Zilele acestea, am fost pe la un prieten, care avea un deces in familie. Cuvintele in astfel de momente nu folosesc prea mult!

Cei prezenti se intrebau de ce, eterna intrebare la care nu ai niciodata un  raspuns potrivit! Momente grele in care cineva cu care ai convietuit zeci de ani, dispare, iar cei ramasi incearca sa inteleaga ideea ca viata merge inainte!

Cred ca pentru astfel de oameni, ce traiesc asemenea drame, viata nu isi mai are rostul ca in alte zile! O atmosfera sinistra cu oameni impietriti de durere, ce nu au mai cunoscut linistea din momentul intamplarii dramei!

In astfel de clipe multi se intreaba de ce a fost asa si care este rostul vietii noastre? In astfel de clipe constientizezi ca moartea nu are preferinte, nu alege. Nu conteaza ca ai 10 case, nu stiu ce alte bunuri, sau nimic! Asa ca te intrebi ce folos au oamenii din ceea ce efemer aduna!

Tot in astfel de clipe ne amintim de Dumnezeu, fara a intelege esenta acestui cuvant, si pentru ca nu putem avea marturia ochilor spunem ca nu exista, ca asta e viata, etc. Intotdeauna-L cautam la necaz pentru ca intr-o viata plina de materialism nu ai cum sa-l gasesti!

*****

Bogatia culturala a unui popor o compune si traditiile. Personal nu sunt un om al pastrarii unor traditii. Indeosebi cand vine vorba de ritualul inmormantarii, alcatuit dintr-o serie de ciudatenii impamantenite, si care nu se regasesc si in Biblie!

Nu ai cum sa pui tradtiile proprii mai presus de Cuvantul lui Dumnezeu. In lumea noastra, mai intai trebuie spalat decedatul pentru a intra se pare curat in alta lume, trebuie cumparate prosoape care se leaga de umar, se dau tot felul de daruri spun unii „ca sa-i fie pe lumea ailalta”! Se duce un fel de „steag al mortului”, se arunca cu monede in anumite puncte ale traseului spre cimitir, in timp ce groapa este acoperita se dau la o parte bolovanii care „impovareaza sufletul decedatului”, nu e bine sa dai mana in casa indoliata…si alte asemenea ciudatenii!

Se pare ca nimeni nu poate spune de ce nu e bine una sau de ce este bine alta! Unii chiar zic ca e din mosi-stramosi, de parca aceasta ar reprezenta purul adevar!

Personal, am aprofundat domeniile istoriei si geografiei, si consider ca multe astfel de cutume sunt obiceiuri pagane transpuse in credinta ortodoxa, inca de acum multe secole!

Ca traditie e frumos, nu mai ca asemenea obiceiuri nu sunt descrise in Biblie! In antichitate, popoarele cucerite de romani, continuau sa adore propriile divinitati, insa sub nume latine. Cunoscuta si sub denumirea de „interpretatio romana” acest fenomen s-a manifestat si pe teritoriul actual al tarii noastre, dupa ocuparea Daciei, in anul 106!

Ciudateniile acestea cu „sa-i fie pe lumea ailalta” par mai degraba cutume ramase de la popoarele ce au trecut prin spatiul carpato-danubiano-pontic. Sunt diverse carti, unii le zic crestine, in care se spune cum este plimbat sufletul decedatului un numar de zile pe pamant si trecut prin nu stiu cate vami ale vazduhului!

Daca citim Biblia, considerata expresia adevarului absolut aflam ca fiecare fapta a noastra este scrisa in cartile Cerului si ca mortii vor invia la o anumita data, data cand vor fi si judecati. E frumos sa facem un parastas in amintirea celui decedat insa sa cred ca acel eveniment este pentru sufletul celui mort, (sa-i fie pe „lumea ailalta”) este peste putinta de acceptat!

Drumul spre Dumnezeu este complicat pentru ca asa dorim noi…unii preoti spun ca nu exista mantuire in afara bisericii. Insa aceasta expresie se refera la biserica lui Dumnezeu, si nu ca te duci la o anume biserica, care sa fim sinceri nu stiu in ce masura reflecta cerintele Bibliei, unele dintre acestea!