Era sa uit…azi este Ziua Armatei domne! Care mai stim asa un „pic” de istorie, ne aducem aminte ca a fost eliberata ultima palma de pamant din tarisoara asta…urmarea o stiti, este legat de Carei si plecarea ostasilor pe coclauri straine. Ei saracii, astia care au trecut granita mai departe din „elan patriotic” mergeau la moarte sigura! Rusii veneau si ei la spartul targului si ai nostri erau in primele randuri. Parca vreo 12.000 au murit numai pe la Budapesta…hmm! Ungurii ar trebui sa ne multumeasca zilnic!

Timpul a trecut, istoria s-a scris…noi ca de obicei n-am invatat nimic! Poate mira pe vreunul dar soarta m-a dus si prin armata. Ca militar in termen, pardon talpa armatei, dobitoci care plecau cu valiza de lemn…la oaste. Nu cu arcanul…cu legea idioata ca era datoria fiilor tarii sa presteze munca gratis! Ce penibili eram cu lazile alea de lemn in mana! Dar asta e…abia dupa armata am facut o facultate, motiv pentru care m-am dus ca orice idiot cica la oaste! Oricum nu am inteles nimic, nu mi-a folosit la ceva, a fost doar un an pe care l-am dat altora!

   Istoria a inceput pe la centrul militar, (era sa scriu cu litere mari, mare greseala!), defilam in pielea goala pe la comisii, apoi pac la testul psihologic. Rezolvam eu acolo cu sarg cand vad ca se repeta obsesiv niste intrebari. A 10 intrebare era „daca o sa fiu un bun soldat” la care evident am raspuns „Nu”, a 20 era „daca imi pare rau ca plec de acasa”, am raspuns „Da”, a 30 „daca armata ma va face mai barbat” am raspuns „Nu” si pana la o suta numai intrebari din acestea idioate erau. Normal ca nu aveam cum sa fiu eu un bun soldat, sunt altii facuti pentru asta, cui i parea bine ca pleca de acasa insemna ca nu avea casa, si tampenia cu „mai barbat” e o mare prostie! Psiholoaga m-a tinut pe afara pana seara. Cred ca s-a suparat ca i-am spus ca acele intrebari sunt comuniste!

In unitate cand am ajuns era groaznic! Ne-au spoliat de cam tot ce mai aveam! Motivul: umblam cu obiecte nepermise! Cea mai mica greseala era drastic pedepsita. Cadeau pe capete la arest! Aveam un locotenent, un nenorocit cu cativa ani mai mare ca noi. El citea carti cu Sven Hassel si Pavel Corut, carti pe care eu le citisem de ani buni! Nu stiu in ce masura si intelegea ce citea! Oricum, seara eu unul imi luam revansa in fata lui pentru cele petrecute in cursul zilei. Individul dormea cu un etaj mai jos si noaptea legam un cui de o sfoara apoi i bateam in geam. Nu s-a prins niciodata de faza! Iesea disperat afara crezand ca da cineva cu pietricele! Mare era gradina…

Si apropo de gradina…era toamna, strugurii erau in toi, si comandantul unitatii avea mosia langa unitate. Cum sa luam struguri? Rapid conving cativa, facem o echipa, mituim o santinela cu promisiunea ca i dam si lui, dar a doua santinela se opune. Asa ca i promitem o bataie si tot trecem. Am intrat in curtea comandantului dupa ce trecusem de gardurile de sarma ghimpata si am luat cat am putut duce. In unitate am dat la o gramada de soldati struguri. A doua zi eram in biroul comandantului, eu si un ungur, dusi de ghiuverca de locotenentul nostru. Amicul maghiar a scapat repede cu celebrele „la mine nu stie, la mine nu intelege ce tu vorbeste” asa ca am ramas eu. In timp ce-l ascultam pe comandant, ma gandeam cine ne turnase. Am sustinut ca nu e adevarat, ca strugurii erau de acasa (parca in Valea Prahovei sunt vii, ca sa vezi ce cultura avea si comandantul!)…in sfarsit am scapat pentru ca mintea comandantului refuza sa accepte faptul ca cineva ar fi fost in stare de asemenea tupeu…din unitatea lui, in curtea lui!

Acesta a fost un scurt memento! De 25 octombrie le urez „La Multi Ani” celor care au scapat de armata! Militarul in termen va fi mereu o pata pe obrazul Armatei Romane!