Este 1 Mai dar nu mai are acelasi farmec ca in alti ani.

Stam pe acasa, ne uitam unii la altii; sau unii dupa altii 🙂 In spatele blocului este o mica padure, o urci, traversezi litoralul si vine o strada direct spre padurea mare. In 5 minute de acasa esti in padure, te incadrezi in prevederile legale. A, „litoralul” e cimitirul :)) Zona fiind plata si expusa la soare, batranii ii spun si azi „litoral” :)) Cand moare cineva doar „a plecat pe litoral!” :))

Azi, in drum spre un supermarket, cum aproape de acesta este si sediul pompierilor din Busteni, am zis sa fac cateva poze la noua masina a acestora. Un consilier local, d-l Cristi Achim, postase imagini despre „noua minune” a orasului. Orasul Busteni, renumit in trecut pe Valea Prahovei pentru serviciul propriu de pompieri, nu mai avea de ani buni o masina de interventie. Cand ardea ceva, se astepta sosirea pompierilor militari de la Sinaia. Inainte, pana veneau acestia interveneau pompierii civili ai orasului.

Spunea d-l consilier ca de prin 2010 se tot incerca achizitia unei masini de interventie la incendii si ca s-a reusit acest lucru abia cum, in mandatul d-lui Primar Ghita Irinel. Iata, asadar o veste foarte buna pentru locuitorii orasului. Este o realizare importanta a administratiei locale care merita felicitata pentru ca, in aceasta conjunctura dificila pentru toti, a reusit sa achizitioneze o astfel de masina.

Masina de pompieri a orasului era unul dintre subiectele sensibile ale orasului.

Stiti cum se spune: e frumoasa, e noua, sa speram insa ca va fi folosita cat mai rar.

…

De incheiere, mi-am adus aminte de un gratar rapid, mai de demult:

Toate bune si frumoase… eliberasem locul de frunze, preventiv. Ocazia era binevenita pentru ca aveam cu noi, un tip pasionat de natura, de mediu, animale etc. Foarte rar, dar mai fac pe ghidul la rugamintea unor prieteni sau daca sunt cine stie ce personalitati. Pana sa ma prind despre ce e vorba, inregistrarea cu eliberarea locului de frunze, de ce a fost ales amplasamentul focului aici, in fine… se pornise din motiv de followeri. Si d-l in cauza, inregistra ca am eliberat (adica noi toti!) 🙂 locul de frunze ca sa nu luam foc accidental :))) Probabil vazuse ca lasasem rucsacii pe jos, prin buruieni si o fi zis ca a fost o masura de prevedere sa nu le dam foc. Si fa-i teoria focului! 🙂

Focul a trebuit sa-l facem repede, sa ne incadram in traseul propus.

Si el o stia pe aia cu intai sa ramana doar jarul.  Numai ca, asa cum mai ziceam, dupa niste sute de focuri vezi un pic altfel lucrurile. Focul poate sa arda mai departe, sa „produca” alt jar. Mananci cand ti-e foame, nu stai pana iti trece.

Direct pe jar… pana se debarasa gratarul intr-un minut era gata si painea, toate calde, perfect. Sunt multi de la orasele mari intoxicati de altii de la oras care au descoperit muntele si care fac tot felul de filmari, postari cu realizarile din „salbaticie”, promovand „pericole” sau „frumuseti nebanuite”. Pentru cei care traiesc la munte de mici sunt doar banalitati. Te uiti doar cum tin toporul, ce lemne folosesc, ce duc in spate, cum merg etc si te prinzi repede de pregatirea pe care o au. Bine, nu se rade dar nici nu prea te invata cineva.

Nu trebuie sa sapi dupa pamant, il scoate natura.

Bine ca ploua de 1 Mai la munte, daca tot stam acasa.  Facem planuri pentru o excursie: Busteni peste munti, prin Tabla Butii cu iesire la Vama Buzaului.