Din natura pentru oameni: Minunea conurilor rosii de molid

Parcul Natural Bucegi, acest colt de rai intins pe vreo 300 kmp, nu este doar ceea ce se vede la o prima vedere… o arie protejata si atat! Are ceva pentru fiecare, noi momente, noi ipostaze care, de fapt, sunt lectii mai vechi scrise mereu in alt mod. Nou dar totul foarte vechi.

As face, daca as avea timp, un sondaj printre cei care merg pe munte. Pentru a afla de ce merg. Cred ca nu am afla ceva nemaiauzit dar ne-am da seama ca in spate sta o chemare, o magie, ceva inexplicabil… ca o intoarcere la origini de care mintea si propria persoana par oarecum straine, in sensul ca nu avem cuvinte pentru a descrie cum trebuie ce simtim… ca un imbold genetic de parca acolo trebuie sa fii, evident fara a sti prea bine sa explici.

Dar, gata cu filozofia 🙂 Important este sa ne regasim cat mai multi in tot ceea ce inseamna Muntele.

Am facut duminica o excursie de 12 ore pe Bucegi, o sa revin ulterior cu imagini. In articolul de azi, ideea este de a vedea o minune a naturii in mai multe cadre… incercand gandul vesniciei unor momente 🙂

Un peisaj cu stanci si specii forestiere… Cu sageti rosii: molizi

Acestia

Si mai aproape

Acesta este subiectul central… acele chestii rosiatice sau rozalii… care nu sunt muguri, ci conuri de molid. Observati ca ele cresc preponderent pe la varful acestor arbori. Poate ca de aceea nu s-a prea vorbit despre ei. Ca sunt prea sus.

Multi se uitau si nu intelegeau de unde iese ceaţa intr-o zi asa senina, cand nu era un nor de ploaie 🙂 De fapt, ce se intampla? Valuri de polen erau puse in miscare la o simpla adiere a vantului. Daca erai prin preajma, ti se infundau narile, gura, se depunea pe haine. Oricum, si fara sa fii pe aproape, tot te ajungeau particulele galbene. Nu as zice ca mi-a displacut, o ploaie cu polen nu o vezi mereu.

Magnifici… Va imaginati ce putere au acele conuri orientate spre cer?

„Insira-te, margaritare” 🙂

Domnul a dat, omul a luat 🙂 Intai imagini…

Ce splendoare! Ce folos sa urc prin arbori, cand era logic ca gasim la anumite altitudini si conuri mai la indemana…

Nu ma mai saturam de privit, mirosit, pozat. Cum nu prea imi impartasea nimeni romantismul si privitul in nestire, la inceput m-am cam grabit. Plus ca mai aveam traseu de parcurs.

Ati recunoscut departe zona Babele-Sfinx. Pai te poti satura repede de asemenea daruri naturale? 🙂

Alt val de polen, frumusete la cel mai inalt nivel 🙂

Pana aici 🙂 Adica, hai ca am stat prea putin si la poze si la cules. Nu exista animal ca sa manance din acestea, nu sunt protejate si nici nu ar avea de ce, nu dau niciun exemplu negativ pentru ca putini s-ar urca dupa ele, iar ca sa gasesti asa, ca in imagini, trebuie sa bati ceva potecile. Daca pleci cu scopul sa aduni, umbli o zi intreaga…

Am ramas, evident, mai mult timp aici.

Imbietori si peste orice specie si parte din rasinoase. Peste muguri de brad, de jneapan, conuri de pin sau jneapan etc. Conurile de molid in aceasta forma frageda, pline de rasina, sunt un medicament natural. Cat de amator ai fi, culoarea este un indicator perfect 🙂

Am mai lasat, o creanga plina, una goala, una tie, trei mie 🙂

Vedeti? Fiecare specie are mijloacele ei de protectie 🙂 Cine s-ar sui pe acolo?

Pensiunea Cocora pe fundal. Nici pe acestea nu le-am cules, e clar, varful e prea subtire si se rupe daca te sui aproape de conuri. Apoi, daca incerci sa urci, te faci galben de la polen, este imposibil sa nu te atingi de crengi, sa nu le misti. Cum le misti, cum se scutura saculetii cu polen.

