Luna martie a acestui an a avut in Valea Superioara a Prahovei cam trei saptamani de iarna. Dar nu m-a deranjat cine stie ce ca aveam treaba.

Azi, ma uit la ceas si era 9. Imi spun: „ia gata, ca anchilozez prin casa”. Ma interesau niste alunecari de teren asa ca erau cateva nu prea departe. Oricum, nu am nimerit-o pe aceea care ma interesa ca m-am luat cu altele pe acolo inclusiv cu celebrul gratar.

Il sun pe „Sachelarie” ca era mai la indemana si-i promisesem… ii taiem calea microbuzului spre Targoviste care ne duce exact unde voiam, pe Malul Spitalului ca sa cumparam ceva pentru gratar. Este acolo un loc… mai e unul prin centrul Sinaiei. Luam o alta pastrama decat aceea care voiam, alt gen de mici si cate o doza de bere Tuborg, alta decat voiam. Mai tarziu ne suspectam de alte gusturi dar cum depasisem problema care ocupa scena zilei in urma cu niste luni… de vina erau prostia sau neatentia.

Cat stam la un alt maxi, pozez Bucegii:

Mai spunea un prieten de un traseu pe Bucegi… sunt atat de satul de zapada ca refuz sa o mai calc :)) Oricum, vad ca s-a avantat cineva pe Piciorul Pietrei Arse si a facut poteca prin zona clasica de avalanse. Dar fiecare isi asuma ce face… daca asta a vrut, asta a facut! E ca si cu Covidul… crezi ca spitalul te ajuta, mergi la spital. Crezi ca spitalul te ucide, stai acasa.

Coboram la Cernica pentru a urca prin acea alunecare din spatele motelului sau ce mai este si unitatea aceasta la ora actuala:

Daca nu ar fi adiat un vant cam rece, cel mai probabil am fi facut focul aici.

Pana la urma am gasit si un loc potrivit de foc:

De trei luni de zile nu mai mananc nimic cu paine 🙂

O viitura a spulberat digurile.

In timp ce unii trimit rovere pe alte planete, astia se ocupa cu asa ceva…