Pe langa o cale ferata abandonata

Am asa o lista de locuri pe unde sa merg. Cand le vine timpul, merg. Am mai luat-o si pe la vale, ca pe aici mai sta zapada vreo 2 luni 🙂

Parea sticla topita sau smoala

O bucata s-a spart repede

Aruncate pe acolo

Nu te pui cu „gusturile” omului. Fel si fel de oameni si pe acolo…

Am parcurs jumatate din traseul de cale ferata. Cealalta… o voi face din sens invers. Next time!

Traseu de mountain-bike: Busteni – Posada – Valea Doftanei – Barajul Paltinu – Complexul arhitectural medieval de la Brebu – Campina – Manastirea Poiana

O excursie pe doua roti intamplata luna aceasta. Fiind foarte ocupat nu am timp sa le postez in ordinea intamplarilor. Totusi, azi un pic, maine la fel, pana le adun aici pe toate 🙂

Oricum, tura aceasta a fost inainte de aceea pe Transfagarasan. Ca de obicei, o astfel de tura nu este un galop, o bifare de traseu ci o deplasare catre anumite obiective… pe doua roti.

Am zis sa trecem muntii Baiului si sa iesim in Valea Doftanei, sa ajungem pe la barajul de la Paltinu, apoi Brebu-Campina. Este impropriu zis sa trecem muntii, pentru ca nu avea rost sa impingem la biciclete, neavand toti aplecare sau pregatire pentru asa ceva.

Un traseu care sa ajunga in Valea Doftanei, care sa nu urce muntii dar sa-i traverseze totusi, imaginasem eu mai demult. Gasisem niste rute frumoase cu alte ocazii chiar daca unii prieteni zic si acum, ca nu ai cum sa nu urci serios pentru a ajunge in Valea Doftanei. Ei bine, ai! 🙂

Suim biciclete in trenul de 7 dimineata, al CFR-ului, la sugestia mea, ca sa nu ne obosim pana la Posada. Trenurile Regiotrans nu opresc in gara din Posada. Coboram la gara… si pe poteci batatorite, printr-o padure linistita, locul in care se retragea Martha Bibescu uneori, continuam spre pasunile celor din localitatea Secaria.

Nici nu simtim cum am ajuns aici. Dupa poze, ne suim iar pe biciclete si ii dam la vale spre Secaria. Inainte de aceasta, am zis ca ne vom opri la prima intersectie, unde este si o troita. La viteza mea am ramas ultimul, pentru ca ma uit mereu peste tot si ma opresc imediat ce mi se pare interesant. Astfel ca, daca as fi primul, as incurca pe toti cei din spate. Pentru mine o excursie pe bicicleta poate avea si 150 de km, cati ori fi, important este sa ma opresc eu de cate ori cred, nu sa circul setat cu ochii la borne kilometrice si la ceas.

Ramas in urma, apuc sa vad cum prietenul din fata face un salt spectaculos traversand o groapa adanca. Viteza mea mi-a permis sa o ocolesc, el mai bun in bicicleala… nici macar nu a cazut. Totusi, ne-am oprit sa vedem daca sunt avarii. Ne gandeam ca uite, gata excursia. Ma mai uit la adancimea gropii, la panta si imi zic ca a doua oara cat de bun ai fi, nu mai iesi din asemenea groapa. Stabilim ca nu trebuie sa ne rupem bicicletele sau oasele si o luam domol pe langa ele.

Venea un urcus de circa 200 metri care ne scotea intr-o frumoasa curba de nivel. Ne urcam pe biciclete si lasam Secaria intr-o parte, depasind-o cat mai aproape de partea de sus a bazinului hidrografic. Ajungem iar la o intersectie, vedem un drum ce coboara, desfundat, incat doar cu tancul intri pe acolo si dupa 100 m ne intoarcem, convins eu ca nu e bine. Revenim la intersectie, de unde mai pleca o poteca si convins ca am dreptate, pornim prin padure. Cand stiu ca am dreptate…

O luam cand pe bicicleta, cand pe langa, chiar daca era coborare. Denivelarile erau impozante, mai erau si mici mlastini. Tinem totusi poteca si din intersectia de mai sus, ajungem in 15 minute la drumul forestier de mult mai jos. Nu inainte de a vedea cum perpendicular cu noi alearga niste ciobanesti prin poienile invecinate padurii pe care o traversam. Ma opresc sa-i rezolv, fiind specialitatea mea chestia asta, numai ca saracutii de ei, nu erau din specia aceea dusmanoasa ci pur si simplu, le era foame. Le dam ceva si plecam.