Minunea de la inceput de iunie

Chiar si dupa ce am cules si am facut peste 50 de poze la aceste conuri… tot am continuat sa le admir pana am iesit din zona lor.

Absolut superbe… nu doar conurile ci si peisajele aferente. Locuri cu poluare zero, locuri aproape de cer, locuri ca in Geneza. Doar ideea de a merge prin astfel de locuri, te vindeca 🙂  …Totul este sa nu te agati de problemele fizice: ca e mult de mers, comoditate, mancare, nu rezolv nimic etc.

Facusem planul din timpul culesului: o parte pentru sirop si alta in borcane cu miere peste conuri.

A fost ceva 🙂 Uneori nu ajunge pana nu ramane. Cum nu a ramas… 🙂

Cu miere

Din timpul pregatirii. Intai pui niste conuri, torni un strat de miere, si tot asa. Ii lasi la intuneric vreo saptamana sau 10 zile, apoi filtrat totul. O sa vedeti ca mierea este diluata de sucul conurilor. Din ce rezulta iei dimineata cate 2 linguri.

Acum vreo trei-patru ani mai facusem asa ceva, si stabilisem eu o cura de o luna de zile. Nu prea am avut rabdare si cura s-a redus la cateva zile. Pentru ca din ce luam de aceea mai voiam 🙂 Am mai exagerat eu in chestii din acestea. La un antrenament de alergare imi luam apa cu magneziu. Indicatiile erau… un plic la nu stiu cata apa. Eu puneam patru plicuri la un pic mai multa apa. Ce putea sa se intample? 🙂

Din alte conuri am facut un sirop… au iesit vreo 4 litri. Culoarea siropului, dupa ce se fierbe si se prepara cu miere sau zahar, este roza, fara impuritati. Pe sticla mai sunt resturi de ambalaj, ca este o sticla de suc Teddy… dar siropul este limpede, dulce, aromat. Mult peste mugurii de brad culesi de la marginea padurii.

Combinatie naturala…nemuritoare :) :) :)

Aproape am toate ingredientele, o sa scriu despre o reteta, ma refeream la catina.

Spunea un prieten pe aici ca m-am dus nepregatit la cules, eu eram insa nepregatit psihic, si de aceea m-am intepat prin spinii catinei catinelor. Nu am mai scris ca abia am reusit sa ies de pe acolo 🙂

Si m-am dus eu iar…pregatit, si m-am intepat din nou, nu la fel ca data trecuta, dar exact ca o baba tipatoare. Stiti cum arata si cum face o baba tipatoare? Sa va povestesc putin…cand stateam la casa, printre vecini era o baba…cand cineva dintre rudele ei o enerva iesea la poarta si tipa.

Cum tipa? Deschidea poarta si facea niste miscari din brate, in acelasi timp striga: „Ţiiipp! Ţiiippp!”. Si toata strada iesea sa vada spectacolul. Inutil sa spun ca mie imi placea cel mai mult, eu radeam pana obosea de tipat. De regula, nepotul ei cu care eram eu prieten, o imita si tipau amandoi. Daca vezi asa ceva, si esti bolnav, te faci bine instantaneu de la atata ras.

Bine, si eram prin zona catinei, pregatit 🙂 Strang un timp, dar apoi m-a preocupat privitul spre stanci, copaci, si nu am mai fost atent. M-am intepat de cateva ori si…? Am aruncat sacosa cu „cine o mai aduna vreodata catina”, la pachet cu niste injuraturi. Mai trebuia sa strang si pentru un prieten, i-am strans si lui intr-o mie de ani 🙂 La coborare am luat si sacosa mea…un lucru bun se face cu rabdare, intotdeauna. Asta a fost ieri.

