Merg zilele trecute la Sinaia ca sa vad un scenariu, cum reactioneaza fortele de interventie in caz de atac terorist. Buna treaba si cu Sinaia aceasta, mereu se intampla ceva. De exemplu, in acest week-end se schiaza foarte bine la Cota 2000… si mai sunt si alte activitati ce le poti face aici. Gasesti muzee deschise, o alta atitudine fata de viata si fata de turisti… ca omul nu-ti vine doar sa doarma si sa manance.

Cu simularea aceea de atac nu prea am ce spune. Au fugit unii, au tras un pic, adica s-a intervenit 🙂 si baietii buni au castigat. Mai departe, actiunea era detaliata de un domn, la un microfon sincronizat pe zona apropiata, doar pentru o mana de persoane. Celelalte sute stateau la distanta si incercau sa traga cat de cat cu urechea… dar degeaba, specialistul vorbea pentru propria asistenta. Cum stim ca inamicul asculta sau vegheaza, probabil vorbea in soapta 🙂 Dumnealui devoala etapele scenariului, ca altceva nu avea ce sa le spuna… Am vazut mai multe detalii intr-un interviu pe Digi sau pe Protv, nu mai stiu exact pe care. In acel interviu se atragea atentia telespectatorilor ca in caz de ceva sa nu intervina niciun cetatean, sa se stea pe undeva si sa anunte fortele de interventie, care sunt special antrenate, special ceva, oameni special platiti.

Adica aceia de la Colectiv care au murit salvandu-i pe altii nu trebuiau sa procedeze asa. Sau cetatenii ce au salvat alti cetateni la aeroportul belgian, mai recent, trebuiau sa fuga fara sa se uite in urma. Adica toti sa devenim asa, indobitociti, ca vine cineva si ne scapa sau ne scuteste de orice obligatie morala. Apatici… ca sa intervina cine trebuie. Pai daca aceia „care trebuie sa intervina” sunt suficient de antrenati, nu se intampla atentate.

La o zi dupa aceasta aplicatie cu baietii buni, au fost atentatele de la Bruxelles. Ce n-am inteles si nu pot sa inteleg prea bine este – cum naiba sa traiesti ca om pasnic intr-o comunitate si apoi sa te arunci in aer, omorand oameni care nu ti-au facut niciun rau, pe care nici macar nu-i cunosti. Nu stiu ce filosofie este asta.

„Sa vezi la noi” – auzi mai peste tot vorbindu-se. Adica suntem vai de capul nostru. Eu parca as spune ca nu este chiar asa, totusi Romania are alt tip de relatii cu lumea araba, nu a colonizat, nu a debarcat pe teritoriul altora. Si cred ca este o eficienta in domeniu… adica mai sunt oameni care-si fac treaba. Bine, noi daca vom pierde sau vom pati ceva, o vom datora clasei politice, alcatuita in majoritate din tradatori si corupti.

Sa admiram insa recentul succes DNA Ploiesti, care a reusit sa aresteze 2 procurori, apoi pe fostul sef al Politiei Prahova si pe fostul sef al DGA Prahova. Unul si unul, dupa cum se vede. Oamenii acestia isi foloseau functiile nu in interesul statului si al cetatenilor, ci pentru a ajuta un deputat. Ii spuneau acestuia cine se ocupa de dosarele sale, precum si orice element din ancheta. Unii incercau sa-si faca meseria si colegii isi bateau joc de munca lor, cam asa se intelege.

Jandarmii din Sinaia

…

Merg printr-un oras mare, trec pe langa o biserica… aceasta era inchisa. As fi scris despre ea, ca era si veche, si frumoasa. Dar o sa postez mai jos doua poze.

Cum intr-un oras mare sunt multe biserici, nu ai cum sa nu treci pe langa o alta. Hop si eu! Mai ales ca ma legau niste amintiri de ea de prin 2004. Cu ochii de azi, am vazut ca biserica a avut insa o alta destinatie la inceputurile sale. Stiu, nu va enervati, am o topica destul de ciudata 🙂 Mi-am insusit-o involuntar, cand eram mai mic, pentru ca imi placea acest fel de exprimare la un prieten de familie, de pe la Pestera Ialomitei. Vorbea asa, un pic invers. Il gaseam tare enervant pentru ca trebuia sa ascult pana la final, ca sa pricep tot ce spune 🙂

Biserica Sf. Treime, cea inchisa

Pisania

Biserica era mare, interiorul mic. Cum vine asta, nu pot sa explic acum, dar spatiul unde se tine slujba si unde stau enoriasii este cam 20% din constructie. Cum ziceam, scopul initial a fost diferit. Intru eu, de-ale bisericii… si iau niste lumanari. Nu le aprind, pentru ca doamna ce mi le vanduse mi-a atras atentia ca vine parintele in 15 minute si o sa citeasca acatiste, si ca e bine sa scriu unul. Chiar asa, zis si facut! Il scriu si i-l dau doamnei. In bilet pun niste hartii de 1 leu, restul de la nu stiu ce mai cumparasem. Nu mi-am dat seama cati sunt, i-am pus si am plecat. Dupa cativa metri ma cheama iar doamna. Erau 4 lei, dar daca mai adaug un leu se roaga mai multe zile parintele 🙂 Va dati seama ca am vrut sa se roage mai mult parintele 🙂 Eram atat de amuzat de situatie incat m-am dus prin toata curtea, pana am gasit unde se aprind lumanarile… cu toate ca era aproape de intrare 🙂

Alta zi, alta distractie. In tren. Liniste. Era liniste pentru ca toti ascultau conversatia a doua persoane. Una traise o viata ca un roman de aventura, alta tot la fel, ca tot ce si-a pus in cap i s-a intamplat a doua zi. Si a doua mai spunea ca a facut foarte multe in ultimii 10 ani, dupa ce-i murise sotul care… „bietul de el, bine ca a murit”, ca nu a mai apucat sa vada cat a muncit ea. Dupa aceasta exprimare se aude un ecou, al unui domn pe la 50 de ani, situat vizavi de cele doua cucoane, langa mine. Pana atunci el nu scosese un sunet. Tipul era clar unul care facea glume inteligente si avea acel umor specific. Si exprimarea doamnei se continua cu a lui, asa ca un ecou: „bietul de el, bine ca a murit!”. La cate prostii se vehiculau, normal ca era bine ca a murit! 🙂 Minute in sir am ras cu lacrimi, sub privirile contrariate ale doamnelor.

Andrei a implinit zilele acestea 12 ani… asa ca, pe neasteptate, ne vom trezi batrani 🙂 Dar parca nu a trecut timpul chiar degeaba.

A, si am fost si prin Bucuresti, corcodusi infloriti… Iar pe aici, pe la Busteni, ningea azi-dimineata. Ne-am obisnuit cu intemperiile, cu frigul… vremea de joi, din Valea Prahovei, era vineri in Bucuresti…

Nu mai este o noutate ca Busteniul a devenit „rosu”, edilul sef si vreo 2000 de cetateni au trecut la PSD… iar pe Valea Cerbului au venit de ceva timp primii turisti cu rulotele. Bucegii si Baiului si padurile lor au straie albe, dar potrivit doamnelor din tren, aceasta nu poate fi decat Zapada Mieilor 🙂 🙂 🙂

Verdele Ploiestiului

O piesa tot cu timpul 🙂