Cum mergeam asa, printre multi turisti ce mergeau spre acel minunat loc din Parcul Natural Bucegi, cunoscut sub denumirea de Poiana Stanei Regale, am vazut o chestie frumoasa. Deci, asta a fost ieri.
Grupul sau asociatia sinaiana TinServ incepuse iar treaba la poteca regala. De cativa ani, vin cu mic cu mare, cu greble, lopeti si curata de frunze si de pamant poteca pavata care urca la fosta Stana regala.
In special, lumea urca pe jos pe poteca regala, azi traseu turistic sau cu masina pe un drum forestier. Si daca inainte se dusese vestea ce locatie turistica este la Stana Regala, actualmente, acel minunat restaurant existent pana acum vreo 2 ani, nu mai exista. Dar oamenii veneau si pentru peisaj, pentru a sta pe o patura prin poiana…
Ieri, duminica, intreaga zona era plina de oameni. Unii veneau, altii plecau. Sunt vreo 5 directii din care poti veni la Poiana Stanei Regale. Am enumerat poteca regala si drumul forestier. Mai sunt traseul marcat de pe Piciorul Pietrei Arse, de unde se coboara de pe Platoul Bucegilor, poteca nemarcata ce vine de la captarile Vaii Babei si traseul turistic din Poiana Tapului spre Poiana Stanei. Din toate aceste directii am vazut sosind grupuri.
Poate cine stie, intr-o zi, cineva va face un proiect si va reface balustrada.
O chestie foarte educativa…
Pentru ca tot eram pe poteca regala, am zis sa si pozam acei pastravi la care am facut referire intr-un articol anterior. In sensul ca am spus ca sunt inaccesibili:
Am ajuns la ei cu ajutorul aparatului foto si acolo sunt an de an, primavara.
Numai ca 🙂
Exact acolo sunt 🙂 Nu are cine sa-i culeaga niciodata.
Ajungem si in Poiana Stanei, spre locul nostru de unde speram ca vom privi „si peste 2000 de ani” :)) Bine, nu a mai ramas chiar atat. Mai sunt vreo 1995 de ani! Acum zboara si astia :))) :)))
Spanz
Niste adulti super rationali si-au adus copilasii si i-au lasat liberi prin Poiana Stanei. Le-au montat un cort si sa vezi ce era de ei 🙂 Fain exemplu!
Doua mici panorame din Poiana Stanei Regale, cu ce mai este pe acolo astazi…
Am coborat tot prin zona Pelesului:
Castelul… si as mai adauga cateva cuvinte.
Sinaia si Busteni gem de turisti, pe DN 1 in cateva ore va fi iar nebunie. Padurile, traseele, muntii Baiului, Bucegii, poienile, Valea Cerbului…vor fi luate si azi cu asalt. In zona Peles, dupa ora 9 va fi puzderie de oameni. Cei mai multi din acestia vor sa viziteze castelul Peles.
Ia ganditi-va un pic ce inseamna acest lucru!!!
Nu strigau si cei din Ministerul Culturii si cei de la Casa Regala ca nu sunt bani? Nu aruncau ei raspunderea unor reparatii de la unii la altii? De ani de zile nu face nimeni o reparatie pe afara, nu repara un gard, o terasa. Mai ocheste cate unul cate un castan, scrie ca sta sa cada si-l da jos. Daca se fac toaletari, neaparat trebuie sa se distruga balustradele de-a lungul aleilor.
De o saptamana, s-a prabusit o parte dintr-un zid:
Nu l-a vazut nimeni, nu intereseaza pe nimeni, nu e treaba cuiva. Si pana la castel ai sa vezi numai nenorociri. Luna aceasta ce se incheie, noroc cu niste sinaieni educati ca s-au mobilizat si au strans gunoaiele din acel areal regal. Ca turistii veniti in aceste zile ar fi vazut covoare de peturi si tot felul de ambalaje…
Tocmai azi si maine, cand Sinaia e plina de turisti, au inchis Castelele Peles si Pelisor:
Cred ca oricine isi da seama ca la Peles curge un rau de bani, bani care cunosc cine stie ce destinatie. Isi permit sa tina inchis fiindca nu au nevoie de bani.
Incep sa cred ca varianta cea mai buna pentru acest muzeu, este darea lui in administrare, unui privat. Este evident ca Ministerul Culturii nu poate administra un asemenea bun. La fel de evident este ca politica de management a obiectivului turistic nu se potriveste cu interesele statiunii Sinaia. Ai orasul plin si principalul obiectiv se inchide asa, pur si simplu.