Mai jos aceeasi figura cu o matahala de caine. Numai ca eram singur, ramas in urma. Las bicicleta, bolovaneala maxima, sarit gardul si fugit dupa el prin poiana. Acesta este farmecul 🙂 Cum vine cainele viteaz, obisnuit sa fuga lumea de el,  sa-i dai vreo 7-8 bolovani pe spinare si apoi sa-l alergi de unde a venit :)) Sa fugi dupa el, zbierand dupa el. E maxim cand ii vezi cum fug cu urechile pe spate. Rad si acum cand imi amintesc ;))

De altfel, ieri, coboram pe jos spre cartierul Podul Vartos al Comarnicului si eram la o intersectie, undeva sus, la marginea cartierului. In loc sa cobor, zic sa merg putin si in stanga, sa vad cum se vede, ce e pe acolo. Dupa curba venea o casa cam in paragina. Pe drum in schimb, dormea o haita de caini, mai mult de cinci. Pai daca fugi, poti scapa de asa ceva? Prin locuri izolate ca acesta? Nu! Asa ca, in timp ce ei se repezeau latrand, m-am dus si eu spre ei, injurandu-i si facand aceeasi galagie, bolovanindu-i. Cand au inceput sa guite, ca bolovanii mai si dor, nu mai nimereau gaurile prin garduri. Eu dupa ei. Am rupt un par dintr-un gard si dupa ei prin curtea parasita a casei. Au fugit cat erau ei de mari si de multi. Am ras pana aproape de DN 1. Am la mine si spray cu piper, chiar si cate o petarda uneori, dar raman ca solutii alternative. Eu sunt cu protectia omului in primul rand, nu ma duc undeva ca sa vin accidentat sau muscat de caini. Vorbim de protectia animalelor pana la momentul in care ataca omul. Apoi trebuie sa fie chestie de Protan 🙂

Iesim la drum si mergem ca oamenii si noi 🙂 Din niste curti, ne striga niste cetateni. Ne oprim si ne uitam. Cu toate ca era duminica si mare sarbatoare, Schimbarea la Fata, oamenii aceia coseau. Mi-au venit in cap vorbele lui Ion Gavrila Ogoranu, legendarul luptator anticomunist din muntii Fagaras, citat aproximativ: „Ramane apoi marea masa a trudnicilor a caror viata se reduce la munca si hrana, a caror constiinta nu se ridica mai sus de marginea farfuriei de mancare”. Intai le e foame si totul se rezuma la stomac.

Ne-au intrebat de unde venim si au fost extrem de mirati. Amabili oamenii, ca omul simplu este adesea politicos. Plus ca de cate ori am fost prin zonele acelea, oamenii saluta, dau buna ziua. Scria un om de munte ca a dat si el buna ziua la oamenii observati intre Piatra Arsa si Babele, pe Bucegi, si multi se uitau ciudat la el. Acestia credeau ca ii cunoaste de undeva si incercau sa-si aduca aminte. Mi s-a parut antologic 🙂

Vedem albia Doftanei:

Si iesim aici:

Asta era pe dreapta cum coboram noi. Inainte se mergea la Paltinu si Campina, in stanga se intra in satul Traisteni. O luam inainte spre lacul de acumulare.

O cruce care aminteste de un accident in zona lacului, unde au murit vreo 20 de oameni sau chiar mai multi. Am zis sa caut acasa, dar am uitat.

Gestionarul lacului

Lacul e frumos si comparativ cu cat am inconjurat Vidraru… chiar este un mizilic.

O multime de poteci sau drumuri, coboara de la asfalt pana la marginea lacului. In multe locuri, in acele cadre de vis, stateau zeci de oameni cu corturile. Foarte frumos.

Neaparat trebuie sa incercam si noi figura asta.

