„Primim 30% din valoare, iar dacă descoperirea este încadrată la categoria «Tezaur» sau este o descoperire excepţională, se mai adaugă un bonus de 15%. Am donat peste 90% din piesele pe care le-am găsit. Este o pasiune şi nu desfăşurăm această activitate pentru bani. Oful nostru este că nu sunt fructificate descoperirile noastre“, spune Sorin Maria.

 

In primul rand, oamenii acestia pasionati vor intra in istorie gasind o proba pe care arheologii clasici nu au reusit sa o descopere. Aproape pentru orice arheolog angajat la stat, ce fac oamenii acestia cu detectoare este o ilegalitate. Aproape toti arheologii cred ca acestia cu detectoarele sunt toti hoti, braconeaza situri, distrug istoria, vestigii, fac numai rele. In mod evident, cei de fata sunt detectoristi autorizati de Politie. Arheologii nu fac aceasta diferenta si fie ca au, fie ca nu au autorizatie, toti detectoristii sunt in aceeasi galeata 🙂 Descoperirile lor nu sunt fructificate cum zic si cei de mai sus din cauza invidiei. La nivel national, arheologii amatori au descoperit in cativa ani cat au descoperit arheologii clasici in cateva generatii. Bineinteles ca nu ai cum sa compari un arheolog clasic cu unul amator ca si cunostinte dar ca la noi, exista aceasta invidie prosteasca. Adica tu cu ani de scoala nu descoperi si vine unul cu un detector si scoate ceea ce tie iti era vis…

In al doilea rand, daca faci chestia asta pentru bani si nu ca asa simti, dorind sa contribui la scrierea si cunoasterea istoriei nationale, nu iti da nimeni nimic. Legea exista dar e cu dubla masura. Daca nu predai la timp ce descoperi esti pasibil de o caruta de probleme. In schimb, daca autoritatile nu vor sa aplice legea, sa-ti dea cei 30%, nimeni nu pateste nimic. Sa ne amintim de scandalul recent dintre autorul celei mai mari descoperiri monetare de la noi. Omul a scos 55 kg de monede de argint din pamant si a trebuit sa se judece cu statul timp de 3 ani, ca sa primeasca recompensa. Nimeni nu plateste pentru nerespectarea legii daca este intr-o institutie de stat. Directorul Muzeului National de Istorie a Romaniei, d-l Oberlander a cerut sa fie respectata legea in cazul acelui domn cu monedele dar Ministerul de resort, anul trecut, a dat pur si simplu un ordin prin care sa nu se plateasca nimanui nimic 🙂 Pe tipul cu zecile de mii de monede l-au tot mintit ca numara monedele… pana i-a actionat acesta in judecata si a si castigat. Era evident. Problema e ca fiecare in tara asta, probabil trebuie sa faca la fel, daca se gandeste si la aspectul material. Cand va primi banii, tipul asta ar trebui sa dea zeci de interviuri, sa plateasca articole si sa se tina de plangeri si reclamatii, astfel incat sa nu mai fie interpretata legea dupa cum vrea fiecare. In locul lui, cred ca zilnic ma gandeam ca locuiesc intr-o tara condusa doar de niste hoti nenorociti aciuiti in toate functiile posibile… de la ministru la arheolog. Cred ca trebuie modificata legea si predate astfel de tezaure unor institutii mai serioase gen: Politie, DNA etc.

In al treilea rand, nu exista termenul de donat in astfel de situatii. A dona inseamna sa dai ce-ti apartine. Or, in aceste situatii nu e cazul. Orice este in pamant este al statului si trebuie predat statului. Iar predat nu este totuna cu donat. Nu-l predai in 72 de ore, ai incurcat-o 🙂 Deci nu ai nicio treaba ulterioara scoaterii din pamant a unui obiect. Il predai si mai departe decid specialistii. Vad pe multi descoperitori ca spun ca ei doneaza si mi se pare o greseala. Donatia are mereu o  conotatie caritabila… 🙂

O observatie absolut incantatoare a fost realizata de catre o doamna… observatia a postat-o pe facebook. A pozat un caprior sau un cerb alb. Nu-mi dau seama ce este, initial am crezut ca este ceva de decor/jucarie 🙂 Sunt foarte rare cazurile acestea de albinism. Nu o sa dau numele doamnei sau locatia dar nu este in Bucegi… mai degraba tine de zona Pietrei Craiului.

…

Vine si o lansare de carte care se anunta foarte interesanta:

 Legat de cultura si la Sinaia se intampla ceva, un week-end de teatru:

Locatia: Casino Sinaia, perioada 1-2 decembrie 2018

Si inchei cu premiul instituit de d-l Paul Adrian Cristescu, autorul unei carti despre Crucea de pe Caraiman:

Premiu pentru Crucea de pe Caraiman 🙂

Bine, personal cred ca sunt informatii despre acest monument mult mai importante si care trebuie cautate… decat aflarea faptului daca a fost sau nu sfintita. D-l Cristescu a cercetat tot felul de arhive si daca nu a gasit inseamna ca… ori nu a fost sfintita, ori dansul nu a cautat bine 🙂 Dupa mine, nu intri direct in subiect oricat de mult te pasioneaza; mai intai trebuie sa te afunzi serios in istoria zonei sa pricepi contextul aparitiei subiectului. Partea frumoasa si laudabila este aceea ca acest premiu indeamna pe multi la cercetare, la citit, la frunzarit netul intr-un scop util.

Initiativa d-lui Cristescu este prima chestie serioasa de pe la noi pusa in contextul Centenarului. Altii vor depune coroane, vor vorbi si atat, acte de imagine. In urma lor nu va ramane nimic pentru ca nu mai inteleg de ce sau cum si ce sa faca. Macar omul acesta incearca sa elucideze un aspect…