Va spuneam intr-un articol, unde se mananca bine prin Parcul Natural Bucegi, in alte postari scriam de preturi.
Subliniam ca mancare buna se gaseste la unitatile din zona limitrofa orasului Sinaia, de evitat fiind cabanele Poiana Izvoarelor si Babele din zona limitrofa orasului Busteni, locatii recomandate mai sunt si: cabanele Padina, Diham Phoenix, Malaiesti, Bolboci, acestea pentru cei cu rucsacul in spate.
In zona Sinaia sunt 3 unitati turistice care pot multumi pe oricine: Stana Regala, La Sami, Cota 2000. O afacere iti merge prin Bucegi doar daca faci ceea ce nu face altcineva, si aceste 3 unitati nu rivalizeaza intre ele, fiecare are specificul sau.
Azi am dat o lupta cu papanasii la Stana Regala, fiindca ploua afara suficient incat sa nu plec. A plouat circa o ora marunt, deci iar nu s-au potrivit spusele celor de la Meteo. De obicei, iau o placinta cu mere si nuca, in sos de vanilie, dar cum papanasii aratau foarte bine, i-am ales pe ei. Cum nu ajunge, pana nu ramane, nu am ales un papanas, ci doi asa, ca pentru pofticiosi ca mine. Am uitat sa mentionez ca intr-o sambata, am mancat un platou intreg de coliva :)) Acasa evident!
Sa trec la papanasi, au fost asa de buni :)) Foarte tentant sa-i urmaresti prin farfurie cu furculita si cutitul 🙂 Am lasat-o de luni bune mai usor cu dulciurile, dar la asa ceva nu ai cum sa spui nu 🙂
Ce splendoare :))
Deserturile acestea apetisante sunt ca libertatea simtita in varf de munte, ca aerul proaspat de prin vaile alpine, ca mirosul florilor de prin poienile Bucegilor…sa le savurezi si sa te uiti pe geam cum ploua. Acestea sunt lucruri frumoase, mici, dar frumoase 🙂
BUCEGI NATURA 2000 
Wai, da, arată super! Şi cred că sunt şi gustoşi! E o locaţie în Bucegi care nu încetează de vreo 10 ani cel puţin să mă încânte la papanaşi: Piatra Arsă! Nu ştiu de restul produselor şi felurilor de mâncare, dar papanaşii de la Piatra Arsă chiar merită!
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, i-am omis, stiu papanasii de acolo, buni si aceia. Dar acestia de la Stana Regala sunt putin mai buni, chiar si peste cei de la Schiori. Ultima oara, luna trecuta am mancat la Piatra Arsa, mi-a placut! Parca tochitura cu mamaliguta 🙂 Au bucatari buni si la Piatra Arsa!
ApreciazăApreciază
Chiar apetisanti.Mancare pe munte e ceea mai buna ,mai ales cand esti pe traseu sau cand vi de pe traseu :)).In legatura cu alte cabane, nu am incercat decat Padina si Bolboci la mancare si intradevar e buna.
ApreciazăApreciază
Cateva sandwich-uri cu snitel din piept de pui, luate din Busteni, de vis-a-vis de gara, ceva branza si rosii, o ciocolata si cateva placinte cu mere, servite pe un traseu montan, cred ca este tot cam acelasi lucru 🙂 La Bolboci este ok, cata vreme nu te incurci sa cumperi ciocolata calda sau cafea. Sunt groaznice 🙂
ApreciazăApreciază
Ce mai, arată exact ca o ispită căreia nu-i poţi rezista ! Cu greu îţi poţi dezlipi ochii de la ei ! Dar şi mai important este gustul, la fel şi aroma…
Vrem, nu vrem, trebuie să recunoaştem că suntem robii gustului, acesta primează de multe ori în faţa raţiunii.
Deseori preferăm mâncarea gustoasă, chiar dacă este mai puţin sănătoasă, ideal ar fi, bineînţeles, ca mâncarea să cumuleze cele două calităţi.
