Dupa 4 ani…

S-a mai dus un an, au trecut patru de la aparitia blogului Bucegi Natura 2000.

Cifra 4 ma duce cu gandul, ca tot este vorba de Bucegi, la controlul unor comisari de mediu din anii trecuti, control desfasurat in Parcul Natural Bucegi. Patru comisari de mediu au avut nevoie de 4 zile, pentru  a controla 4 obiective situate la cel mult 2-3 km unul de celalalt. Si daca mergeau pe jos, tot aveau timp sa le verifice intr-o zi…ei insa aveau si o masina. Dupa 4 zile, cand la fiecare obiectiv controlat trebuiau trasate minim 4 masuri de protectie a mediului, acesti comisari nu au descoperit nimic si au plecat sa intocmeasca nota de constatare nu pe teren, ci in birourile celui reclamat…asta ca o mica introducere despre incompetenta si subiectivismul unor figuranti in hainele mediului.

Sunt asadar 4 ani, cu multe realizari, cu mai putine nerealizari, probabil, daca era dupa mine, cei 4 ani ar fi insemnat 4 luni. Dar cum au trecut de la mine, asa au trecut si de la altii…

Blogul Bucegi Natura 2000 a schimbat mentalitatea majoritatii institutiilor cu atributii in Parcul Natural Bucegi. Ceea ce la inceput s-a crezut un demers ecologist, s-a transformat prin argumente, fapte si ratiune intr-o directie. Ca este adevarat, ca nu este, acum oricine cu atributii in Bucegi isi pune problema protectiei mediului, macar la stadiul declarativ. Inainte nu si-o punea nimeni. Inainte, comisarii de mediu ai GNM Prahova se ducea cu sesizarile mele la Primaria Sinaia, sa le arate celor de acolo ce nebun sunt, ca nu-mi dau seama ce fac…desi acte de mediu nu existau.

Era ceva normal, cum bem apa si respiram, sa dai drumul la lucrari in Parcul Natural Bucegi fara acte de mediu. Acum, astfel de cazuri sunt rare. Unii reprezentanti ai statului nici macar nu stiau ce atributii aveau, nu se intampla nimic bun pentru mediu, se credeau un fel de jupani, fiecare pe zona sa.

Cei mai multi dintre aceia cu atributii in Bucegi raspandeau tot felul de vorbe despre mine, incercand o decredibilizare. De aceea si exista intre noi si alte tari europene decalaje majore, pentru ca in timp ce noi suntem obisnuiti sa stam asa, sa treaca timpul, altii in cateva zile transeaza o situatie, iar noua ne ia ani…

In Bucegi, institutiile statului nu prea aveau mentalitatea progresului, ei prin progres intelegand asternerea de asfalt prin paduri virgine, unde nu exista nimic…nu intelegeau ca protectia mediului nu inseamna tragerea unui gard si de acolo ne uitam toti in aria protejata. Va reamintesc ca Parcul Natural are 300 kmp si in acesta intra circa 1 milion de turisti anual…este un munte de bani, nimeni nu stie insa cum sa-i ia; ce sa faca in afara de a fura si aplica proiecte „de dezvoltare”. Din cauza unor interese personale, sa vina o firma sa lucreze, sa faca nu stiu ce interpusi jocurile, nu se aplica nimic coerent in aceasta arie protejata care sa vina in sprijinul turistilor si al comunitatilor locale.

Unde te uiti in Bucegi, exista o mica amprenta a blogului Bucegi Natura 2000…ca fapt divers as relata doua aspecte mai recente, din multe altele:

1. Nimeni nu ar fi inchis vreodata traficul auto spre zona inalta a Bucegilor, daca scanteia si initiativele nu apareau aici. Chiar nu conta ca accesul auto este interzis prin lege, toti se pusesera de acord ca este un aspect ce poate fi ignorat. Azi exista bariera, exista jandarmi…