Sunt un culegator foarte slab la catina, asta e concluzia…cred ca am strans putin peste un kg 🙂

Azi insa am adunat aproape toate componentele pentru a alcatui ceva interesant. Un prieten mi-a zis ca daca nu mor dupa ce o consum, nu mai mor niciodata 🙂 El nu stie ca este al doilea an, a doua oara…

Asadar,

Am catina, o parte, tinuta in miere, si trebuie lasata o saptamana. Mai am o parte care o tin in miere cat se poate…

Dar catina si cu mierea dupa o saptamana o sa o amestec cu sirop din 5 conifere, creatie proprie. Am fiert separat lunile trecute muguri de molid, muguri de brad, conuri de pin, conuri de zada, conuri de jneapan, apoi le-am amestecat in cantitati inegale. Mai mult sirop de conuri pentru ca este mai puternic. Produsul final este facut cu miere…asta e siropul din 5 conifere.

Rolul siropului este de a da alt gust mierii cu catina, si etc.

Tot azi am cumparat polen, va trebui presarat peste tot amestecul acesta…cu moderatie 😉

Mai trebuie cateva picaturi obtinute prin procesarea unor licheni de stanca. Lichenul de stanca are un rol important in intarirea sistemului imunitar. Dar nu orice lichen, daca vedeti unul verde si frumos, nu-l luati, este din soiul Vulpinii, adica periculos…creste pe copac asta periculosul.

Apoi acum in week-end voi merge sa aduc si ultimul ingredient…rasina albastra. Denumirea de rasina se potriveste si nu prea, intrucat nu este de la un conifer.

V-ati intrebat oare ce face un urs in 24 ore? Multi nu s-au intrebat, eu m-am intrebat 🙂 si intr-o zi, acum vreo 2 ani, cand neuronii jucau o miutza, am plecat dupa un urs…sa vad eu ce face…Winnetou in Valea Mortii fara sunet de fundal :)))

Stiti cum e cu neuronii la barbati…putini sau foarte rari. Este si un banc, nu prea iti vine sa razi cand analizezi ca e foarte real. Se spune ca umbla un neuron prin capul unui barbat. Orbecaia de colo-colo, era intuneric (Oare putea fi altfel?). Si a inceput sa strige: „uuuu! e cineva pe aici?”. Dupa vreo ora de strigat in zadar, nu avea cine sa-i raspunda, aude o voce din departare: „Vino ma jos, suntem toti aici!” 😉

Si ne-am dus dupa urs, intr-o zi nu l-am gasit, in alta ne uitam de la inaltime dupa el, pana la urma nu am aflat ce face exact un urs nici in cateva ore. Ceva tot am aflat, dar o sa spun ce intereseaza. Ursul asta trecea pe langa un copac, undeva pe la 1700 m altitudine. Nu trebuie sa va mirati, stiu peste 10 barloguri de urs care imi vin in minte imediat…dar ei nu trebuie deranjati, priviti de departe e cel mai bine.

Ursul avea ceva cu acel copac, se ridica pe el, il zgaria si apoi dadea cu limba. Mie mi s-a aprins beculetul ca de ce oare face asta. Cu alta ocazie m-am dus acolo, din locul unde el zgaria se vedea un lichid coagulat de culoarea albastruie. Cum animalul cunoaste mai bine natura decat noi si stie ce sa caute si unde, m-am suit mai sus, cu un cutit am facut o gaura…in sfarsit are un gust dulceag. Apoi am strans cateva bucati mai tari si le-am dus la o doamna ce avea un magazin de naturiste. Parerea ei a fost certificatul de garantie. Dar daca ne prindea ursul la copacul lui :)))

Toate astea catina, mierea, polen, sirop, lichen, rasina le combin…si iau din cand in cand…cred ca amestecul asta il voi numi „Nemuritorul” :)))

Despre mugurii de pin

Desi este cam tarziu pentru culegerea acestor muguri, in prezent ei mai pot fi gasiti in locuri cu umbra, totusi este bine de stiut ca:

– potrivit unor localnici mai inaintati in varsta, mugurii de pin si conurile verzi ale acestui copac surclaseaza bradul si molidul ca si proprietati.

– literatura de specialitate le da dreptate si spune ca siropul din muguri de pin este mult mai bogat in „n” substante, si poate fi folosit ca remediu in multe boli

– traditia orala pastreaza insa si aspecte clasice, cum ar fi ca orice sirop din rasinoase este bun doar cand apare tusea…in rest, nu exista ratiunea de a fi consumat.