Mai degraba, Casa Regala trebuie sa incerce o discutie cu Primaria Sinaia, tot nu au semnat contractul de prelungire cu Ministerul Culturii. Chiar o sa-i atrag atentia d-lui primar asupra acestui aspect 🙂
Rares mai trebuie si el scos la cate o plimbare, asa ca am stabilit sa mai si iesim prin natura. Nu departe, ci pe la Poiana Stanei Regale, urcare pe drumul forestier si coborare pe poteca regala… Plus scurte urcusuri pe la copacii din apropierea drumului, ca doar unii sunt pasionati de ciuperci 🙂 Nu eu! In fiecare an imi spun sa merg si eu dupa ciuperci ca toti ceilalti si nu reusesc… ca mi se pare aiurea sa umblu prin padure, cautand ciuperci. Nici nu am avut timp. Dar daca se intampla sa fiu cu altii, na, ii luam. Nu ii duc acasa, ca la mine nu prea se mananca asa ceva.
Primul urcus pana in acest loc si nimic.
Apoi dupa alte urcusuri, au inceput sa apara…
Si au inceput sa se adune, incat a trebuit sa cobor la drum, pentru ca eu nu aveam un rucsac incapator ci de plimbare.
Aici, un mare impatimit al ciupercilor, i le arata lui Rares
Rares la prima intalnire cu buretii si buretarii 🙂
Discutii, ca de ce e asa…
„Au un miros ciudat” 🙂
Am ajuns si in Poiana Stanei Regale
Monumentul Eroilor
Pe acolo am urcat, acum vreo saptamana si ceva.
Din conuri de molid, asa cum sunt acum, iese un sirop care depaseste cu usurinta orice sirop din muguri de rasinoase.
Cam asta a iesit din pastravi, ca asa se numesc acele ciuperci. O minunatie de salata… maioneza, ciuperci, verdeata. Autorul este buretarul de mai sus 🙂 I-am mai zis, ca trebuia sa se faca bucatar, cei care-l cunosc stiu ce iese din mana lui 🙂 dar nu e tarziu nici acum.
Poiana Stanei Regale… un molid frumos la marginea poienii, fagi ce stau sa inverzeasca…
Urcand prin firul unei mici vai
Iesire spre golul alpin
Peisaje… In vreo 20 ani pe aici va fi numai padure.
Busteni mai jos si Predeal mai departe
Monumentul Eroilor
Nori de ploaie
Un alt „Sfinx”
Complexul de la Piatra Arsa
Pe Jepii Mari, unde cineva a taiat de anul trecut niste copaci ce obturau vizibilitatea. Aici este un punct de belvedere. Si copacii astia mai trebuie taiati din unele locuri 😉
Mai am si acum fata de masa, de atunci am mai folosit-o o singura data, pentru ca o cumparasem doar pentru astfel de evenimente, clopotelul… Luna aceasta sunt 4 ani de atunci.
Urcand mai departe, am ajuns aproape de Poiana Stanei Regale, unde evident leurda era… in toi. Nu am vazut pe nimeni la cules, probabil ca inca nu s-a aflat.
Poiana Stanei
Urcusul spre Platoul Bucegilor. Erau mai multi oameni de munte ce incepeau sa urce. Excursia noastra era insa mai lejera.
Podet peste Valea Zgarbura. Este in plan sa o parcurg curand cu cativa prieteni.
Schitul Sf. Ana. Poza din cadru natural unic 🙂
De aici, nu mai facusem poze. E bine sa gasesti la o „problema” toate solutiile… sau cat mai multe.
Acolo am fost cu alta ocazie.
Coborare
Trei castele, o singura poza. Nu, nu e stanca de langa traseul de mai jos de schit.
Cea mai inalta stanca de la Stancile Sf. Ana
Demult, aici a fost un chiosc la care se ajungea pornind de la alt chiosc, cu numele de Sf. Ana, pe o poteca in serpetine cu multe trepte din piatra, trepte care se mai vad si azi. In perioada comunista a fost intretinut cat de cat. Am inteles ca prin anii ’80 s-a distrus total.
Haine de molid
Convietuire
Mai departe incepe clasica poveste despre cum niste oameni certati cu bunul simt, educatia, iresponsabili… distrug natura.