2. „Au fost vremuri bune pana sa apara … cu blogul lui” – exprimare auzita zilele trecute de la o persoana, sef intr-o institutie cu atributii in Bucegi. Bine, nu mi-a zis-o mie, dar este ca si cum mi-a zis-o. M-a intristat acest lucru, insa a venit comentariul la postul anterior al lui Catalin Craciun si m-am bucurat…sunt destui oameni care apreciaza ce fac, cu mult mai multi decat o mana de zapaciti. Pana in anul 2012 se intalneau diversi oameni ai legii la un bar, unde cuprinsi de aburii betiei declarau ca ma aranjeaza ei, ma duc si ma leaga prin padure si ma lasa acolo…azi, ne salutam, suntem prieteni, „Adrian, in caz de ceva, ne suni, venim imediat”… cu timpul, prin propriul exemplu, intorci si pe altii… Este greu, uneori ramai singur, nu te intelegi cu nimeni, pentru ca nimeni in afara de tine nu stie la ce te gandesti, sa spui este prea complicat, risti sa fii inteles gresit, asa ca mai bine taci…de multe ori am avut certuri in familie, cu prietenii, eu stiu insa doar sa merg inainte, mai devreme sau mai tarziu, tot voi face ce mi-am propus.  Aveam 29 de ani cand am inceput acest blog, anterior scriam articole in diferite ziare, blogul a avut insa un impact si mai mare, mai ales ca eram independent, scriam ce voiam. Au trecut 4 ani, foarte bine, pot sa mai treaca…aceeasi determinare o voi avea si mai tarziu. Datorita blogului au ramas niste urme, la o scara mai mare vor fi si mai multe si mai mari urmele, pentru toti, nu pentru unul sau altul.

Spuneam ca au fost si momente dificile, dar blogul are piese de baza care stiu ca se face un lucru pentru mai multi, si au stiut ce sa faca. Am fost prin procese, in fata unor comisii, prin tot feluri de birouri, pana la urma prin exemplul personal si prin argumente, am reusit sa demonstrez ce aveam de demonstrat.

Nu fac azi o apologie a faptelor, sunt atat de multe, nici nu multumesc si nici nu vreau sa se lase comentarii la acest articol. Blogul Bucegi Natura 2000 nu avea ce sa caute intr-o societate normala, democratica, decat ca prezentare a frumusetilor din Parcul Natural Bucegi. A fost, este si va mai fi, probabil, stupefiant pentru mine sa fiu nevoit sa vorbesc, sa fac o sesizare doar dupa ce am dovezi clare ca situatia este cum o scriu. Deci daca dv. vedeti pe o poteca un braconier ce trage dupa el o capra neagra, nu inseamna nimic, nimeni nu va cerceta. Ce proba ai ca sa afirmi? Deci deja esti in fata unei instante ad-hoc. Si acest lucru intentionez sa-l schimb in Bucegi.

Dupa mintea mea, Parcul Natural Bucegi, intr-un an sau doi, ar fi ceva diametral opus la ceea ce vedeti astazi ca se intampla… Multi spun ca nu ai ce face, ca mafia este prea mare…dupa 4 ani, eu spun cu si mai mare siguranta, ba da, ai ce face, ai cum sa reusesti.

Au fost oameni ai legii care m-au intrebat uneori, daca am probe. Intelegeti ca trebuie sa le fac si munca lor. Nu sunt probe – pe care ei, persoane ce reprezinta statul, trebuie sa le stranga – nu intereseaza pe nimeni.  Prin 2010, mi-am dat seama de acest aspect…

Din toate aceste conflicte, am iesit mai puternic, mai experimentat, si cat timp ma intereseaza Parcul Natural Bucegi, se vor mai impiedica multi altii de acest blog, de prietenii acestuia, de lege, de mine.

Ar fi de scris multe, nu am nici dispozitia necesara si nici chef de ode, laude…mi se pare un lucru normal…ca altora nu li se pare, nu am ce sa le fac, diferente de viziune, perceptie, mentalitate, educatie…

Inchei cu doua precizari de final:

– cu ursul din Valea Jepilor, am fost de acord si sustineam impuscarea acestuia pe loc, deoarece: nu-i este teama de om si nu-l va mai evita, cand va fi cautat, nu va fi impuscat doar el, relocarea inseamna braconare…sunt dusi pe alte fonduri si impuscati discret. Asa ca va rog pe unii dintre dv sa nu mai vorbiti pana cand nu cunoasteti realitatea. Nu pot fi spuse lucrurile detaliat pentru ca le trebuie unora probe, nestiind sa-si faca altfel serviciul.

