Am intrat in anul Centenarului. Suntem in anul 100 de la Marea Unire, moment istoric care i-a adunat intre aceleasi granite pe cam toti romanii. Artizanii acestei Mari Uniri au fost de la zecile de mii de soldati morti pe campurile de lupta la oamenii politici ai momentului. Fie ca erau sau nu de partea Puterilor Centrale, oamenii politici romani de atunci erau niste patrioti. Era o alta generatie, mai realista, mai dedicata poporului, insufletita de anumite valori si principii. Noi, cei de azi, suntem niste generatii care nu au cunoscut razboiul si nu stim sa profitam de liniste pentru a construi viitorul nostru si al celor care vin dupa noi. Din pacate, nici la capitolul educatie-cultura nu stralucim deloc. Iar majoritatea factorilor de decizie cand se apleaca asupra cinstirii eroilor o fac doar de imagine. La fel este si cu monumentele, cartile, alte actiuni culturale… se fac pe principiul „mie ce imi iese” si nu ca asa trebuie, ca asa face lumea civilizata.

Tot felul de evenimente am vazut in aceste zile. Trei salvamontisti au fost surprinsi de o avalansa pe cand incercau sa arboreze un steag pe Vf. Pietrosu. Este primul sacrificiu in slujba drapelului facut in anul Centenarului. Dumnezeu sa-i odihneasca! Animati de patriotism si-au pus vietile in pericol si nu s-au mai gandit ca pot muri.

Zapada este si pe Bucegi, de la 1.12.2017 au fost deschise partiile statiunii Sinaia. Peisaje de iarna sunt si in Valea Ialomitei…

Ziua de 1 Decembrie a fost sarbatorita grandios si in Valea Prahovei, din ce am vazut pe Facebook. Dupa 8-9 ani nu am mai stat pe aici ci, am fost cu cei mici la parada, la Bucuresti. Am zis sa organizam o zi memorabila. Am luat un tren Regiotrans pana la Bucuresti, ne-am cam pacalit cu luarea metroului intre Piata Victoriei si Aviatorilor pentru ca era atat de multa lume incat de prima garnitura ne despartea o mare de oameni… care nici in a doua nu a incaput. Dar in a doua ne-am strecurat si noi. La anul, etapa aceasta sare din schema, e mai bine sa mergi pe jos intre Victoriei si Arcul de Triumf.

Am stat si am vazut bine… pana cand au inceput sa fie parcate masinile 🙂

Organizarea era cum vazusem la tv, cum auzisem, adica foarte proasta, pentru ca nimeni niciodata nu s-a gandit la cetatenii care participa. Mii de oameni care au venit la parada faceau drumul de la Arc la Victoriei, pe jos evident, fara sa vada nimic 🙂 Minim cinci randuri de oameni le stateau in fata, spre sosea, deci nu aveau ce sa vada. Altii erau prin copaci, pe garduri. Intr-un oras civilizat din Transilvania nu ai sa vezi asa ceva. O harababura ca in tarile africane! Singurul aspect deosebit a fost calitatea oamenilor care participau… oameni cu copii, educati, politicosi, cu o anumita eticheta. Marlania/incultura autoritatilor conduc la urcarea pe garduri si prin copaci. Cat timp o zarzavagioaica k Firea conduce Bucurestiul nu poate iesi ceva civilizat. Oameni de acest tip sunt mai preocupati sa se certe decat sa faca pentru cetateni.

Macar au vazut copiii, ca am reusit sa gasim un culoar, soldati, tehnica militara, avioane… Am cumparat de la niste baieti orientati niste stegulete si am privit si noi. Acum, vorba cuiva, parca anul acesta au defilat mai multi jandarmi si mai multi politisti. Omul spunea: „Sa fi fost oare pentru intimidarea demonstrantilor de la Guvern? Ca nu prea vad legatura dinte politie / jandarmerie si lupta de independenta si formarea statului roman.” :)))

Se mai imparteau si pliante pe strada:

Am vazut si o filmare care a dovedit ca sunt jandarmi care nu cunosc legea si credeau ca pot legitima oricand, oricum, ca Politia. Ei pot legitima doar cand sunt indicii temeinice ca se pregateste ceva ilegal, impotriva ordinii, nu asa, cand vezi pe unul pe strada, ia vino incoace 🙂 Pe de alta parte jandarmii au intervenit adecvat cand s-a demontat schela din Piata Victoriei. Singura care nu a priceput ca ideea unui targ in acea piata va inflama spiritele, a fost d-na Firea. De altfel, ea i-a si criticat pe jandarmi ca au stat impasibili. In mod evident, dumneaei gandea ca „derbedeii” de acolo trebuiau batuti, arestati 🙂 Sa le faca domne cineva ceva 🙂 Imi imaginez ce disperare o fi cuprins-o cand i s-a zis ca oamenii au demontat schelele 🙂 „Cum, cine si-a permis? Nu au auzit de mine?” 🙂 O fi sunat-o pe Carmen Dan, pe oricine, ca uite ce au facut statul paralel, soros, extraterestrii, anarhistii, dusmanii poporului… Careva din astia 🙂 Premierul a fost mai lucid, nu a intrat in jocul acestui personaj de taraba.