Intri pe drumul forestier Vulparie si, imediat pe dreapta, sunt niste saci de gunoaie. Nu stiu cati, multi. Parca mereu apar cativa in plus. Care cum trece, arunca. S-a mai curatat acel loc dar degeaba. S-au invatat mai multi si arunca.
Din acel loc si pana ceva mai departe de intersectia cu drumul forestier Poiana Tapului, am mai gasit 3 zone la care privesti stupefiat. Cineva darama o parte dintr-o casa sau o renoveaza, naiba stie, iar resturile le depoziteaza in padure:
Daca adaug si prima zona, pe care nu am pozat-o… dar e tot la fel ca primele doua, sunt zeci si zeci de saci de gunoaie pe o lungime de 500 metri. Jandarmeria patrula si sambata prin acele locuri, dar e clar ca oamenii acestia pentru care padurea nu este buna decat pentru a depozita gunoaie, le arunca noaptea.
Cred ca se poate afla destul de usor cine lucreaza in Sinaia in constructii, la interioare, si are o duba in care baga peste 20 de saci la un singur transport. Urca pe str. Furnica si coboara pe la Oppler. Duba are si usi la spate si una pe lateral. Sunt doua sau trei persoane, o echipa de muncitori. Unii saci sunt destul de grei, dar sunt aruncati la ceva distanta de drum, deci respectivii sunt invatati cu munca. Sunt prea rapizi ca sa aiba peste 45 de ani. Am mai vazut acelasi procedeu la intrare pe drumul forestier Posada-Valea Larga, la iesire din Sinaia, putin mai incolo de fantana lui Ciucu, pe stanga. Sa fie doua-trei saptamani de atunci. Daca nu le-au dus tot acolo, inseamna ca lucreaza in cartierul Furnica si li s-a parut mai aproape sa le arunce in padure, decat sa traverseze tot orasul. Sacii sunt noi, si cine lucreaza in Sinaia cumpara saci in procent covarsitor de la depozitul de pe Calea Moroeni, de la d-l Vasii. Cui a vandut acesta circa 100 de saci de rafie in ultimele 10 zile? N-or fi atat de multi.
Se reamenajeaza o camera sau doua, proprietarul casei este parte din aceasta actiune, pentru ca ar fi apelat cum fac altii, la firma de salubritate. La Sinaia, platesti si ti se aduce un container special pentru astfel de deseuri. Muncitorii au cumparat saci noi, inseamna ca sunt bine platiti, pentru ca nu i-au mai si recuperat. I-au aruncat cu totul. In mod sigur, cu acordul proprietarului s-au debarasat de gunoi. Bine, sigur proprietarul nu stia ca-i duc in padure, pe el il interesa sa faca economie la bani. Ma indoiesc, dupa cum s-a actionat, sa existe si vreo factura aruncata din greseala pe acolo. Au mai fost astfel de situatii si oamenii legii asa au gasit vinovatii. Astia mi se par mai smecheri. Dar cred ca un bon fiscal de la produse alimentare, tot se gaseste pe acolo 🙂 Sunt diverse conserve, borcane, ambalaje pe care le-a risipit ursul noaptea. Daca este un magazin de cartier, nu sunt greu de aflat cumparatorii. Astia se cunosc toti. Iar daca e Mega Image, Penny etc, si mai bine. Ora de pe bon si ziua, te duc direct la autori.
Luni, o sa iau legatura cu Administratia Parcului, Primaria, Garda de Mediu, Jandarmeria, ca nu am eu cum sa fac cercetari. In calitate de ce? E treaba institutiilor cu atributii in acea zona, sa anunte Politia, ce mai vor ei. Ideea este ca daca autorii nu pot fi prinsi, desi mi se pare realizabila treaba in cateva ore, trebuie sa mergem sa le adunam noi. Nu va ganditi ca daca semnalez ceva, ma duc acasa cu gandul ca am facut ce tinea de mine. E treaba altora sa identifice autorii, sa-i sanctioneze, „Treaba mea” este in special sa luam gunoaiele din padure, ca sa nu devina obisnuinta. Daca le lasi acolo, cetatenii vor spune ca nu sunt autoritati, ca nimeni nu face.