– in opinia mea, daca as face un clasament bazat pe observatiile de ani de zile, as pune pe ultimul loc bradul, apoi ar veni molidul, o treapta mai sus pinul…si pe primul loc ar fi imbatabilul jneapan, caruia nu este permis sa-i culegem mugurii si conurile.

Daca vom compara mugurii de pin cu mugurii de jneapan se va observa ca diferenta nu este foarte mare. Mugurii de pin se pregatesc intocmai ca si mugurii de brad, cu mentiunea ca ei pot fi folositori pentru cei care au probleme cu rinichii, pentru cei cu sensibilitate la frig, in nevralgii…pentru a mari capacitatea de rezistenta a organismului se consuma cateva linguri de sirop pe zi, timp de 2-3 saptamani, cam asta ar fi ce stiu eu, mai sunt evident o multime de studii facute pe aceasta tema, nestiind cat de credibile sunt nu ma lansez in ceea ce nu stiu sigur 🙂

Mugurii de brad…culegere, retete, utilitati

Natura iti ofera nenumarate cai spre sanatatea de care toti avem nevoie, ne-am obisnuit insa sa mergem prin farmacii in cautare de leacuri miraculoase, sa cautam sfaturi de la tot felul de oameni pe net, si doar daca privim in jurul nostru vedem ca avem la dispozitie tot felul de lucruri ce ne pot influenta sanatatea.

Este de ajuns o carte, o documentare si ce prepari cu propriile maini iti va aduce si sanatate si satisfactie…esti tu si nu un alt cumparator dintr-o farmacie, etc.

Ma opresc azi la mugurii de brad ce au inceput sa creasca la poalele Bucegilor devenind tocmai buni pentru a fi culesi.

Pentru a-i culege este nevoie de rabdare ca singuri nu cad in sacosa. Se mai lipesc unii dintre ei si de maini, daca a plouat recent se aduna mai greu…

Mugurii de brad au efecte vitaminizante, ciobanii fac din ei sirop pe care il folosesc indeosebi pentru a combate racelile si tusea asociata.  Daca siropul este pregatit cu miere actioneaza ca dezinfectant, calmant, si ajuta in regenerarea tesuturilor afectate de infectii.

Pentru anemii se face o cura de trei saptamani, timp in care se iau cateva lingurite de sirop cu 5 minute inainte de masa.

Pentru a inlatura starile de voma se mesteca (nu se inghit!) cativa muguri culesi recent.

Se consuma 5 lingurite de sirop inainte de masa…persoanele care lucreaza in conditii de stres. Trebuie stiut ca glicemia revine la valori normale dupa ce se consuma cateva lingurite de sirop.

Mugurii de brad au efecte asupra intregului organism si pot fi folositi si altfel: 1 kg de muguri se fierb in 5-6 litri de apa, dupa care se strecoara si se toarna in cada alaturi de apa pregatita pentru imbaiere, in care se si dilueaza de altfel.

Siropul din muguri de brad se prepara dupa retete variate, eu o sa enumar doar doua pe care le-am intalnit mai des.

Prima: se pune 1 kg de muguri in 2,5 litri de apa, la fiert. Dupa ce au fiert mai multe minute, se lasa sa se raceasca. Apoi se filtreaza, se arunca mugurii, si se adauga 1,5 kg – 2kg zahar (depinde de cat au scazut la foc), se pune din nou la foc pana incepe sa fiarba…si cam asta ar fi. Zaharul inainte de a fi folosit este invertit, gasiti pe net ce inseamna si cum se face.

A doua: intr-un recipient de sticla se pun in straturi muguri de brad apoi miere, cate un rand pana se umple recipientul, dupa care se tine la intuneric, si la o temperatura de cel mult 10 grade Celsius, minim o luna de zile. Ulterior se filtreaza…

Siropul se foloseste si ca bautura racoritoare diluat cu apa minerala.

Evident ca se fac destule lucruri cu mugurii de brad, eu am insirat doar cateva 🙂