Am vazut tot felul de pareri despre Maratonul Pietrei Craiului, mai ales in acest an. Mie mi s-a parut o editie excelenta. Nu mergi la maraton ca la plimbare prin parc. Din pacate, cum multe de facut zilnic, nu am reusit sa ma inscriu si sa particip. Sigur mi-ar fi placut, mie imi place cand vremea este mai rea… Si nici nu imi faceam griji de traseu, daca e Lucian Clinciu organizator, totul va fi bine. El intotdeauna i-a pus pe ceilalti pe primul plan, un adevarat gentleman al muntilor. Dar, ca de obicei, vazand tot felul de pareri imi dau inca o data seama ca multi romani nu stiu sa-si respecte valorile. Omul acesta este mare, cel putin ca si Piatra Craiului pe care face maratonul. Mare prin bunul sau simt, prin modestie si profesionalism. Si desi scriu ‘mare’, imi dau seama cat de mic acest cuvant.

Sper ca la anul, sa nu mai fie acceptati la inscriere tot felul de personaje care se vaita de frig, de vreme, care alearga prin parcuri, intrucat acestora le este strain acel spirit care aliniaza oamenii la un maraton montan.

Dupa pareri si comentarii despre MPC-ul desfasurat sambata trecuta, ce pot fi citite in special pe grupul de Facebook, Trail Runners, zic sa pun niste poze cu ce s-a uitat aproape… cursa copiilor. Au venit pe ploaie, totusi, copii, si au alergat ca niste mici razboinici 🙂 Cateva imagini:

Aici tineam de gardul de plasa cu Bubulu, ca sa se respecte traseul si copiii sa faca stanga 🙂