Rafinaria „Steaua Romana” in dosare mai vechi si mai noi

Despre celebritatea acestei rafinarii, valoarea sa de patrimoniu si despre prezent s-au scris atatea articole. Mai jos de text, imi propun sa fac un fel de rezumat imagistic cu felurite informatii despre aceasta rafinarie.

In prezent apartine SC Ecogen Power SRL. Daca am inteles bine, toata proprietatea se intinde pe vreo 17 hectare si apartine unui mare om de afaceri de care mi s-a spus si mie ca nu e bine sa spui nimic de el :))) De parca i-a bagat cineva mana in buzunar :))

Am auzit ca e in top 20-30 milionari in euro ceva de genul, ca a intervenit la Google sa-i blureze proprietatile… ca are nu stiu cate afaceri de succes. Ca sta in umbra si nimeni nu-l cunoaste. Bine, astea ca astea, deci mi s-a atras atentia dar degeaba, dar cel mai tare mi s-a parut altceva. Se pare ca umbla asa, ca oricare, si ia pulsul societatii, mai cumpara un croissant, mai bea un suc sau o bere la un bar si nimeni nu stie cine este :)))) Asta mi se pare de poveste, genial… e fain ca mai sunt din acestia bogati, care raman conectati la realitate.

Tocmai de aceea, plecand de la astfel de chestii, cred ca trebuia vorbit mai intai cu un reprezentant al sau, de la rafinarie, inainte de procese, tribunale etc. Daca este asa cum se spune, omul nu este pus sa distruga rafinaria dar trebuie sa fii si naiv ca sa crezi ca a dat saci de bani si ii poate spune cineva ca trebuie sa o conserve :)))) :))))

Parerea mea este ca abordarea trebuia/e sa fie realista: identificate cateva instalatii, cladiri valoroase, istorice si vorbit cu firma care le detine. Si pentru a pastra peisajul industrial, patrimoniul, cred ca ar fi fost de acord ca un 5-10% din ce inseamna rafinarie, sa fie conservat pentru viitor, vizitabil. Dar sa-i ceri unui om de afaceri care a dat nu stiu cate milioane de euro pe rafinarie, sa conserve 17 hectare in buricul Campinei, mi se pare o cerere exagerata, nerealista si nesanatoasa. Nostalgiile comuniste cu este ceva al tuturor nu isi mai au locul in lumea pragmatica de azi. Ma refer la faptul ca multi s-au dus in acea extrema in urma careia proprietarul nu mai are voie sa faca nimic pe acolo 🙂

Insa, nostalgia comunista eronata nu trebuie confundata cu conceptia moderna tot mai raspandita astazi,conform careia dreptul la proprietate NU trebuie sa fie unul absolut, ci trebuie corelat cu nevoile si interesele comunitatii. Suntem in secolul 21, in globalizare, nu mai poti sa faci ce vrei tu in bula ta, trebuie sa tii cont tot mai des de interesul comunitar, sa nu deranjezi vecinii s.am.d. Se vede doar ca nu mai poti sa faci mare lucru fara sa te asiguri in stanga si in dreapta, fara sa te intelegi cu cei din jur…

Cred ca un astfel de discurs/de propunere ar fi fost acceptata de proprietar…

Am scris un articol despre cand s-a deschis rafinaria pentru toata lumea. O vizitai pe un traseu tematic… Incep sa cred ca proprietarul a vrut sa transmita mesajul ca nu doreste sa darame tot ce e in picioare de pe acel teren, cum se crede. Incep sa cred ca a fost intr-un fel faultat la comanda politica si ca opinia publica a achesat rapid la varianta pastrarii patrimoniului istoric. Evident ca la cat s-a distrus in tara asta, oamenii se aliaza rapid si critica orice… dar, strict opinia mea, cand cumperi o asemenea proprietate, cu atatia bani, sa faci doar conservare este naivitate curata.

Daca rafinaria era a mea, care zic ca stiu cu ce se mananca istoria, as fi demolat o buna parte din ea… pentru a ridica, de exemplu, o fabrica de ceva, unde sa lucreze cateva sute de campineni. Probabil de munitie, imbracaminte, incaltaminte militara, ceva de genul, ca asta merge acum 🙂 Plus alte afaceri ce se pretau pe acolo… sa ne gandim cum ar fi sa vii la lucru intr-un spatiu amenajat modern aflat intr-un rezervor de titei care a supravietuit razboiului… merge facuta reconversia multor cladiri si spatii…

Dosare mai actuale:

Istoric