Se zice că în ultimul timp, pe lângă cele patru gusturi consacrate – dulce, sărat, acru şi amar – a apărut un nou gust, cu numărul cinci, numit „delicios”. Cred că papanaşii din imagini aici se încadrează.
Oricum, felicitări bucătarului, înţeleg că au fost chiar delicioşi.
Un bucătar foarte bun este cheia succesului într-o unitate de alimentaţie publică, în jurul lui se învârt toate celelalte, poate tocmai pentru că suntem atât de uşor de cucerit printr-o mâncare bună, prin ceva bun…
ApreciazăApreciază
Aratau bine, indeplineau toate cerintele 🙂 Nici chiar asa, ratiunea trebuie sa fie mereu pe primul plan. Insa eu ma intreb mereu, de ce sa fac sau de ce sa nu fac un lucru? Si daca sunt mai multe plusuri intr-o parte trag acea concluzie. Stii, oricum eu cu mancarea sunt foarte dificil, nu exagerez cu alimentele nesanatoase, si la cata miscare fac, nu pot refuza totul :)) Sigur papanasii se incadreaza la „delicios”. Pe mine nu ma intereseaza neaparat ca o mancare sa fie buna, ci sa-mi placa mie 🙂 Multora le plac ciorbele, mie nu prea. Si mai multi spun ca fac bine, mie mi se pare ca fac rau. Altii prefera preparate mediteraneene, eu nu le suport. Dar asa este, trebuie un bucatar bun in astfel de unitati; nu sunt robul celor ce mi se infatisaza in fata ochilor, dar nici nu spun nu, cand nu este cazul 🙂
ApreciazăApreciază
Tu nu ai cum să spui nu, altora le-ar fi cu putinţă.
ApreciazăApreciază
Pot spune nu cand vreau sa spun nu, cand nu este cazul imi place sa fiu pofticios, un mare pofticios. Stiu ca tie ti-ar fi foarte usor sa spui nu. Eu insa mai am si alt avantaj: nu ma tem ca ma ingras. Acest lucru este imposibil!
ApreciazăApreciază
Şi de unde ai priceput tu că m-aş teme carecumva să nu mă îngraş? Am gene bune, nu mă pasc primejdii dintr-astea.
Doar că întâmplări ispitoare precum cele în care te-ai târât de bunăvoie nu ajung să îmi confişte creierul;o parte din el însă zâmbind, şi ştie el de ce.
Cred că nu mai e nevoie să te pun în gardă cum că glumeam.
ApreciazăApreciază
Pai de regula, cam orice femeie se teme sa nu se ingrase. Imi place sa savurez unele lucruri, fara notiunea timpului sau ganduri multiple 🙂 Stiu ca glumeai, mi-a placut asta cu confiscarea creierului, dar trebuie sa-i mai dam si creierului cate o pauza. O sa retin expresia pentru viitor 🙂
ApreciazăApreciază
Să-ți fie de bine prietene.., poate că la următoare vizită la Stâna Regală te vei delecta cu labă de urs.., asta în funcție de buget, pentru că o porție costă în jur de 120 lei.
Dar nu cred că te plângi de sărăcie.., la câți „prieteni” ai în zonă.., dacă ar face cinste câte un meniu/zi, le-ar veni rândul o dată la 2 săptămâni… Numai dacă luăm în calcul Jeep-știi ce fac curse clandestine pe ruta Hotel Silva- Platoul Bucegi-retur 🙂
Numai bine.
ApreciazăApreciază
Multumesc, dar nu ma voi delecta, pentru ca nu-mi place carnea de vanat, si ceea ce majoritatii ii place, mie nu-mi place. Intre laba de urs si coliva, as alege mereu coliva, deci eu fac numai alegeri din acestea, care mie imi plac 🙂 Nu stiu pretul insa cred ca este mai mare decat spui tu, si nici nu stiu daca mai au, daca nu ma intereseaza… Este o fitza si mie nu-mi plac fitele. Mi-ar fi foarte rusine sa scriu aici ca am fost si am platit peste 100 lei pentru o laba de urs. Este de prost gust asa mi se pare mie. As fi ca alti imbecili, manelisti, oameni inculti care traiesc doar pentru stomac.