– proiectul Comunitatea Bucegilor este stopat temporar pana la o data necunoscuta. Desi inregistrase mari succese intr-un timp scurt, anumiti membri au fost identificati si s-au trezit cu persoane de etnie rroma la poarta, ori au fost urmariti pe strada. Mie putin imi pasa ca primesc amenintari; si apoi am atatea numere de telefon din institutiile statului, dar cand este vorba de siguranta altor persoane, lucrurile se opresc. Pot doar sa spun ca proiectul va fi reluat dupa inlaturarea din functie a sefului postului de politie montana de la Padina-Parcul Natural Bucegi si a personalului din acest post. Nu vreau sa spun ca are sau nu legatura cu el/ei, ca insinuez acest lucru…oricum ar fi, este o rusine pentru Politie si pentru societate ca au in randurile lor un astfel de element ca acel sef de politie!

Va multumesc pentru prezenta! Comentariile sunt azi inchise, si asa nu am o dispozitie prea buna, m-as simti aiurea sa fiu laudat sau injurat pentru lucruri normale!
Sa ne auzim cu bine si peste un an!

Marathon7500 – un loc destul de bun, 4

Am obtinut o clasare foarte buna, cu mult inaintea altor sportivi renumiti…locul 4 la cel mai dificil maraton din Romania. Am parcurs cei 92 km din Bucegi in 25h si 43 min…la circa 50 min de locul III.

Revin mai pe seara sau maine! Multumesc! 🙂

gata e seara :))

Asadar, sa incep 🙂

Dupa baie, masa si putina odihna, vezi mai bine lucrurile.

Am plecat la Marathonul 7500 din Bucegi, competitie la care mi-am propus sa particip multi ani. Anul acesta a fost a treia oara cand am incheiat aceasta cursa de anduranta montana…a treia oara la categoria Elita.

In 2012 a fost a patra editie de Marathon 7500…de data asta ne-am situat pe locul 4. Circa 30 de echipe au abandonat. Efortul fiecarui membru al echipei Bucegi Natura 2000 a insemnat un consum intre 17.000 si 18.000 de calorii…in 25 de ore si ceva.

Un binemeritat loc 4…la anul vom veni si mai repede, iar daca nu urcam pe podium o vom face peste 2 ani, 3 ani, intr-o zi vom fi si mai sus. Acum, realizez cat de mult inseamna aceasta clasare…nu este rau deloc sa alergi cot la cot cu maratonisti renumiti si sa ajungi in preajma podiumului. Poate va asteptati sa spun ca am facut o cursa perfecta, foarte buna, etc.

Deloc! A fost cea mai slaba participare a mea la vreun concurs din ultimii ani. De fapt, nu imi amintesc sa fi parcurs vreodata vreun maraton…si sa mi se para foarte lung…

Am atins punctele de control conform planului nostru. Toata ziua, pana la ora de start am fost foarte binedispusi…

Startul s-a dat la fel, multi fugeau cat puteau de repede…noi, la ora 21 eram langa Cantonul Schiell, si de aici ne-a prins noaptea. La Busteni, nu stiu ce mi-a venit si am baut un pahar cu apa dat de cei din punctul de control, acolo fiind si punct de hidratare. Mi-am dat seama ca era apa rece dupa ce am baut-o 🙂 si eu niciodata nu beau apa rece cand alerg. Dupa 10 minute, plamanii nu mai incapeau in piept, trebuia sa respir foarte des si usor. Nu puteam inspira aer normal, ma durea tot pieptul…am ajuns in 2 ore si jumatate la Babele. Eram terminat 🙂 Bine ca era noapte ca probabil aveam o faţă 🙂

Inainte de start

Nici coborarea spre Babele nu a fost cum am vrut…nu puteam alerga repede pentru ca ma durea ba una, ba alta. Cand organismul nu primeste suficient oxigen iti da tot felul de semne. La 7 ore de la start eram inapoi in tabara de la Pestera. Ne-am intins putin, fiecare in propriul cort, am adormit…si ma trezesc brusc 🙂 Razvan a crezut ca vom renunta…ceasul arata 1:54. Il trezesc, inghetasem de frig, si am pornit spre Vf. Omu…eu, in aceeasi stare, aproximativ. El intreba daca sunt bine, eu ii spuneam ca da. Pur si simplu, eu nu pot sa renunt usor…

