocoli pe sosea, ci pe paraias in sus, apoi pe o muchie… Ma gandesc sa propun Consiliului Judetean Brasov sa marcheze portiunea aceasta, sa nu mai ocoleasca turistii…

L-a linistit pe urs cu containerul asta 🙂

Langa bariera vad si programul de vizitare a canionului pentru aceste zile:

Dar noi deja mergeam in alta parte 🙂 In zig-zag… spre cabana Bunloc.

Trecem pe langa un sir de case mai amarate si ajungem la o intersectie:

O luam pe unul din drumuri

Da ma’, stim!

Noroiul la ordinea zilei 🙂 Asta e!

Surprind un tap undeva departe, ne privea peste umar.

Marcajul este triunghi albastru

O cerboaica tanara iubirea… Statea cam asa, mai calma. Nu o zbughise cum ne auzise. Oare de ce?

Doar ce mai inaintam pe drum si o puzderie de cervide mai mari sau mai mici pornesc in galop, alaturi de cerboaica noastra. Reusim sa numaram 9 animale alergatoare. Nu cred ca erau mai mult de 12 exemplare. Nu prea pareau nici prea multi „ciuţi” mici 🙂 In special, animale mari.

Iesim si noi in sfarsit la ruinele fostei cabane Bolnoc. Initial o luam la vale spre Darste. Dar ne razgandim repede. Ne intoarcem parca prea repede acasa…

Hai inapoi, adica la deal, la noua cabana:

Vechea cabana si noua cabana

Vedere spre Sacele, Brasov. Nici vremea nu ne ajuta.

Cabana avea un paznic care ne-a spus ca astepta nu stiu ce clienti pentru zilele acestea…

Mai vorbim cate ceva, il intrebam numai prostii, drumul ala unde duce, poteca aia unde iese, el ne zice ceva de cartierul Baciu al Sacelelor de unde el vine sau coboara in 20 minute. Noi retinem ca fapt divers, nu ne ajuta cu nimic pentru ca nu procesam nimic. Stam la o masa, mancam ceva si ne ia frigul… Hai in Sacele si de acolo luam autobuz pana in Brasov. De acolo, acasa cu trenul.

Chiar daca nu parea cine stie ce distanta pana in Sacele, noi fiind in zig-zag, ma si gandeam… cine stie cand si unde mai iesim.

Lasam cabana in spate si o luam pe drumul cu iarba.

Foarte repede pierdem bietul drum, ca nu parea fain si ne trezim prin niste desisuri-alunisuri. Vad in multe locuri gramezi de pietre cam mari acoperite de muschi. Ma opresc eu de cateva ori pentru ca erau destul de dese si ma intrebam cine le-o fi adunat si de ce. Pana la urma dezleg un pic „misterul” dar o sa revin poimaine cu amanunte.

Tot cu gandul la pietrele acelea vad ceva frumos:

Cum noi nu eram in poteca unui traseu turistic ci mult mai jos am nimerit in el, culoarea rasinii era naturala.

Mi-am amintit cum in copilarie, niste oameni batrani adunau in disperare rasina de culoarea aceasta.

Evident, opera unui Martin care s-a intins pana la 2,10 m. Sa jupoaie el bietul arbore. Si parul prins de molid arata cine „s-a luptat” pe aici:

Deci, ursul asa isi mai insemneaza teritoriul; se freaca de copac sa-si schimbe mirosul; mai linge si rasina; parerea mea.

Am facut multe poze la aceasta demonstratie albastra. Fascinat, abia mult mai jos am realizat ca nu am marcat cu GPS-ul molidul in cauza.

Cumva nimerim si in traseul turistic. Nu era prea important oricum.

Taie lemne unii pe acolo intr-o veselie. Drumul acela iese la intrare in Garcin, cum se vine dinspre Valea Azugii. Pe un gard, ce avea doua scanduri scria: „Inapoi Romi”. Adica ori sa se lase astia pagubasi, ori traiau prin zona, dupa gard :)) Nu am prea inteles.

Ajungem si pe la casele oamenilor

Il sun pe Iulica dar el era pe alte coclauri. Imi zice ca de ce nu l-am sunat de la Bolnoc. Pai noi nu stiam pe unde vom merge, mergeam asa, fara nicio noima. Ce sa-i zic, ca si noi pe aici, nu stim unde mergem, de fapt 🙂 Cand i-am zis ca suntem pe la o cruce monument albastra si-asta, si-a dat seama ca eram mult prea departe… ca sa ne vedem!

Am luat-o la vale pe langa case vechi, pe strazi… si pe acolo ne-am dus aiurea…

Anul 1844

Anul 1895 sau 1897

Ok… si ajungem in statia de autobuz. Instantaneu, imi aduc aminte ca pleaca din Brasov un tren particular care opreste in Darste. Mai aveam 40 de minute sa-l prindem. Pornesc GPS-ul sa vedem cam pe unde suntem totusi 🙂 Mai aveam 2 km pana la gara din Darste. Era clar, ne incadram 🙂 Cand am mai zis eu ca pe astfel de tampiti ii iubeste Dumnezeu, nu m-a crezut nimeni :))

Da-l incolo de autobuz, hai la gara:

Mersul trenurilor in gara Darste

Nu am trecut chiar departe de acea biserica. Poate ar fi trebuit sa trecem si pe acolo…

Vine trenul, hopa sus si gata „excursia”!

Cam acesta a fost un traseu atipic, ciudat… Sa vedem ce se mai anunta si zilele urmatoare! Eu am zis din Moroieni la Talea prin Muscel… dar sa vedem, ca se cam uita unul-altul ca la urs 🙂