Papanasii postati reprezinta reflectarea unui moment frumos, pe care oricine il poate trai. Nu este exagerare, opulenta, o gluma proasta, este ceva simplu ce mi-a placut.
Nu am nevoie de la altii, tocmai de aceea se supara foarte multi ca nu stau cu ei. Mie imi place sa stau cu prietenii, cu oameni cu care ma simt bine. Ei sa stea alaturi de alti soferi, alti oameni cu aceleasi obiective ca ei, fiecare la locul sau. Tu ai avea pofta de ceva stand cu ei la masa, sau cu primarul, Bute, etc?
Sunt pofticios cand vreau, pentru ca imi plac momentele frumoase, dar oamenii acestia nu au ce aduce de pe intreg globul, si care mie sa-mi placa. Mai bine ei sa ramana cu ursii lor, porcii de Craciun si alte chefuri pe care le vedem televizate. Te asigur ca nu poftesc nici la acele torturi de un metru langa care fac ei poze. La cate nenorociri au facut, fii sigur ca sunt ca si cum nu ar fi, un peisaj zugravit, chiar nu ma intereseaza sa vorbesc cu ei, sa ma impac cu ei, sa stau la masa cu ei, sau ce fac ei, este un defect al meu, unele lucruri nu le uit niciodata. Nu este bine, dar prefer sa-mi vad de ale mele decat sa le raspund cu aceeasi moneda. Cand nu am incotro si trec linia mai fac si din acestea.
ApreciazăApreciază
@ Buna dimineata Adrian !
Dupa ce ca ne inviti mereu la DRUMETII MONTANE,
acum ne ispitesti si cu BUNATATI GASTRONOMICE ???
Nu te cert, te felicit pentru varietatea subiectelor postate !
Tine-o tot asa !
Weekend placut !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Buna seara, d-le Aliosa. Sunt bune si astfel de popasuri culinare, mai ales pe munte. Frumuseti la tot pasul 🙂
Multumesc asemenea!
ApreciazăApreciază
Salut prietene.., dacă ași fi crezut că te superi.., nu mai glumeam.
Cuvântul prieteni este postat cu ghilimele.., știu bine că de-ai muri de foame și tot n-ai apela la cineva, mai ales la acești „prieteni”.
Carnea de vânat este gustoasă însă trebuie s-o lași la baiț corespunzător înainte ca s-o gătești. Totuși eu n-ași da carnea de iepure pe cea de urs…
Astă toamnă am fost ultima dată la Stâna Regală cu un furnizor și un asociat.., eu am mâncat ciolan afumat la rotisor cu fasole iar cei doi au mâncat labă de urs 🙂
Să știi că nici pe mine nu mă încântă astfel de delicatese, prefer mâncarea tradițională.., unii merg la cârciumă să se fălească, în timp ce eu mănânc ce-mi place și nu-mi pasă de ce cred alții.