Ne-am oprit la o terasa asezata strategic, peste drum de o suprafata pe care stateau altii cu corturi si rulote. Dupa cum se vede, lizierele de mai jos aveau si acestea corturi. In spatele nostru, erau si mai multe.

La terasa mancam ceva, apoi niste sucuri, dulciuri, mai stam sa privim oamenii, natura. Se impune constatarea ca in tara, a luat un mare avant miscarea in aer liber. Oamenii alearga, folosesc biciclete, se dau pe ape, pun corturi, merg cu rulotele. Din pacate, toate acestea sunt umbrite de faptul ca in urma multora raman gunoaie. E bine ca multi oameni renunta la comoditatea masinii, a asfaltului si raman prin natura. Ce daca fac focul si iau lemne din padure? E perfect, e a tuturor 🙂

Si in zona Paltinu am vazut libertate, fiecare face ce doreste si nimeni nu incurca pe altul. Cei care merg cu corturile sunt mult mai civilizati decat aceia cu masini de fitze cu volumul manelelor la maxim.

Vazand o pancarta cu camping, intreb si eu cate costa. Nu costa! Masini pe acest drum fara numar 🙂

O alta concluzie este ca poti avea coloana de masini in acelasi timp si pe Valea Prahovei, si in Brasov, Constanta, la Plaiul Foii, la Balea Lac etc. Explicatia este simpla, avem milioane de masini 🙂 Cred ca sunt peste 5 milioane 🙂 Ceausescu nu a facut autostrazi ca nu erau masini atat de multe, nu era necesar.

Ajungem si pe baraj:

Pe orice baraj am fost, am auzit macar o data pe cineva, ca aoleu daca se rupe barajul ce se va intampla 🙂 In special, astia speriati de comunisti cu tot felul de fantasme, se lamenteaza in asemenea mod. Si daca se rupe barajul, muriti si asta e! 🙂

Datele tehnice ale barajului

Si am pornit spre Brebu:

Evident oprire pentru vizita si foto 🙂

La o intersectie, trecem un pod si vreo 800 metri urcam pana pe terasa pe care se gaseste comuna Brebu. Din Brebu, o comuna frumoasa, cu oameni harnici, privim pe malul celalalt al Doftanei si vedem o sosea, un varf, si planificam si pe acolo o excursie pe viitor:

O ruta spre Sotrile si sa iesim poate spre Cornu sau Nistoresti

Lacul Brebu. In dreapta este parcul si manastirea veche.

Ctitoria lui Matei Basarab de la Brebu

Muzeul „Casa Domneasca”, aproape au vopsit toata sindrila. Acolo il gasim pe d-l Razvan Radu, un excelent muzeograf. Curand, biserica si vecinatatile sale vor fi integrate intr-un asezamant monahal cum a fost de la inceputuri. Probabil, muzeul va functiona pe mai departe sub sigla Muzeului Judetean de Istorie. Oricum, mai rau nu are cum sa fie.

Trebuie ca acest loc sa prinda viata, sa se faca slujbe de mai multe ori pe zi… pare cam parasit.

Din pacate, la bisericile noi am vazut ca nu se mai aseaza pisanii.

Matei Basarab

Aspect din vechiul zid

Tunul Manastirii

Dupa vizita, gasim o cofetarie si ne oprim afara, la o masa:

In cofetarie

Stam ce stam, era foarte cald, mai cumparam niste suc, apa si pornim spre Campina, care se zarea pe o alta inaltime. Tot acolo se vedea si o alta biserica, un drum…

Cine stie de cand nu mai trece trenul pe acel pod. In rest, imprejurimile erau pline de oameni venit la gratare.

Urcam vreo 10 minute si ajungem in Campina, pe care o traversam fara oprire pana dincolo de oras, la intersectia drumului cu Poiana Campina si Bobolia, deci aproape de gara, in zona stadionului. Ne uitam la ceas, si mai era timp pana la tren, motiv pentru care urcam la o alta manastire cu aspect de cetate, mai bine zis fosta manastire Poiana.

Aceasta a fost inceputa de Toma Cantacuzino in 1690 si terminata 20 de ani mai tarziu.