Pe la 2000 de metri altitudine, adica erau sigur 2000 metri, stateam intr-o zi la poze. Si tot bazaia ceva prin jurul meu. Cand ma uit, ba o buburuza pe mana, alta prin par, inca una pe tricou, ma uitam la una, venea alta… ca sa descopar ca langa mine avea loc un mare simpozion al acestor zburatoare 🙂
Aici se intalnisera, cred eu, peste 150 de buburuze
Asa arata un grup
Grupurile comunicau deplasandu-se pe o stanca, adica se vizitau 🙂
Mare mister ce facea atat popor bubuzaresc…
Mi-am amintit de anul 2012, cand fugeam eu pe Bucegi sa prind din urma niste prieteni. Ei erau pe varful Laptici, eu la Cota 2000. Alerg eu, ii ajung in vreo 20 de minute parca, merg un pic pe varf si deodata ma trezesc acoperit de zeci si zeci de gâze. Stateau asa de la varf in sus, spre inaltimi, ca un nor. Eu intrasem intr-un astfel de nor. Am scapat greu de ele 🙂
Apoi prin Poiana Stanei Regale am stresat putin un paianjen care parea inert, nu s-a miscat deloc timp de 2 ore:
Ne-am asezat nu departe de el, si din cand in cand ma uitam la el. Dar, degeaba, statea incremenit 🙂 Era destul de mare 🙂
In Poiana s-a cosit pe o portiune foarte mare, mai ramasese o claie mica de fan. S-au dus copiii si au sarit in ea pana au daramat-o, apoi si-au facut paturi ca sa doarma. Zic si eu, ca sa stie oamenii de pe acolo, pe cine sa injure. Nu i-am oprit, ca imi placea cum sareau in fan 🙂 Au sarit pana au facut-o una cu pamantul…
Asa procedam si eu cand facea d-l Contes fanul prin poienile din zona Ceair-Poiana Tapului; astazi aceste poieni sunt toate pline de vile. Bine, nu doar eu ii stricam căpiţele, mai erau si alti copii. Stateam in marginea padurii si cand angajatii lui sau membrii familiei sale terminau treaba si plecau, noi ieseam din padure chiuind si luam toate capitele la rand. Uneori se mai intorcea si ne vedea, sa te tii atunci cros, ca nu fugeam acasa, ci prin alte curti. Cand se trezeau oamenii cu noi prin curtile lor, ne alergau si aia cu strigate… ce mai, deseori ne opream la vreun kilometru de casa. A doua zi uitam si iar ne duceam sa sarim in fan. Deci eu de mic am avut probleme cu d-l Contes. Ani de zile i-am tavalit iarba prin poieni dupa fluturi si flori, cand facea fanul, hop si eu l-a daramat claile de fan. Mai imi luam bataie pe acasa din cauza asta, dar era prea fain. Ce mai, sunt un cosmar pentru omul acesta… 🙂 Pacat ca nu a ramas cu acele poieni, mai bine sareau copiii prin capite decat sa fi aparut zecile de vile de astazi…
Mai departe,
Urcand spre Schitul Sf. Ana, ne iese parintele staret Nicolae in drum. Dupa „Saru-mana”, ne pofteste in interior la un desert special: chec cu smantana. Nu mai mancasem vreodata combinatia aceasta, dar a fost foarte buna.
Si checul foarte bun, nu stiu cine l-a facut, dar era adevarat 🙂 Buna ideea parintelui de a le combina.
Cu aceasta ocazie mi-am amintit ca nu am facut niciodata o poza cu parintele, ca vazusem pe altii ca fac 🙂
Interior Schit
Traseul avea capat de linie la Cota 1400, la terasa „La Sami”, unde am stat vreo ora:
Initial am vrut sa fac un articol sub forma unui traseu turistic, dar ar fi iesit un modest traseu turistic, care nu ar fi facut casa buna cu ce este pe aici. Ce traseu este asta? Urcam la Poiana Stanei-Cota 1400 si inapoi 🙂 …un traseu de clasele I-IV.
Toate textele şi imaginile aflate pe acest blog sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite integral sau parţial fără permisiunea acestuia în concordanţă cu Legea nr. 8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe.
La Stanci, unele din vechile inscriptii, au fost sterse cu vopsea alba. Cineva a crezut ca face astfel un bine, dar nu e deloc asa.
Spre Poiana Stanei iesind de la Stancile Sf. Ana.
In Poiana Stanei Regale
Scorusii
Molidul
Poteca regala
Poate intr-o zi vom afla si povestea basoreliefului ce a stat in perete inainte de acest panou.
Clabucetul Taurului unde am fost sambata si Piatra Mare mai departe.
Colias croceus
Coborarea pe langa Peles, un fel de la revedere…