Eu să stau la masă cu Savin și gașca lui?… Poate.., dacă aș ști că au mâncarea otrăvită.., aș sta să-i privesc în ochi când dau ortu popii 🙂
Știu că nu te interesează să vorbești cu persoanele la care ai făcut referire.., trebuie să recunoști că ei sunt cei interesați de tine prin actele și faptele tale.., dragostea ta față de natură DERANJEAZĂ…
Numai bine Adiță 🙂
ApreciazăApreciază
Zamorene, tu esti cineva care ma cunoaste foarte bine. Ar fi culmea sa trecem unul pe langa altul, sau sa vorbim, pe strada, uneori. Si eu sa nu stiu ca tu esti zamoreanul. In fine, intr-o zi vom vorbi stiind unul de altul 🙂 Revenind la subiectul postarii, nu imi doresc sa fiu asociat cu tot felul de chestii, nu sunt gurmand, nu traiesc pentru a manca si pentru a o duce bine. Traiesc pentru niste lucruri, pentru a atinge niste obiective. Pana la 20 de ani m-am tot intrebat oare ce vreau de la viata. Mi-am fixat niste obiective, imi place sa fac pentru mai multi, am alergie la coruptie, la derbedei, la incultura, si totusi sunt tolerant. Nu ma intereseaza de ei, cata vreme nu se intersecteaza drumurile noastre. Fiecare poate trai asa cum doreste, cata vreme nu deranjeaza pe ceilalti.
Intr-o seara am incercat multe tipuri de carne de vanat. Mai mancasem din ele separat. Insa tot gustand din acele preparate, nu am fost incantat desi erau bine pregatite. Tot puiul este mai bun, mai degraba mananc un mic la gratar decat un „medalion” de caprioara, s.a.m.d. Fiecare cu gusturile sale.
La Cota 2000 am mancat in 2011 parca, un salam din carne de vanat, te asigur ca acela este cel mai bun produs de vanat pe care l-am incercat, si chiar am gustat cam orice vanat. Nu stiu, pretul era undeva pe la 90 lei, si se servea doar pentru diferite personalitati. Nu ca eu eram una, dar eram un grup mai larg.
La Stana Regala, este istorie, bun-gust, eleganta, imi place totul, au venit unii intr-o zi cu elicopterul doar sa manance. Deci este chiar ok, liniste, curatenie, peisaj…
Asa este, unii merg in anumite locuri doar sa se laude, fac poze intruna si nu mai traiesc momentul. Acasa, primul lucru este sa le posteze pe retelele de socializare; degeaba insa, sunt laudati de oameni ca si ei, care au nevoie de aplauze. In cele din urma, ambele parti sunt amagite de o realitate falsa, ce ele si-o creaza. Altele sunt lucrurile importante. Ma gandeam ca tu ai inteles ca as fi un mare gurmand 🙂 Nu am scris, pentru ca nu mi s-a parut important, dar am mai mancat si o portie de mamaliga cu branza si smantana. Cand scriu despre ceva si postez imagini, o fac cu intentia de a transmite, de a adauga o alta pagina in arhiva Bucegilor. Am facut destule pentru munte ca sa mai caut laude. Am demonstrat ce am vrut sa demonstrez, ce trebuia demonstrat. Si daca mai este ceva de demonstrat o sa mai demonstrez, mai ales daca are tangente cu legea, cu incalcarea ei de catre tot felul de persoane.
Sunt multe lucruri postate pe blog care au ajutat pe altii…putini inteleg ce fac, cum fac, de ce fac. Si acesta este un mare avantaj 🙂
Pe unii ii deranjeaza tot ce fac, pentru ca nu au avut timp sa se priveasca in sine si sa se intrebe: cine greseste?
Multumesc!
ApreciazăApreciază
Cel mai bun vânat e tiramisu..pentru asta aş începe o întreagă vânătoare, aş face pânde, iar după ce aş pune mâna pe el l-aş înghiţi pe nemestecatelea.
ApreciazăApreciază
Da, nici tiramisu nu este de refuzat, dar nu aveau, nu cred ca aveau. Tiramisu ma face sa zambesc, imi facea cineva odata, cate probleme am mai avut :)) Si acum mai face galagie Oana: „Iti mai face Maria prajituri? Mai mergi cu ea cu barca pe lac?”. Dar asa, privind retrospectiv, a meritat, a fost frumos :)) Oare acolo bati? Ca din ce stiu eu ne cunosteam in acea perioada 🙂
Dupa felul tau de a spune, am conspira perfect pentru a indeplini un astfel de tel nobil: capturarea unui/unor tiramisu. Mai multi de tiramisu ca nu avem ce face cu unul, stii ca avem concursul acela, trebuie tinut cu martori. Ai zis ca vei castiga 🙂
ApreciazăApreciază
Habar n’aveam despre lucrurile pe care le pomeneşti acum, aşa că mai bine le-ai fi închis în tăcere. Dar salutăm Belgia şi o rugăm pe Maria când va fi în faţa unor cartofi prăjiţi cu maioneză, să se gândească şi la noi…la mine, mai cu seamă, pentru că sunt înnebunită după.