Intrarea in manastire

Turnul clopotnitei

Biserica fostei manastiri, hramul este Adormirea Maicii Domnului

Aici se mentioneaza de cate ori s-a reparat total aceasta biserica.

Pisania care aminteste de ctitorul Toma Cantacuzino, spatar care pana la urma a fugit la rusi si acolo a si murit.

Mergand prin cimitir sa mai vedem ce ne-a mai scapat… 🙂 Am mai fost pe aici de cateva ori. Un mormant mic, cu o cruce aidoma apropiat de zid, stingher as putea spune, mi-a atras atentia.

Nu era niciun nume trecut pe cruce. Imaginea este a unei femei soldat… cine stie ce poveste o avea. Am zis sa-l intreb pe preotul de aici, cand il mai vad, ca dansul este din Busteni.

Dupa vreo 40 de minute, am coborat spre gara, asteptand trenul spre casa. De pe peron, nu am ratat imaginea ceasului Paul Garnier, cu care au fost infrumusetate multe gari in perioada interbelica.

Evident nu mai functioneaza, dar este bine ca se pastreaza si asa, ca decor, ca amintire.

Blog cu impact pentru mediu, La tigari pe calea ferata si Costica, dragostea mea :)

Dupa ce am citit cum un reputat arheolog si-a pierdut capul la situl arheologic de care avea grija de zeci de ani, am ramas asa pe ganduri… si noi ii lasam pe astia sa-si faca moschee la noi in tara. Suntem tantalai, ce mai… dar repede mi-am revenit cand mi-am dat seama ca premierul are legatura cu acea moschee/moscheie. Cum oare s-o scrie corect: moscheie sau moschee? 🙂 deci este clar, vorbim romana la intamplare. Bun, imi place sa vorbesc romana la intamplare! Cred ca este fara i, dar oricum nu conteaza, nu ma adresez neaparat profesorilor de limba romana. Ia sa ma uit totusi cum se scrie corect… aha, fara i, ok. Gata, m-am dat interesat, ca-mi pasa 🙂 … maine am uitat.

Deci cu moscheea stati linistiti, in mod sigur i-a mintit si pe arabi 🙂

Subiectele sunt cele din titlu 🙂 Eram intr-un mijloc de transport in comun si vad o doamna cu un tatuaj. De obicei, unele doamne/domnisoare pentru a fi nu stiu cum au la spate, deasupra chilotilor, un tatuaj cu o floare. Mereu cand vad asa ceva, imi dau seama cat contrasteaza formele cu marca aceea… pe care eu o asociez de fiecare data cu o stanta a unui clan de interlopi. Adica au marcat-o asa, sa o cunoasca 😉 Eu zic ca o femeie serioasa, cu un anumit respect de sine si cu o educatie nu-si marcheaza pielea cu asa ceva. Parerea mea! Bun, si in microbuz vad o doamna pe la 55 de ani. Pe antebratul ei trona mare numele barbatului din viata sa: Costica 🙂 Am zis ca mor de ras :))) Deci cum intorcea mana, aparea Costica in fata ochilor, nu avea cum sa uite nici macar o clipa de Costica 🙂

costica 1Costica pe post de ceas

costica 2Trebuie sa recunoastem ca nu orice fel de ceas… ci ceasul inimii doamnei.

Trecem de la fericitul Costica, probabil, cu numele tatuat si in sufletul acestei femei si ajungem la un moment destul de greu de catalogat. Niste copii mergeau pe calea ferata sa adune resturi de tigari. Imaginile sunt din gara Azuga:

copii 1Cei de la gara s-au obisnuit pesemne… de nu a strigat nimeni la ei

copii2

copii3Cautau tigari doar in zona peronului, logic

Ultimul subiect sau ultima strigare este despre ceva scris pe aici, pe blog. Deci nu o sa mai zic, de fapt nici nu prea am zis, ce mare lucru am facut sau fac… pentru ca multi o vad ca pe o lauda de sine si nu ca pe un act de normalitate, civic. Prin urmare, nu mai expun lucrurile ca de obicei 🙂 Deci am facut iar o mare nenorocire, rau adica pentru mediu.