Am prins apusul aproape de Piatra Arsa

Inspirati, am avut mai multe sticle cu apa plata in masina si am pus cateva plicuri de magneziu iar pana la Omu, am baut treptat.  La 4:05 eram la 2507 m, cu aceeasi respiratie dificila, cu o mana apasand zona ficatului…a urmat Valea Cerbului, plina de bolovani, fiecare hop il simteam, dar planul pe aceasta portiune a fost realizat…2 ore.

Pot sa spun ca la acest concurs am intrecut orice echipa feminina sau mixta…asta este o performanta. Sa o intreci pe Gianina Tanase, Vasiac, sau pe surorile gemene David de la SIS Adventure nu este putin lucru. Fetele acestea alearga mai bine decat 95% din echipele masculine de la Marathon 7500. Pe Valea Cerbului s-a petrecut acelasi lucru ca si in ultimii doi…le-am intrecut pe surorile David. Urma alt lucru sa ne depaseasca ele pe Bucsoiu, si sa ajunga ulterior la sosire inaintea noastra.

In 2010 si 2011 mereu ne depaseau pe Bucsoiu…eu cand le vedeam ca se apropie de noi priveam in alta parte :). Ma epuiza realitatea, ritmul lor constant. Anul acesta nu s-a mai intamplat! 🙂 Coborarea pe Plaiul Fanului ne-a dat dureri in genunchi…urata portiunea aceea. Apoi in 2 ore am ajuns La Prepeleag si in alte 2 ore la Vf. Omu, pentru a doua oara.

Am urcat o vreme in tandem cu fetele de la Speojump, bineinteles ca eu eram ultimul, oprindu-ma deseori sa respir, nu-mi ajungea aerul. Si totusi urcam destul de bine…la un moment dat am folosit o scurtatura si am iesit inaintea fetelor si a lui Razvan…ei erau prea departe ca sa-i chem dupa mine…iar de strigat, nu mai aveam voce 🙂 Sa nu va mirati ca vorbesc de o scurtatura pe Abruptul Bucsoiului, chiar este una, lejera, si am ajuns la vreo 300 m inaintea lor. De aceea, acest maraton nu este doar o simpla alergare…implica multe lucruri, cunoasterea muntelui, rezistenta, ambitie… La Omu am ajuns toti patru. Evident in spate, pe Vf. Bucsoiu se aflau surorile David, asa ca desi nu concuram impotriva lor, am pornit imediat spre Valea Ciubotei, singuri.

Prin Ciubotea ma apasam cu doua maini 🙂 , dupa 2 ore eram la punctul de control si dupa alte 4 pe Valea Gaura inapoi la Vf. Omu pentru ultima oara. Eram pe locul 5 la Vf. Omu cand am ajuns a doua oara…apoi am mers si alergat cat s-a putut de repede sa ajungem echipele din fata. Pe cei de pe locul 4, un american si un roman, i-am ajuns aproape de refugiul salvamont din Ciubotea…pe ceilalti nu am reusit sa-i mai ajungem. Ne-am pastrat avantajul fata de cei de pe locul 5 si am redus dezavantajul fata de locul 3.

Tind sa cred ca aceia de pe locul 3 au dat totul iar cand ne-au vazut in spate s-au motivat si mai puternic, tineau la locul lor. Cred ca ne-au vazut de undeva de pe o treapta glaciara a Vaii Gaura, pe noi, aflati in poiana unde era punctul de control. I-am observat apoi cand erau iesiti din Valea Gaura…pana la sosire diferenta de timp nu prea s-a schimbat intre noi si ei, ramanand pe la 50 minute. Ei alergau cat puteau, noi la fel…ca sa nu mai zic ce viteza aveam cand am auzit cum rasuna in Valea Gaura vocea americanului. Cand am ajuns la Vf. Omu am inceput sa depasim si echipele de la sectiunea Hobby ce au avut startul sambata la 6 dimineata.