Eu îţi spuneam despre dragostea ce o am pentru această prăjitură pe care aş vâna-o fără de contenire, şi legat de capturarea cât mai multora, mă bag, dar te-aş ruga, pentru că vei pierde, să începi să plângi încă de pe acum.
ApreciazăApreciază
:)) :)) Privind la poza mea de la gravatar, ma duce gandul la: „si mila trebuie sa-ti fie de spaima si de plansul meu” :)) Dar totusi nu m-as recunoaste in ipostaza asta. Insa stiu cum sa ies basma curata. Te las sa mananci 5 prajituri apoi ma prefac ca imi este rau. Ca sa pot sa spun ca m-am lasat invins din grija fata de tine :)) din respect pentru „adversar”. Pentru ca totusi, unul va trebui sa piarda, si nu are rost sa ne ia Salvarea pe amandoi. Daca nu cedeaza unul, ajungem clar la spital :)) Trebuie sa mai gandim problema, sa facem niste reguli 🙂 Vezi? Am dat un pas inapoi, sa aranjez lucrurile 🙂 dar directia ramane aceeasi.
ApreciazăApreciază
Acum, că m-am dus prin nişte adâncuri ale geologiei amintirilor, ştiu despre peripeţiile şi şprinţărelile de pe lac şi despre alte cele minunate poveşti care au rămas în urmă, ale celor cândva pelerini prin ele.
Cât despre ceea ce mi-ai scris, nu’ţi fă iluzii amăgitoare, cum că te înmoi şi te dai învins, pentru că va fi o luptă dreaptă, iar mie îmi va fi atât de uşor să fiu cu o prăjitură înaintea ta, până la izbânda finală.
ApreciazăApreciază
Da, au trecut acele timpuri. Oana mai spune uneori „cum de nu v-ati inecat?”. Nu stiu daca spune in gluma sau in serios :)).
De ce esti asa sigura ca vei castiga? Atunci cand vei fi cu o prajitura inaintea mea, sigur va fi ultima, apoi vei renunta, si urmatoarele vor fi ale mele 🙂 Adica ale invingatorului :))
ApreciazăApreciază
Ce să zic…nu strică niciodată să visezi; asta legat de ceea ce anticipezi tu. Se pare că de pe acum ai început să trăieşti o nelinişte sâcâitoare.
Glumeam, dar tu ştii când se întâmplă.
ApreciazăApreciază
🙂 Nu am niciun stres, este doar tracul invingatorului :))
Am inteles, intr-o gluma o tineam si eu, dar totusi daca va fi… :))
ApreciazăApreciază
M-ai terminat… Cum poti sa te porti asa de crud, cu cei sensibili la asa de tentante bunatati? 🙂
ApreciazăApreciază
Uneori asa sunt, acum cert, acum imbratisez, acum nu vreau, acum vreau. Pofte si toane de copil, dar este atat de bine sa fii copil 🙂 Daca totusi mai poti rezista, promit sa cer reteta celor de la bucatarie si o scriu pe aici 🙂
ApreciazăApreciază
Da prietene…
Nu vreau să-ți încing creerii pentru că încă ai multe lucruri de făcut în slujba Sfintei Naturi.