Am spus de cateva ori, in ultimii ani, ca puterea unui site, a unui articol, etc, nu este data de numarul cititorilor, ci de catre aceia cu functii de raspundere care intra si citesc. Pentru ca degeaba scriu eu… si altii ca si mine sustin ce am scris, daca noi scriem si tot noi citim 🙂

Date fiind realitatile de mediu din tara noastra, a scrie ca a aruncat un turist o doza de bere sau a face o ecologizare chiar sunt niste lucruri facile, nederanjante si aprobate de cam oricine. Lumea te felicita ca ai strans un sac de deseuri, tu te simti bine, nu deranjezi pe nimeni. Adevarata lupta consta in a-i opri pe cate unii sa taie padurea, pe altii de a construi ilegal sau a dezvalui actiunile poluatoare ale multora…

Dar, bine, nu ma astept sa inteleaga prea multi. Important este ca fac eu ceea ce cred. Am observat ca nu trebuie sa te iei dupa nimeni, ci sa faci ce simti ca este corect. La dezbaterea cu soferii, din 06.08.2015, scriam intr-o insirare de situatii ilegale… ca aceia de la cabana Gura Diham au dat gardul jos si au turnat dincolo de proprietatea lor o fundatie de beton, ridicand deci o constructie. Pe langa alte aspecte, chestia asta mi s-a parut socanta… adica oricine poate da, asa, jos, oricand, gardul si sa iesim pentru extindere? Toti isi pot lua cate o bucata din Parcul Natural si nimeni sa nu aiba curajul sa intrebe ce se intampla? Nu ca m-am gasit eu marele curajos… dar astfel de situatii indeamna si pe altii sa faca la fel, in plus, tot extinzandu-te, capeti niste valente ciudate, cum adica sa-ti mai spuna cineva sa stai in limitele proprietatii? De ce nu ti-a spus de la inceput?

Aceasta constructie aparuse:

gNu stiu ce voiau sa faca…

h…pentru ca de la stadiul acesta nu au mai continuat

Aici este marea problema in aceasta arie protejata, nimeni nu intreaba pe nimeni, fiecare cunoaste pe cate cineva si este de ajuns. Totusi, cred ca daca sunau la Administratia Parcului, ar fi fost lamuriti destul de repede, poate chiar si ajutati daca demonstrau utilitatea constructiei, daca aveau niste argumente si mai ales daca depuneau o documentatie.

Duminica am trecut pe acolo, venind de pe munte:

gura dihamAu demolat si au inceput sa sparga fundatia. Cat timp nu trecem nepasatori, indiferent cum sunt catalogate astfel de actiuni, mai poate bucura si pe altii acest Parc Natural. Poate aici nu era cine stie ce, poate nici la Malaiesti sau la Floare de Colt, ori in alta parte a muntelui nu se intampla cine stie ce. Fiecare caz luat individual poate ca nu este semnificativ… pentru ca noi asezam in partea cealalta intreg muntele si nu cadrul legal. Dar daca le aduni pe toate si lasi lucrurile la intamplare sa se desfasoare, in cativa ani, pe unde treceai liber ca turist, ai sa te lovesti de un gard sau de o constructie… traseele turistice nu vor mai trece prin aceleasi locuri. A se vedea traseul turistic ce trecea prin spatele hotelului Pestera.

Bun, deci atat ma duce pe mine mintea, le multumesc celor de la Gura Diham ca au demolat constructia si au pus gardul la loc si mai ales acelora care i-au indemnat sa o faca. Este o dovada de bun simt, de respect fata de lege si de cei care o reprezinta, de intelegere a unor norme sociale!

„Porr-ul”, zvastica si istoria…precum si alte imagini

Astia care reabiliteaza calea ferata pe tronsonul Campina-Predeal, au facut o multime de chestii colaterale, si bune si rele.

Au poluat raul Prahova cum nu se facea nici in perioada comunista cand „mergeau” fabricile din Azuga, masinile sunt spalate in rau, au taiat orice arbore si arbust de prin zona caii ferate, era cat pe aici sa provoace si taierea spatiului verde existent intre cartierul Cumpatu si calea ferata, peste 100 de arbori. Au taiat cativa din ei pana am inceput sa le fac reclamatii, si desi copacii sunt si in prezent marcati nu au mai fost taiati.

