Un articol care a pornit de la o observatie simpla: mai multi copii cu saci verzi in maini ecologizau o padure. De aici, intrebarile: cine sunt, de ce, cum etc.
La Manastirea Caraiman, cel mai impunator asezamant bisericesc al Vaii Superioare a Prahovei, se desfasoara periodic, de ani de zile, tot felul de manifestari educative, socio-culturale… Ocazional, unele dintre acestea mai trec pragul manastirii si mai ajung si la urechile unora ca mine, ca altii. Altele se pot observa direct si afli ulterior despre ce era vorba.
La intrebarea mea continua, nu de ieri sau de azi, pusa nu o data ci de cate ori am avut ocazia, ca de ce nu se vorbeste despre atatea lucruri frumoase care au loc la Manastire, parintele arhimandrit David, staretul Manastirii, imi raspundea cam acelasi lucru 🙂 Adica: „lucrurile bune se fac si atat”, „nu trebuie sa ne laudam”…
Raman la parerea ca daca s-ar cunoaste in cate activitati este implicata aceasta manastire sau ce activitati bogate exista in multe alte centre/locuri bisericesti, ar exista o contrabalansare serioasa a stirilor de denigrare a Bisericii Ortodoxe Romane. Evident, ca peste tot, aspectele negative sunt cele mai usor de observat insa, ar trebui vazute si incercarile de a aduce bucurii altor oameni. Poate ca acest articol nu este la fel de „bombastic” ca unul in care as scrie despre masina unui preot, o taxa nu stiu de care dar, raportat la Valea Superioara a Prahovei consider ca este un articol necesar.
Manastirea Caraiman a gazduit in luna august diverse tabere, dintre care poate cea mai remarcabila, din punctul meu de vedere, este aceea a elevilor proveniti din diferite zone ale judetului Prahova. Acestia au fost condusi de doua cadre didactice dedicate, d-nele Daniela Breazu si Madalina Radu, si aveau varste cuprinse intre 14 si 18 ani.
Timp de o saptamana, au fost la obiective turistice din zona, au stat la slujbe, au avut diferite activitati sportive, au ecologizat padurile din zona Manastirii-Telecabina Busteni, au sarbatorit prin aprinderea unui foc de tabara… Ma gandesc ca fericirea pe care personalul monahal al Manastirii Caraiman a adus-o acestor tineri cat si altora de-a lungul anilor, justifica lipsa cuvintelor. Este suficient ce vezi ca sa-ti dai seama ca nu are rost sa vorbesti intruna pe acest subiect. Este un fel de facem ce trebuie, aici, acum, exact cand este necesar; iar tu nu ai nevoie de nimic pentru ca iti este suficienta bucuria pe care o produci altora! Cand Dumnezeu pune in mana ta puterea de a face bine, cum a pus-o cred eu in mana oricui, si lucrurile iti mai si ies asa cum trebuie, parca nu-ti mai trebuie nimic, intelesurile fiind evidente.
Mai jos, doua poze luate din arhiva ziarului Lumina si altele pe care le aveam…
La Castelul Peles
Pentru mine, aceasta este cea mai frumoasa imagine 🙂
…
Actiunile de ecologizare au fost sustinute de catre Comprest Busteni.
Focul de tabara
Cam asa a aratat una din povestile scrise in aceasta vara la Manastirea Caraiman din Busteni.
Impresiile profesorilor si ale elevilor pot fi citite in articolul de mai jos:
BUCEGI NATURA 2000 