A, dar mi-am amintit ce a postat d-l Razvan Radu, muzeograf la Muzeul „Casa Domneasca” din Brebu. Dansul postase din testamentul Reginei Maria, cea care era supranumita „singurul barbat de la curtea regala”. In fapt, ea a fost persoana cu cel mai rol in faurirea Romaniei Mari… si daca ne gandim la actuala Casa Regala ne dam seama ca personajelor regale din prezent, iubirea de tara le-a fost peste mana mereu. Pe cand Regina Maria a venit in familia lor, le-a dat clasa, a facut Romania Mare si a iubit pe bune tara aceasta. Astia de azi o iubesc pentru ca este asa, ca o vacuta Milka, blanda si proasta, cu de toate, un domeniu colo, o revendicare dincolo, o lege dedicata…

„Testamentul REGINEI MARIA : Ţării mele şi Poporului meu,

Când veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniştea mormântului. Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.

Am credinţa că v-am priceput: n-am judecat, am iubit…”

Cautati azi un om politic care sa foloseasca 5% din aceste cuvinte. Vor fi foarte, foarte putini. Ei nici in familiile lor nu le folosesc, deoarece nu le cunosc si, apoi, pentru ca daca au auzit de ele, nu le inteleg sensul. Mintea le va spune ca e posibil sa fie niste replici din Scooby Doo sau ceva extrem de apropiat.

De asemenea, a mai fost episodul cu Ilie Nastase. In primul rand, daca omul tot iti vine la parada de ani de zile, il pui si pe el pe lista de invitati. Tot l-ai facut general. Asta cu generalul este mortala 🙂 E adevarat ca exista arma Rachete dar in niciun caz de tenis. Dar, daca omul e general, il pui langa generali sau macar ii gasesti si lui un loc la tribuna…

Ne-am retras de la parada… si ne-a luat o mie de ani sa ajungem la Muzeul de Istorie Naturala „Grigore Antipa”. Dar, copiii fiind cuprinsi de emotia momentului nu au simtit 🙂

Era lume si la muzeu. Pe masura ce parada se incheia, veneau si mai multi. La Gara de Nord observasem foarte multe persoane care veneau din provincie la defilarea din Capitala.

Pliantul muzeului

Pentru copii o excursie la un astfel de muzeu este o incantare. Comparativ, in ceea ce priveste fauna nationala, Muzeul Cinegetic din Posada este net superior Muzeului „Grigore Antipa”. M-am oprit ca de obicei la preferatele mele: zaganul si craniul de bour. Era imens un bour, ultimul exemplar fiind vanat pe la noi, prin 1820 si ceva. Dar mai sunt atatea de vazut…

De la muzeu, la pizza, am mai ratacit prin Bucuresti si apoi la gara. Noua ne place agitatia din Gara de Nord, mergem sa luam placinte, sa citim istoricul de pe placile comemorative, sa vedem imaginile vechi, sa pierdem cate 2-3 lei de copil la jocurile acelea in care cu o gheara trebuie sa prinzi un maimutoi de jucarie. Asta cu toate ca recent am scapat de 3 sacose de astfel de jucarii si concluzia este aceeasi: aparatele acelea sunt facute sa pierdem bani. Ne mai uitam unde am stat cand am plecat vara trecuta la mare, mai coboram scarile rulante, il mai speriem pe Andrei ca il vom obliga daca nu invata, sa-si bage alocatia in tonomatul de carti aflat intr-un hol al garii… Intram si la „Mec” ca putini sunt copiii din ziua de azi care sa nu stie de Mc Donalds. Desi astia vand mai mult ambalaje decat produse, lumea este incantata. Rares care nu mananca de obicei cartofi prajiti stabileste ca acasa nu se fac cartofi ca la „Mec”. Dar visul „Mec” il inchei eu destul de repede fiindca oamenii mai mananca si mancare. La „Mec” platesti o sumedenie de ambalaje, lasi banii si joci rolul omului care este in trend. La doi pasi de „Mec” este Springtime, un fel de autoservire cu mancare pentru oameni seriosi si mereu proaspata. Niste chiftelute de pui cu sos si piure bat lejer meniul „Mec”. Pana si cappucino vienese desi are acelasi pret, este mai bun ca la „Mec”, are frisca, ciocolata rasa, lapte… La „Mec” este o cutie cu capac, adica o productie inteligenta de a lua banii celor luati de val. E bine sa ramanem printre oamenii normali 🙂

Si acest gand ma duce tot la Ziua Nationala. In 2018, mai bine decat sa defileze tancuri, sa afisam o nu stiu ce putere militara, ar fi sa defileze oameni din provinciile istorice, cu specificul lor. Sa facem o parada de cultura, de inteligenta, de civilizatie…

Trenul de 16:37 l-au garat cu 20 de minute mai devreme si nici la plecare nu se umpluse de oameni. La cata lume vazusem ca a coborat dimineata, ne gandeam ca va fi plin. Chiar si asa, Rares tot nu a avut stare pana nu a umblat el prin vagon sa zica „Romania sa traiasca”, „a implinit 99 de ani”, „merg cu steagul ca asa merg patriotii”. Am ras cu el si noi si alti calatori pana la Comarnic cand gata, micul jder voia acasa 🙂 mai ales ca nu le mai ieseau la socoteala statiile CFR. Cand venisem cu trenul particular, baietii notasera fiecare oprire. Insa la intoarcere am venit cu trenul CFR si acesta opreste in toate statiile, pe cand cel particular nu opreste chiar in toate. Mai era si noapte…

„Ca patriotii” 🙂

In afara de pliant, nu am luat nicio amintire de la Muzeul „Grigore Antipa”. Am ratat magazinul de suveniruri cu gandul la mancare 🙂 si cum devenise aglomerat nu am mai cautat decat iesirea…