Stiu ca si primarul Sinaiei s-a implicat in aceasta problema.

Pe langa faptul ca au distrus o mare parte din niste ruine istorice vechi de cel putin 200 ani, lucru constatat astazi, au si presarat zvastica prin anumite locuri. Austriecii astia, ca firma care se ocupa cu reabilitarea este austriaca, se pare ca tanjesc si acum dupa ocupatia nemteasca cand au fost alipiti Germaniei. Oricum ei in toata istoria lor nu au stiut decat sa subjuge alte natii, sa le fure averile, au distrus cu tunul toate manastirile ortodoxe din Transilvania, au facut nu mai nenorociri. Iar acum au venit in Romania cu interese economice si au pus mana pe o gramada de lucruri. Noi nu ne invatam minte niciodata…

Am blurat eu imaginea. Treaba este ca astfel de picturi ar trebui sa le faca la masa acasa, nu pe la noi prin tara. Am sesizat Politia, normal, ca in loc sa faca calea ferata ei deseneaza simboluri fasciste…este si o Ordonanta ce prevede anumite sanctiuni pentru astfel de actiuni (O.G. 31/2002). Iar tipul acela de vopsea nu mai ei o folosesc la diferite marcaje prin zona caii ferate.

Si alte imagini, cu peisaje:

Frumos sa urci o astfel de panta 🙂

Obosit de … atata reclamat 🙂 am adormit la umbra codrului, timp in care insotitorii de drum mi-au facut tot felul de poze, cu toate aparatele care le aveam, asta este cea mai putin hilara. Mai sunt si altele cu frunze pe mine, o cruce la cap, cica poza aia sa o trimit cuiva :), flori pe piept. Oricum dormeam ca tiganii aia grasi cu mainile pe burta. Asta ar fi rasplata pentru fotografia postata de mine pe blog ieri, cu un prieten urcat pe un trunchi de copac suspendat intre altii :). Bine este nimic in comparatie cu ce putea face un alt prieten, …el ma poza in detaliu. Ar trebui sa urmeze o revansa a revansei dar nu are rost.

Si un pom fructifer, ratacit. Tot sufla vantul si misca creanga asa ca mai bine de atat nu am reusit sa o fotografiez. Cred ca este un prun inflorit.

TRENURI CU INTARZIERI DE SUTE DE MINUTE IN VALEA PRAHOVEI

Decat sa se apuce de o treaba pe care oricum o fac intr-un fel foarte ciudat, oamenii astia care lucreaza la reabilitarea caii ferate pe tronsonul Campina-Predeal mai bine ar fi stat acasa, s-ar fi luat de altceva…

Este foarte interesant ca nu-i controleaza nimeni pe protectia mediului, au defrisat spatiul verde din apropierea caii ferate, au creat noi drumuri, tot felul de deseuri feroase  si alte dracovenii rezultate din schimbarea scheletelor metalice de la poduri au ajuns in albia Prahovei, si la toate acestea se adauga si disconfortul creat calatorilor.

Se lucreaza prin multe gari in acelasi timp, oamenii mergeau pe pasarele improvizate din lemn, mi-e greu sa cred ca s-a efectuat dinainte un calcul exact cate rabe de pietris sunt necesare, etc.

Se lucreaza si in prezent de dimineata pana seara, probabil le este frica de venirea iernii. Si din graba astazi un utilaj a rupt un fir de inalta tensiune pe la Valea Larga. Si statea lumea prin statii si se intreba de ce nu mai vine trenul. Dupa un timp s-a anuntat ca trenul are intarziere o ora, iar dupa ce a trecut acea ora, din nou s-a anuntat o alta ora de intarziere.

Nu stia nimeni ceva exact, inca o data s-a dovedit ce ofera CFR-ul calatorilor. Bineinteles ca scuze si-au cerut cei care vand bilete. Ce explicatii sa le dai celor ce folosesc acest mijloc de transport in comun? De vina este accidentul! Si cade din start chestia ca cine nu munceste, nu greseste, pentru ca oamenii acestia o tin din greseala in greseala.