Trebuie să recunosc că ai o intuiție formidabilă.., da așa este, arareori ne mai întâlnim și mai schimbăm câteva cuvinte banale.., dar cum bine spui, va veni și ziua în care o să-ți „cadă fața” când îți voi spune că eu sunt zamoreanu 🙂
Te rog n-o lua în nume de rău.., nici pe departe nu m-am gândit să te jignesc și nici n-am s-o fac, chiar dacă comentariile mele lasă loc de interpretare.
Adiță.., trebuie să știi una și bună: zamoreanu te respectă atât ca om, cât și activitatea ce o prestezi. Dacă prin absurd consideri că ți-am greșit.., îmi retrag cuvintele, Ok?
În rest.., îi dăm bătaie fiecare pe cărarea lui.
Să fii iubit și să ai grija ta.., numai bine prietene 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc, sa stii ca nu imi place sa ghicesc, insa unele lucruri se simt. O fi odata sa stam de vorba, vezi cine esti, ai grija :))
Stai linistit, suntem prieteni, puteai spune multe si am vazut ca te-ai abtinut pe cat posibil. Si eu am un fel nesuferit de a spune. Important este sa ne respectam si sa nu incurcam tintele. O tinem fiecare pe drumul lui, insa multe drumuri se mai si intersecteaza 🙂 Am si eu grija, dar cred mai mult in Dumnezeu decat in mine. Se descurca El cu grija mea, este problema LUI, daca a vrut sa apar pe lume, sunt exonerat de unele responsabilitati 🙂 EL stie dinainte ce va face fiecare. Este drept si ca pe aceia care fac numai rau, ii ia mai devreme la EL sau ii da indicatii medicului de familie sa le ofere cate un concediu de 3 ani cu executare, ca invatatura de minte; dar sa vedem in ce masura suntem noi, aceia buni. Asta se va vedea in timp! 🙂
ApreciazăApreciază
🙂
Așa e prietene.., „unele lucruri se simt” și la fel de bine ai punctat cu „intersectarea drumurilor”…
Prea multe detalii nu-ți pot da din trecut, pentru că ți-ai da seama cine-i zamoreanu… Așa că las totul la voia Lui.., sper să apuc acele zile de cinste și armonie în care am copilărit odinioară pe aceste meleaguri…
Și eu cred în cel Divin, spre deosebire.., cei ce au acaparat orașu au un singur dumnezeu:BANUL.
Sper să le rămână să cheltuiască și la buticul de la Rahova sau Jilava 🙂
Numai bine
ApreciazăApreciază
:)) Bine, sper si eu sa le ramana atatia bani :)) :)) Numai bine si tie! Esti nebun si tu, cu buticul tau! :))
ApreciazăApreciază
🙂
Dacă e nevoie.., de un pachet de țigări mă îndur să le dau și eu.., important e să-i văd acolo.
Toate cele bune 🙂
ApreciazăApreciază
Servus Adi!Nu lasa garda jos!fii tu,originalul!Esti pe proprietatea ta,ai tot dreptul la replici.Toata stima si respectul pt. tot ce faci.Sa ai parte de carari insorite,daca se poate, pe vremea asta.
ApreciazăApreciază
Buna Dolly! Sunt mereu pe pozitii 🙂 Multumesc pentru grija, saru-mana! Nu stiu daca azi vor fi carari insorite,sa speram 🙂 Toate cele bune!
ApreciazăApreciază
Nu sunt un mare pofticios,dar de data asta m-ai facut sa salivez! M-a starnit si comparatia:”…ca libertatea simtita in varf de munte…” Lasa-lasa:mai calc eu pe-acolo!
ApreciazăApreciază
Sa ma suni inainte, sa te astept! 🙂
ApreciazăApreciază
Cei mai buni papanasi pot fi mancati numai pe munte. Articolul de fata e bine sa fie citit de oameni satui , nu flamanzi :).
ApreciazăApreciază
:)) Asta ca si concluzie, ca tot nu am scris una :)) Foarte buna! 🙂
ApreciazăApreciază