In 3 ore si jumatate de la Vf. Omu alergasem pe Drumul Granicerilor pana in Saua Batrana, coborasem versantul in Poiana Gutanului, urcasem in Saua Strunga si de acolo inapoi la Pestera, trecand linia de sosire la 19:43. Nu se astepta nimeni, nu credea nimeni, noi stiam de ce suntem in stare.

Sunt constient acum ca pot alerga fara mari probleme zeci de km. Daca nu era problema cu apa am fi ajuns sigur pe locul 3…dar atat a fost sa fie la aceasta editie. Am renuntat la speculatii cu „daca”…am inteles ca si altii au avut aceeasi problema cu apa si au abandonat…eu nu puteam. Multi nu-si recunosc greselile, nu vorbesc despre problemele de pe traseu, iar cate unii, maratonisti de renume nu au avut puterea sa stea in tabara la festivitatea de premiere.

Festivitatea

Momentul in care am fost strigati sa luam diplomele

Asa cum spunea un prieten, dupa abandonul unor sportivi de rezonanta nationala „7500 nu este un maraton pe strada, este o chestie pentru muntomani”.

Organizatorii au fost si cu aceasta editie la inaltime…la anul se va propune ca startul sa se dea la ora 12 noaptea. CPNT Brasov este demn de laudat…probabil peste 50 de tineri au fost implicati activ in desfasurarea acestui „regal al maratoanelor”. Nu stiu cate echipe au trecut linia de sosire, stiu doar ca echipa poloneza a renuntat, la fel si una rusa sau georgiana… La vreo ora dupa noi a sosit si echipa de pe locul 5.

Organizatorii

Cateva cuvinte despre cei implicati, laude, multumiri, nemultumiri, dupa cum se va intelege:

– Stana Regala, sustinatorul nostru, nota 10

– SC Teleferic Prahova SA, prin statia de telecabina de la Pestera – au asigurat curentul electric, necesar iluminarii taberei

– Salvamont Dambovita a sprijinit organizarea cu personal specializat si a asigurat apa potabila intregii tabere…de cateva sute de persoane

– Salvamont Bran, prezenta constanta la Vf. Omu si imprejurimile acestuia, cat si la refugiul din Ciubotea

– Jandarmeria Montana postul Padina, nu vreau sa par rau, dar la distanta de noi erau cel putin 30 de corturi ale unor turisti. Timp de 2-3 nopti de la o cladire aflata in constructie, se auzeau strigate ce i-ar fi facut invidiosi si pe cei din triburile de prin jungla. Turistii cat si cei de prin tabara se plangeau de zgomotul insuportabil…bine ca noi nu am dormit. Posibil sa fie permis sa haulesti de la 10 noaptea pana la 4 dimineata…pe un perimetru de cateva mii de metri patrati. Strigatele lor noi le-am auzit cand coboram la 12 noaptea de la Babele…jandarmii nu le auzeau de la 300 metri distanta, pe cand noi de la cativa kilometri. Nu vreau sa comentez mai mult, intelegeti, este o chestie de bun simt, lipsă, si de colo si de colo 😉 As fi sunat pe cineva din Targoviste, de la Jandarmerie, sa-i motiveze putin pe angajatii din post…dar cei de la Padina ar fi tinut minte si probabil la anul nu le-ar mai fi dat autorizare organizatorilor de la 7500 sau cine stie ce probleme le-ar fi creat. Asa merg lucrurile prin Bucegi, din pacate.

– Administratia Parcului nu a fost prezenta, probabil preocupata de incendiul de pe Claia Mare

– Instructorii Centrului Montan al Jandarmeriei nu au mai participat in acest an,de asemenea, niciun echipaj Salvamont nu s-a inscris in competitie. In schimb, ne sunau sau intrebau pe unde suntem si cum suntem…si eu eram „praf” :)) Oricum, chiar si asa, si tot am scos un timp bun, un loc bun.

– Multumim si prietenilor de pe blog, ce ne dadeau sms-uri, tuturor celor care au fost alaturi de noi, in orice fel, in aceasta cursa…infernala.

O poza cu echipa SIS Adventure

Mai asteptam un an 🙂

Si fisa de concurs…ca dovada 😉

Maine voi posta mai multe imagini…deocamdata ma cheama viata cotidiana :))

Multumesc!