Astia cu proiectul lor trebuiau amendati de mai toate institutiile statului de la Apele Romane pana la primariile din Valea Prahovei, si au fost cateva amenzi ici-colo…

Cei care calatoreau pe distante scurte au lasat trenul si au ales sa mearga cu microbuze, dar au fost cetateni care au stat in plus prin trenuri si 4 ore.

Spatiul verde ce margineste calea ferata nu mai exista…pe nicio latura!

BARBIERII DE PADURE DIN ZONA CAII FERATE COMARNIC-AZUGA

Exista o firma care se ocupa de lucrarile la calea ferata, pe tronsonul Campina-Predeal. In virtutea acestor lucrari arbori si arbusti aflati in apropierea caii ferate sunt taiati, indiferent ca sunt putrezi sau sanatosi.

Se taie orice, iar autoritatile locale nu s-au gandit nicio clipa ce inseamna aceste taieri pentru cei care au casele langa calea ferata. Praful, diferite pulberi si evident zgomotul erau in mare parte oprite de perdeaua verde.

In zona cartierului Cumpatu din Sinaia, au fost stampilati pentru taiere circa 200 de arbori. Am scris in presa locala un articol pe aceasta tema. Se pare ca cineva din administratia locala a intervenit si a oprit acele defrisari, intrucat au fost taiati doar arborii cu probleme.

CE ESTE IN STANGA ESTE STAMPILAT SI AR TREBUI TAIAT

PENTRU MOMENT S-AU TAIAT DOAR ARBORII PUTREZI CHIAR DACA TOTI SUNT STAMPILATI.

In dreapta se vede gardul Rezervatiei „Arinisul de la Sinaia”

AMENDA URIASA PENTRU O CALE FERATA…CU CANTEC!

La sfarsitul anului 2009 spuneam despre un incident intamplat in urbea de la poalele Caraimanului! Mai exact cei care realizeaza noua calea ferata, (personal nu stiu de ce-i zice noua cale ferata, pentru ca mie nu mi se pare ca ar fi ceva neobisnuit), au creat o situatie care nu avea cum sa ramana nesanctionata!

De ceva timp, poate un an sau doi. traficul feroviar in Valea Prahovei s-a ingreunat, datorita proiectului de refacere a caii ferate intre Campina si Predeal! Se asteapta prin gari uneori si zeci de minute…inainte nu se prea baga de seama atitudinea societatii de transport calatori in zona noastra, pe DN1, deoarece cei nemultumiti optau pentru calatoria cu trenul! Acum nu mai au de ales si trebuie sa foloseasca serviciile slab calitative ale respectivei societati!

UNA MAI SUS, ALTA MAI JOS…

….Cartierul Zamora, este legat „de lume” prin trei poduri rutiere: unul spre Poiana Tapului, altul spre Fabrica de Hartie si ultimul spre Busteni si care trece prin apropierea Castelului Cantacuzino. Primele doua, sunt deschise autovehiculelor ce au circa 3,5 tone. Doar ca eu am vazut periodic pe acestea, basculante, masini cu lemne, buldozere…si cred ca intr-o zi unul dintre acestea se va rupe!Ultimul, este cel mai bun dintre toate si este indicat utilajelor grele.

O data cu lucrarile la calea ferata, in zona garii din Busteni, tranzitul cetatenilor orasului dincolo de gara, s-a redus simtitor, pentru ca la un moment dat locuitorii din zona unde se desfasurau lucrarile sa ramana izolati!

LINIA CE BLOCA ACCESUL LOCUITORILOR, ACOPERITA….

Ce se intamplase?! Cei care se ocupau de lucrari au schimbat vechea linie adancind amplasamentul, astfel ca o linie era mai sus si alta mai jos! In astfel de conditii nu se mai putea circula cu masina! Cetatenii au facut zeci de sesizari, iar primaria a intervenit!

Primarul orasului Busteni s-a deplasat la fata locului si a aplicat rapid cateva masuri: o amenda istorica de circa un miliard si jumatate lei vechi, si a dispus acoperirea caii ferate cu pietris, pentru ca oamenii sa poata sa ajunga la casele lor!

Sa speram ca urmeaza societatea de transport in comun de pe raza statiunilor din Valea Prahovei!

ACUM SE POATE TRECE…