Ciupercile de primavara au aparut parca mai multe ca niciodata :) …nu ca aceasta constatare imi apartine. Dar asa spun impatimitii, buretarii de profesie.
Mai jos niste poze trimise de unii dintre ei:
Eu mai lipseam de langa acest copac, anul trecut eram langa el :)
Pe aici s-a „jucat” putin ursul cu viespile…nu s-a lasat pana nu ne-a luat totul…
Si aseara, la o sedinta de partid a opozitiei din Busteni…au stat oamenii acestia platiti de cetateni sa vada ce se intampla. De fapt, in ultimii ani, politistilor comunitari/locali, li se acorda misiuni de observare-supraveghere a contra-candidatilor :)






ce splendori!
Foarte frumosi :)
Frumoasa recolta!//Stie ursul ce e bun;s-a specializat in minerit.//Poate voiau sa va asigure… linistea;de aceea sunt platiti…Nu-i asa?!
Recolta nu a fost a mea :) Da, sigur vroiau sa ne asigure…linistea ;)
„Albeaţa lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii”
Aceasta-i una dintre melodiile mele preferate…Tudor Gheorghe, o voce unica!
Pastravii aceia arata delicios! Esti un norocos ca stii sa deosebesti ciupercile bune de cele otravitoare. Cristi al meu (piciul cel mare) A vazut pozele si deja isi imagina o mancare de ciuperci , asta dupa ce dimineata i-am fript in cuptor , cu unt si sare in ele palariile de la niste ciupercute cumparate, iar in tigaie i-am inabusit coditele cu niste usturoi, piper si sare. Mare ciupercar e! :)
Este ceva migala la pregatirea lor :) Unele lucruri se mai prind de mine, daca nu, intervine norocul, soarta :)) Trebuie sa-l lasi undeva prin padure sa invete…sunt o multime de ciuperci comestibile, bine nu singur!
Uau, ce frumosi sunt! Si cine zici ca e opozitia?
Si gustosi! Opozitia? :)))) Mare lucru, cativa acolo care au scapat prin ochiurile plasei! De la USL, PRM, Partidul Verde! :)
USL nu mai e in opozitie :).
La Busteni este…si cred ca va fi si in urmatorii 4 ani! :)
„Oglindirea” aceea parcă ar fi o terasă cu un lac…îmi amintesc că anul trecut, când i-am văzut pentru prima dată, mi-au părut ca nişte dantelării pe copaci; îţi aminteşti?
Iar dacă vreodată ajung pe la tine, pe-acolo, pentru că nu se ştie ca pământul, deja cam ştiu pe unde aş întinde acele clipe, prin ce locuri, acesta fiind unul dintre ele.
Asa le-ai spus, dantelarii! M-a frapat acel mic ochi de apa si cum se oglindeau in el aspectele invecinate. Intr-adevar „nu se stie ca pamantul”! Sunt multe de vazut, imagineaza-ti ca nici eu nu stiu tot ce cuprinde acesti munti frumosi! Mai sunt multe de invatat, dar la timpul lor!
Păstrăvii de copac merg făcuţi la foc, pe o ţepuşcă? Şi doar atât?
Sa stii ca nu am incercat, cred ca este mai greu fiind destul de carnosi…o sa intreb si eu pe altii mai in varsta.
Am zis că parcă purtau jabouri de dantelă acei copaci; era ceva ce vedeam pentru întâia dată, şi se întâmpla cu uimire.
Asta era expresia, jabouri de dantela…bine ca nu am scris, mie imi iesise alte chestii ce incep cu „j”, oricum apropiat ca sens de jabou :)